Amintirile unui veteran român rănit la Stalingrad

Marian Octavian Leucuța, un tânăr român de 25 de ani care locuiește în Glasgow, a scris o carte bazată pe istorisirile unchiului său, Flore Zdrendea (Pușulicu), un veteran al celui de-Al Doilea Război Mondial care a trecut în neființă în 2015. 

”Pușulicu, veteran de război” este un roman psihologic inspirat de povestea de viață a veteranului Flore Zdrendea (1919-2015). Bătrânul din satul Cintei, județul Arad, i-a spus nepotului o poveste de viață impresionantă. A lucrat ca slugă, zilier toată copilăria și adolescența. Apoi a ajuns pe front, în război. Nepotul a ascultat toate poveștile, pe care unchiul său i le-a istorisit pe îndelete cât timp a fost în viață.  L-a înregistrat, iar mai apoi s-a gândit să scoată o carte. 

”Am mers în vizită la el. Mi-a povestit foarte multe. Era un om mic de statură, senin, perfect lucid, iar memoria îi era fotografică! Avea și un stil de a povesti nemaiîntâlnit și extrem de captivant. Povestea la persoana 1 și la timpul prezent. Mă implica de fiecare dată în acțiune. Motiv pentru care am adoptat stilul lui de povestire cărții mele. Au urmat nenumărate întâlniri ale noastre pe care le-am înregistrat video și audio. Pot spune, deci, că am scris o carte bază în proporție de 98% pe evenimente reale”, a mărturisit Marian Octavian Leucuța, pentru

.

Despre Flore Zdrendea, tânărul spune că a suferit mult la viața lui. A lucrat ca slugă, zilier toată copilăria și toată adolescența. A fost încorporat la 15 februarie 1941 și la 17 septembrie a plecat în război. A luptat la Odessa. A trecut prin Krivoi Rog, Dnipropetrovski, Zaporoja, a ajuns la răul Donet, de acolo a mers la Rostov și mai departe, până a ajuns la 10 km de Volga și de Stalingrad. În noaptea de 19/20 noiembrie 1942, rușii au rupt frontal și atunci el a fost rănit și a fost scos de pe front. 

„Stilul lui de a povesti m-a implicat foarte tare în acțiune și în amintirile dumnealui. M-a marcat această prietenie și ceea ce am aflat de la dumnealui pentru că el își pierduse mâna la aceeași vârstă la care eu l-am căutat pe dumnealui:23 de ani. Am scris această carte în memoria lui și să inspire pe alții cum m-a inspirat el pe mine. Din punctul meu de vedere, este o carte extraordinară pentru câte implica. E un roman psihologic deoarece urmărește viața dumnealui din tinerețe. Cartea este echilibrată în trei părți. Prima parte descrie viața lui înainte de serviciu militar, a doua parte descrie viața pe front, iar a treia parte descrie viața dumnealui după lăsarea la vatră. Cartea aceasta este o altfel de istorie decât cea găsită în cărțile de specialitate deoarece este o istorie povestită de un om simplu, analfabet, cu frică de Dumnezeu, un om care și-a pierdut mâna la 23 de ani și a reușit să fie un om bun și glumeț și împăcat cu viața lui”, a mai spus autorul.