“Bacalaureat”-radiografia unei dileme (post)comuniste

Povestea unei societăţi disfuncţionale, în care un doctor apelează la orice mijloc pentru a-şi vedea fiica studentă în străinătate. „Bacalaureat” sau lupta unei familii pentru a răzbate în societatea românească post-decembristă a mai adus încă un premiu lui Cristian Mungiu la Festivalul de la Cannes pentru Cel mai bun regizor, asta după ce în 2007 a câştigat marele premiu Palm d’Or pentru pelicula „4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile”.

„Bacalaureat” se axează în linii mari pe aceeaşi temă a cinematografiei româneşti din ultima perioadă:generaţiile care au crescut sub dictatura ceauşistă şi care nu pot scăpa de instictul de supravieţuire în societatea comunistă. Totul de reduce, în fond, la tipologia personajului principal, doctorul de provincie Romeo Aldea interpretat de Adrian Titieni, care reprezintă o cărămidă a corupţiei şi a compromisului ilegal. Situaţiile tensionate, deciziile pe care este forţat să le ia sunt unele dintre episoadele care fac publicul să empatizeze cu protagonistul. Un personaj reprezentativ pentru societatea tânără românească este Eliza, fiica doctorului, interpretată de Maria Drăguş. Ea are de ales între un posibil viitor mai bun afară, dar pentru care trebuie să îşi sacrifice legătura cu familia şi mai ales cea cu tatăl ei, de care este extrem de ataşată, sau înrădăcinarea în zona de comfort, undeva la limita supravieţuirii, pentru care ar fi trebuit să uite de mirajul Occidentului.

Dialoguri definitorii ale unei perioade care încearcă să iasă din umbra dictaturii comuniste. Personaje care sunt lăsate pradă nehotărârilor, dilemelor, societăţii. Toate sunt ca un bacalaureat, un examen al vieţii dat în fiecare zi.