Churchill. Elogiu politicii

Căutăm speranţă. Se oferă recompensă. Era mai 1940, iar Franţa şi Belgia erau pe punctul de a depune armele în faţa Germaniei naziste. Salvarea se aştepta dinspre Regatul Marii Britanii, condus de un prim-ministru ce avea cancer în fază terminală, Neville Chamberlain. Britanicii căutau un om care să schimbe soarta războiului, care să unească Aliaţii şi să distrugă Axa. Nu a fost prima lor variantă, dar le-a fost ultima speranţă: Winston Churchill.

Churchill era tipul politicianului puternic – voia să îl înfrunte pe Hitler, dar, pentru a reuşi, a fost nevoit să îşi înfrunte chiar colegii politicieni. Regizorul Joe Wright aduce publicului viaţa lui Churchill setată temporal în jurul a ceea ce el a numit „the darkest hour” – perioada în care naziştii îngenuncheaseră întreaga Europă şi britanicii rămăseseră singuri în faţa inamicului. Acel Churchill din camerele întunecate aflate sub Palatul Westminster, dar şi cel din interiorul vilei sale cu vitralii. Un Churchill categoric, care bate cu pumnul în masă, dar şi un Churchill care nu are încredere în sine şi din defectele căruia numai soţia sa face calităţi care mai târziu aveau să îi fie aşii din mânecă. Este Winston Churchill cel care, pe 10 mai 1940, a fost numit de către Regele George al VI-lea prim-ministru.

Ziua decisivă [The darkest hour] este o reevaluare a portretului iconic al lui Winston Churchill. Un lider politic în care prea puţini au crezut, dar pe care majoritatea l-a ales; un lider cu specificul umor englezesc, dar care mai mereu părea că se află în pragul unei căderi nervoase.  

Se pare că 2018 debutează cu un Gary Oldman care este cuprins cu totul de personalitatea politicianului britanic, realizând un rol de excepţie. Pentru a-l vedea pe Churchill, cel pentru care capitularea nu a fost o soluţie, vizionaţi Ziua decisivă, din 19 ianuarie, în cinematografele din toată ţara.