Apariţie editorială: "Misiune şi cruciadă în teritoriul venzilor (secolul al XII-lea)"
Subiectul acestei lucrări este deosebit de incitant, studierea fenomenului cruciadelor constituind, de-a lungul timpului, o temă de mare interes pentru medievistica europeană. Dacă desfăşurarea evenimentelor este în general cunoscută, asupra conceptelor şi cauzelor, discuţiile nu au fost încă epuizate. Autorul a ales să se ocupe de un segment al fenomenului dintr-un spaţiu mult depărtat de „locurile sfinte” – ţinta prin excelenţă a aşa numitelor cruciade clasice. De asemenea, „inamicii” nu mai sunt musulmanii, ci câteva triburi slave – încă păgâne la acea vreme –, care se aflau chiar în centrul Europei. Aşadar, ne aflăm într-un spectacol de teatru cu un alt decor şi alţi actori, care joacă mai mult sau mai puţin după regulile cruciadei, definite cu această ocazie.
Pentru mai buna cunoaştere a societăţii baltice medievale timpurii, s-a recurs la informaţii diverse – în special cronici –, dar şi la date lingvistice şi arheologice, toate precizările, legate de etimologie, limbaj, etnicitate, structură socială, cultură materială, fortificaţii, aşezări, centre regionale, comerţ, specializări artizanale, militarism, integrându-se armonios în economia subiectului.
Încercările de creştinare ale venzilor din secolele X–XI au avut un caracter episodic, fiind evaluate progresele înregistrate în procesul de convertire prin înfiinţarea centrelor ecleziastice puternice şi raporturile acestei populaţii cu ţinuturile de graniţă creştine, care au evoluat oscilant – de la adoptarea credinţei la toleranţă religioasă, de la colaborare la revoltă – totul sub semnul tributului lumesc perceput de saxoni.
Mihai Dragnea pune o serie de întrebări, la care încearcă să răspundă în manieră proprie: „Aveau venzii să fie ucişi sau convertiţi? Damnaţi sau salvaţi? Care a fost contextul politic în care se aflau venzii după prima cruciadă? În ce măsură apostazia lor politică şi religioasă a impus recurgerea la organizarea unei cruciade în 1147? Ce factori au determinat papalitatea să accepte extinderea cruciadei în regiunea baltică?”
Mai întâi sunt fixate coordonatele istorice ale războiului sfânt la Marea Baltică în secolul al XII-lea, apoi sunt tratate faţetele multiple ale creştinării acestei regiuni pornind de la binomul cruciadă – convertire, care înseamnă, în primul rând, impunerea unui sistem parohial, construirea bisericilor în teritoriul cucerit fiind primul pas. În procesul de convertire au fost identificate trei etape majore: a misionarismului individual susţinut de liderii seculari; a misionarismului individual şi colectiv susţinut de puterea seculară, dar şi de clericii din teritoriu; a implicării masive a ordinelor religioase, având susţinerea directă sau indirectă a papalităţii şi a puterii seculare.
Autorul a surprins foarte bine specificul acestei acţiuni îndreptate împotriva venzilor – caracterul punitiv şi mercantil sub semnul crucii –, ceea ce o deosebeşte într-o oarecare măsură de cruciadele purtate în Orient. Lucrarea de faţă are, astfel, menirea să descâlcească iţele controversatei cruciade împotriva venzilor – iubitori de idoli, acţiune care are mai degrabă un puternic iz material şi mai puţin confesional. Imaginea pe care o oferă asupra „misiunii şi cruciadei împotriva venzilor” este concludentă, volumul ocupând totodată un spaţiu aproape gol în istoriografia românească a acestei teme. (prefaţă realizată de Adrian Ioniţă, Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” al Academiei Române)
***
Mihai Dragnea s-a născut în anul 1988 în București. A absolvit Facultatea de Istorie în 2011 și masteratul interdisciplinar de Studii medievale în 2013 (Universitatea din București). Lucrarea de față reprezintă teza de doctorat, susținută în 2018 la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” al Academiei Române (coord. Acad. Șerban Papacostea și Prof. univ. dr. Virgil Ciocîltan). Cercetarea a fost elaborată în cadrul proiectului „MINERVA – Cooperare pentru cariera de elită în cercetarea doctorală şi post-doctorală”. Implementarea a fost posibilă cu sprijinul Institutului pentru Studii Medievale al Universității din Leeds (Marea Britanie), unde Mihai Dragnea a efectuat un stagiu de cercetare în 2015 (coord. dr. Alan V. Murray). În perioada doctoratului, a efectuat stagii de documentare în Belgia (2015) și Germania (2016, 2017). În 2018, a obținut o bursă post-doctorală de scurtă durată oferită de Institutul Cultural Român. Cercetarea a fost realizată la Institutul de Istorie și Arheologie, Universitatea din Tartu (Estonia).
În prezent, Mihai Dragnea este președinte al Asociației de Istorie Balcanică (AIB) și redactor-șef al publicației Hiperboreea, indexată în mai multe baze de date internaționale. Este membru al Asociației Slaviștilor din România (2016) și al Society for the Study of the Crusades and the Latin East (2019). Mihai Dragnea face parte din Consiliul Consultativ (secțiunea Istorie) al editurii britanice Cambridge Scholars Publishing (2018). Din anul 2019, este colaborator din partea României pentru International Medieval Bibliography, publicată de Brepols și coordonată de Institutul pentru Studii Medievale al Universității din Leeds.
Comenzile se trimit la Editura Etnologica la adresa de e-mail: office@etnologica.ro