Exponatul lunii noiembrie 2015 la MNIR: Tăblițele Cerate de la Alburnus Maior

Muzeul Naţional de Istorie a României (MNIR) expune în luna noiembrie 2015, în cadrul micro-expoziţiei „Exponatul lunii“, două piese de o importanță istorico-documentară deosebită:„Tăblițele Cerate de la Alburnus Maior”. Vernisajul micro-expoziţiei va avea loc joi, 19 noiembrie 2015, începând cu ora 13:00, la sediul muzeului din Calea Victoriei, nr. 12, Sala Lapidarium.

Tăblițele provin dintr-o categorie aparte de descoperiri, cunoscute în literatura istorico-arheologică de specialitate sub denumirea de Tăblițele Cerate Dacice sau Tripticele Transilvane.

Descoperirea tăblițelor cerate de la Alburnus Maior a fost prilejuită de consolidarea activităţii miniere în Transilvania, pe baze organizate, care a început în perioada domniilor Mariei Tereza (1740-1780) şi a lui Iosif al II-lea (1780-1790), în legătură cu crearea şi dezvoltarea Tezaurariatului Montanistic de către Imperiul Habsburgic. În acest context, în anii 1786, 1788, 1790, 1820 (1824?), 1854 și 1855, odată cu redeschiderea unor galerii miniere romane de la Roșia Montană, anticul Alburnus Maior, au fost descoperite întâmplător, de către mineri, un număr de peste 30 de astfel de „cărți de lemn” cerate, o parte dintre ele fiind distruse imediat după descoperire, din cauza stării precare de conservare și a contactului cu aerul, iar altele dispărute.

Documente epigrafice deosebite prin unicitatea şi prin abundenţa informaţiilor conţinute, cele 25 de tăbliţe cerate de la Alburnus Maior oferă informaţii precise asupra realităţilor economice, a sistemului de habitat, a vieţii religioase şi a raporturilor juridice care guvernau comunitatea minieră de aici.

Lectura și analiza acestor izvoare a făcut posibilă nuanțarea mecanismelor de funcționare a dreptului roman, fiind printre rarele ocazii în care este posibilă surprinderea „dreptului roman aplicat”. 

În afară de aspectul legat de istoria provinciei Dacia, tăblițele cerate de la Alburnus Maior se reliefează ca fiind o categorie de izvoare cu un impact major asupra studiilor dreptului roman, raportate la scara întregului Imperiu, la loc de cinste între Fontes Iuris Romani Antiqui.

Ambele documente provin dintr-un lot de 11 tăblițe cerate, descoperite în anul 1854.

Tab. Cer. D. XVIII din colecția Muzeului Național de Istorie a României este cea mai veche dintre Tăblițele Cerate de la Alburnus Maior. Este vorba despre un contract de muncă, încheiat pe data de 6 februarie 131 p. Chr. în localitatea Alburnus Maior, din care s-a mai păstrat doar una dintre părțile tripticului confecționat din lemn de brad. În afara elementelor de datare, din partea accesibilă a textului rezultă că este vorba despre un jurist (cel ce redactează actul), Valerius Firmus, care întocmește un contract (de muncă sau de împrumut) în beneficiul unor personaje cu nume illyre (Verzo, fiul lui Beusas, alte două personaje cu Beusantis ca patronimic și Dasius, fiul lui Verzon). 

Cea de-a doua piesă, Tab. Cer. D. XI, reprezintă un contract de muncă (închiriere a forţei de muncă), încheiat la 20 mai 164 p. Chr., într-o localitate numită Immenosum Maius. În unele locuri se observă urmele unei scrieri anterioare, tăbliţa fiind „refolosită” pentru contractul păstrat în forma actuală. Arendașul, Aurelius Adiutor, este cetățean roman, ca și juristul „scriitor”, Flavius Secundinus. Restul personajelor nu sunt cetățeni romani, ci peregrini. Titularul contractului, Memmius al lui Asclepios, pare a avea o origine orientală. Ceilalți doi martori, Titus al lui Beusantis, zis și Bradua, și Socratios al lui Socration, au aceeași condiție peregrină, iar numele lor indică o origine illyro-dalmatină, pentru primul, și una greco-orientală, pentru cel de-al doilea. 

Ca document juridic, Tab. Cer. D. XI aduce importante clarificări referitoare asupra modului de organizare a activității miniere, a salarizării muncii specializate, precum și asupra drepturilor și îndatoririlor fiecărei părți, constituind una dintre sursele de primă importanță cu privire la originile „legislației muncii”.

Micro-expoziția își propune să aducă în atenția publicului două dintre cele mai valoroase piese din colecțiile Muzeului Național de Istorie a României, într-o manieră interactivă și scenică, menită să aducă în contact direct iubitorul de istorie cu ecourile unei lumi dispărute. În același timp, această micro-expoziție este un tribut adus scrierii, ca vehicul al memoriei și reper esențial în devenirea umanității. 

Curatorul micro-expoziției este doamna dr. Mihaela Simion, arheolog în cadrul secției Secției de Arhelogie Pre și Protoistorică, Clasică, Medievală și Preventivă, MNIR.

Micro-expoziţia va fi deschisă la Muzeul Naţional de Istorie a României în perioada 19 noiembrie-18 decembrie 2015, putând fi vizitată de miercuri până duminică, în intervalul orar 09:00-17:00.