Începând cu luni, 15 noiembrie, Adevărul îţi aduce timp de două săptămâni „Mareşalul Antonescu în faţa istoriei”, vol. 1-2 – Gheorghe Buzatu

Adevărul prezintă cititorilor săi pe final de an o complexă si obiectivă lucrare ce se concentreaza pe omul si persoana de stat care a fost Ion Antonescu în perioada cea mai semnificativă a vieţii sale: „Mareşalul Antonescu în faţa istoriei“, volumele 1-2, sub semnătura cunoscutului istoric Gheorghe Buzatu.

Pachetele ziar şi o carte vor apărea în zilele de luni, 15 si 22 noiembrie, vor costa 29,99 lei şi se vor putea găsi la chioşcuri timp de câte două săptămâni de la data apariţiei, în limita stocului disponibil.

”Cu privire la subiectul propus atenţiei cititorului, să reţinem, aşadar, împrejurările catastrofale în care Antonescu a ajuns la putere - o ţară zdrobită de lovituri din afară (răşluirile teritoriale din iunie şi august 1940) şi convulsiile interne, provocate de emulii din Bucureşti ai Berlinului şi Moscovei, cele două capitale aflate în septembrie 1940 încă în „luna de miere”, deşi în evident amurg şi în perspectiva unui divorţ, cu consecinţe de cataclism. Ajuns la putere alături de legionari, Antonescu se va debarasa de ei la primul moment şi cu ajutorul direct ori indirect ai lui Adolf Hitler, devenit între timp marele său aliat.

De ce Germania? Antonescu s-a explicat de atâtea ori: în 1940 numai Germania s-a declarat dispusă să susţină graniţele rămase României după grozavele răşluiri teritoriale, s-o susţină întru a le reface şi, ca politician şi militar ce venea dintr-un anume mediu, numai cu Germania se putea susţine ordinea socială pe vechiul continent faţă de presiunea comunistă de la Răsărit. Un alt fapt ce scapă de regulă atenţiei este acela că, în războiul purtat alături de Germania în Est, ţelul fundamental a constat în repararea nedreptăţilor comise de sovietici în 1940, înfăptuind, aşadar, reunirea Basarabiei şi Bucovinei de Nord ca ţara-mamă. Iar aceasta era premisa reîntregirii şi a Ardealului de Nord, în funcţie de desfăşurarea ulterioară a ostilităţilor. Pe frontul de Est Mareşalul şi armata ţării au câştigat mai multe bătălii, din carea cea mai importantă din vara anului 1941 - recâştigarea Basarabiei şi nordului Bucovinei.

Decizia de a trimite trupele române dincolo de Nistru, luată la cererea lui Hitler, a fost şi rămâne controversată, istoricul putând afla pentru ea argumente şi contraargumente, deşi, înainte de orice, trebuie să admitem că Ion Antonescu a avut de ales ca militar şi ca om politic. Poate că - ne întrebăm - Mareşalul a greşit într-o postură, dar nu s-a înşelat în cealaltă?! Sub acest raport, cunoscutul său Testament politic, rostit în calitate de „ultim cuvânt” la procesul „trădării naţionale” ce i-a fost înscenat de către ocupanţii sovietici din 1946 se dovedeşte a fi, cu trecerea anilor, unul dintre documentele tulburătoare ale istoriei noastre:

„...Veţi face mâine ceea ce eu am încercat să fac astăzi, dar am fost înfrânt! Dacă aş fi fost învingător, aş fi avut statui în fiecare oraş al României. Cer să fiu condamnat la moarte şi renunţ dinainte orice graţiere. În felul acesta voi fi sigur că voi muri pe pământul Patriei...”

S-a vorbit şi se vorbeşte, mai ales în ultima vreme, de reabilitarea Mareşalului Antonescu. El nu are nevoie de aşa ceva. Precum în viaţă, Mareşalul a avut şi după moarte parte, dintre istorici, de admiratori şi detractori; poate că termenii nu explică în chip potrivit sensul dorit, deoarece, credem noi, Ion Antonescu şi epoca lui au nevoie - sub raportul cercetării ştiinţifice - de cea mai profundă înţelegere, înainte de orice. Or, în această privinţă nu este dificil a greşi, am greşit şi noi, dar esenţial trebuie să rămână efortul continuu al specialistului de a-l integra pe om în epocă, ceea ce - suntem siliţi să consemnăm - se poate realiza treptat şi, mai cu seamă, în temeiul cunoaşterii aprofundate a unui material documentar cât mai bogat şi diversificat cu putinţă.

Remarca nu se doreşte o scuză, ci doar o constatare că cercetarea istorică reprezintă un proces, iar în cazul lui Antonescu este cu atât mai mult, şi judecata dreaptă devine posibilă numai în funcţie de „piesele” avute la dosar şi de factorul „timp” ce trebuie să ne despartă de unghiurile înguste ale anilor 1940-1946, ca şi de toate patimile lor...

Fără a ne propune să aducem, acum, argumente speciale, dar suntem convinşi, pe de altă parte, că „procesul” Antonescu este şi va fi încă în plină desfăşurare, iar cât timp el va dura, trăsătura de esenţă va să rezide în aspectele pro şi contra ce se impun automat atenţiei noastre, a cititorului şi chiar a specialistului avizat. Şi aceasta nu pentru că Mareşalul a fost o personalitate plină de contradicţii, ci mai degrabă totală, iar nimic nu este mai dificil decât de a descoperi... întregul! Mareşalul se explică prin epocă şi viceversa, iar epoca în discuţie - una cum nu există alta din istoria umanităţii, din punctul de vedere al predilecţiei publicului larg şi specialiştilor”. Gheorghe Buzatu

Căutaţi în luna noiembrie cele două volume cu apariţii săptămânale, primul în piaţă de luni, 15 noiembrie, numai împreună cu ziarul Adevărul.