Alcatraz, cum a devenit cea mai temută închisoare simbol al activismul nativilor americani
Călătoriile în istorie vă invită să descoperiți un loc emblematic, adesea surprins de presă și de cinematografie ca un loc al infernului – Insula Alcatraz, situl istoric din Golful San Francisco, care a servit cândva drept una dintre cele mai infame închisori federale din Statele Unite. Astăzi, transformată într-un muzeu, Alcatraz oferă o privire asupra istoriei sale complexe, inclusiv utilizarea sa timpurie ca fort militar, rolul său ca penitenciar federal între 1934 și 1963 și importanța sa în mișcarea nativ-americanilor. Prin explorarea exponatelor muzeului, a tururilor audio și a artefactelor istorice, această vizită dezvăluie că Alcatraz este mai mult decât un simbol al justiției penale – este o fereastră către teme mai largi legate de izolare, pedeapsă, rezistență și mișcări sociale din istoria americană.
De cum aterizezi în San Francisco, orașul te impresionează imediat prin farmecul său unic, un amestec de peisaje urbane – europene, americane și asiatice – și cele naturale, care creează o atmosferă vibrantă și cosmopolită. La fiecare pas, orașul oferă o poveste nouă, precum celebrul serial – The streets of San Francisco, cu Karl Malden și Michael Douglas în rolurile principale – prin care descopeream această metropolă în anii ce au urmat Revoluției din 1989. De la faimosul Golden Gate, care strălucește în ceață sau sub razele soarelui, până la străzile abrupte pe care tramvaiele istorice urcă și coboară, fiecare colț al orașului pare desprins din cântecul lui Scott McKenzie – San Francisco (Be Sure to Wear Flowers in Your Hair).
Una dintre cele mai plăcute experiențe este explorarea cartierelor sale diverse, precum Chinatown, unde culorile vii și aromele exotice îți încântă simțurile, sau Haight-Ashbury, epicentrul mișcării hippy din anii '60, care păstrează încă acel aer boem și artistic. În Fisherman’s Wharf, gustul proaspăt de fructe de mare și mirosul brizei sărate te conectează imediat cu viața din port.
Plimbările prin Parcul Golden Gate oferă o evadare liniștită în mijlocul naturii, cu grădini splendide și muzeele sale fascinante, în timp ce apusurile privite de pe Coit Tower sau de pe dealurile Twin Peaks dezvăluie o panoramă uluitoare a orașului. Să un uităm de arhitectura modernă care se îmbină armonios cu celebrele case victoriene colorate – Painted Ladies din Alamo Square Park. San Francisco este un oraș care te cucerește prin contrastul său elegant între trecut și prezent, un loc în care fiecare vizită oferă o nouă perspectivă și o amintire de neuitat. De exemplu, știați că vechile metrouri bucureștene (mai exact ramele) sunt copii fidele ale Bart-ului (un tren-metrou care leagă aeroportul de centrul orașului) din San Francisco?
Dincolo de toate aceste locuri, în mijlocul golfului în jurul căruia este așezată metropola americană există o insulă emblematică, cu o istorie aparte – Alcatraz.
O vizită pe Insula Alcatraz – explorând istoria și încarcerarea
Insula Alcatraz, cunoscută adesea sub numele de „Stânca”, este situată la 2 kilometri de coasta orașului San Francisco, California. Insula are lungimea de 500 m, o înălțime de 41 m, cu o suprafață de 85.000 m². Pe această suprafață sunt clădite închisoarea și cel mai vechi far de pe coasta de vest americană.
Odinioară, cel mai sigur penitenciar din Statele Unite, Alcatraz funcționează astăzi ca muzeu, atrăgând anual peste un milion de vizitatori. Insula are o istorie stratificată, fiind inițial o fortificație militară, apoi o închisoare militară și, în cele din urmă, un penitenciar federal. Azi este conservată ca parte a Golden Gate National Recreation Area. Vizitarea Alcatrazului oferă mai mult decât o privire asupra vieților infractorilor celebri; reprezintă o incursiune în evoluția încarcerării, conceptul de izolare ca pedeapsă și rolul insulei în activismul nativ american după închiderea penitenciarului.
De la insula pelicanilor la fortificație și închisoare
Primul european care a documentat insulele din Golful San Francisco a fost ofițerul naval și exploratorul spaniol Juan Manuel de Ayala, în timpul stăpânirii spaniole asupra Californiei. El a realizat harta Golfului San Francisco în 1775. Tot el a numit actuala insulă: „La Isla de los Alcatraces”, care se traduce aproximativ prin „Insula Pelicanilor” (cuvântul spaniol modern pentru „pelican” este pelícano, dar cel arhaic este alcatraz).
În 1847, lordul John Charles Fremont, guvernator militar al Californiei, cumpără cu 5000 de dolari, de la Mexic, insula Alcatraz. În 1850, președintele Millard Fillmore a ordonat ca Insula Alcatraz să aibă un statut special, ca o zonă militară specială a Statelor Unite, ca urmare a achiziției Californiei de către SUA de la Mexic, după Războiul dintre Mexic și SUA. Frémont a anticipat acțiunile guvernului american și a pretins compensație considerabilă pentru inițiativa sa de a achiziționa și securiza Insula Alcatraz pentru americani, dar guvernul Statelor Unite a invalidat ulterior vânzarea și nu i-a plătit nimic lui Frémont. Frémont și moștenitorii săi au dat în judecată guvernul pentru compensație, dar s-au confruntat cu lupte juridice prelungite, fără succes, care s-au întins până în anii 1890.
Datorită locației sale strategice la intrarea în Golful San Francisco, insula a devenit o fortificație militară – în 1858 era deja terminat Fortul Alcatraz. Când a izbucnit Războiul Civil American în 1861, insula Alcatraz a fost echipată cu 85 de tunuri (numărul lor a crescut la 105 până în 1866), montate în cazemate de-a lungul perimetrului său. Insula a servit ca arsenal, dar și pentru a încarcera simpatizanți confederați și corsari de pe coasta de vest a SUA.
În 1903, închisoarea este închisă, starea clădirii fiind foarte proastă. În anul 1906 au început pregătirile de reînnoire, însă, în același an, cutremurul distruge din nou clădirea. Astfel, reconstruirea fortului durează din 1906 până în 1911. În 1933, fortul este definitiv transformat în închisoare federală.
Închisoarea federală cea mai sigură din SUA – infernul deținuților
Cu toate acestea, Insula Alcatraz este cunoscută cel mai bine pentru perioada sa ca penitenciar federal, între 1934 și 1963, când a găzduit unii dintre cei mai periculoși infractori ai Americii, inclusiv pe Al Capone, Robert Stroud, supranumit „Omul-Pasăre din Alcatraz”, George „Machine Gun” Kelly și Bumpy Johnson, Mickey Cohen, Arthur R. „Doc” Barker și Alvin „Creepy” Karpis.
Primii aduși aici (în 1934) sunt 53 de deținuți din Atlanta. Alcatraz rămâne închisoare federală timp de 29 de ani, până la 21 martie 1963, când va fi definitiv închisă. Pe insulă se găseau în mod curent, când închisoarea funcționa: 302 deținuți, precum și paznicii cu familiile lor (aproximativ 300 de persoane civile, dintre care 80 de copii). În 29 de ani au fost 36 de încercări de evadare, dintre care niciuna reușită. Celulele deținuților aveau suprafața infimă de 1,5 x 2,7 m. Timpul petrecut în celulă era între 18 și 23 de ore pe zi, excepții se făceau (prin care se înțelege și dreptul la muncă) celor care dovedeau o purtare excepțională. În cantină erau montate deschideri, prevăzute în caz de nevoie, pentru gaze lacrimogene. Alcatraz era unica închisoare din SUA cu dușuri cu apă caldă, pentru a nu permite deținuților, în cazul evadării, să se obișnuiască cu apa rece din golf.
(...)
Exponatele muzeului subliniază reputația Alcatrazului ca închisoare din care era imposibil de evadat. Izolarea geografică, apele reci și agitate ale Golfului San Francisco au făcut din insulă un loc de unde evadarea părea imposibilă. Mai multe încercări de evadare au avut loc pe durata funcționării închisorii, cea mai notabilă fiind aceea din 1962, realizată de Frank Morris și frații Anglin, al căror destin rămâne necunoscut. Muzeul evidențiază aceste povești prin expoziții multimedia și artefacte care oferă context despre condițiile dure din închisoare și dorința de libertate care îi împingea pe prizonieri să-și riște viața. De asemenea, există panouri speciale cu „celebritățile” închise aici.
Există mai multe motive pentru care penitenciarul Alcatraz a fost închis în 1963, cel mai puțin probabil este cel legat de drepturile omului și protestele care au ținut câțiva ani. În primul rând costurile de operare erau mult mai ridicate decât în alte închisori (aproximativ 10 dolari pe zi per deținut, comparativ cu 3 dolari pe zi per deținut la penitenciarul din Atlanta). Jumătate de secol de expunere la apa sărată a erodat grav clădirile, iar când în 1962 s-a raportat că trei deținuți au evadat soarta penitenciarului a fost pecetluită.
Experiența turului pe Insula Alcatraz
Vizita la Alcatraz începe cu o călătorie cu feribotul de la Pier 33 din portul San Francisco. Drumul spre insulă oferă priveliști uimitoare asupra orașului și podului Golden Gate, însă silueta impunătoare a Alcatrazului schimbă rapid starea de spirit într-una de solemnitate. La sosire, vizitatorii sunt întâmpinați de ruinele decăzute ale închisorii și ale altor structuri. Experiența este imersivă, cu tururi audio, disponibile în mai multe limbi, care îi conduc pe vizitatori prin principalele atracții ale insulei, cum ar fi celulele, casa directorului și farul.
Turul audio conține și narațiuni ale foștilor gardieni și deținuți și oferă o perspectivă viscerală asupra vieții pe „Stâncă”. Vizitatorii sunt ghidați prin coridoare înguste, trecând pe lângă celulele mici, unde deținuții își petreceau cea mai mare parte a timpului în izolare. Celulele sunt simple, de mici dimensiuni, și oferă doar un pat, o toaletă și o chiuvetă. Turul subliniază impactul psihologic al izolării, în special în „Blocul D”, unde prizonierii erau ținuți în izolare totală.
Un alt loc remarcabil este cantina Alcatraz, unde sute de deținuți luau masa sub privirile atente ale gardienilor înarmați. Rigiditatea structurii vieții zilnice este reflectată în regulile stricte de masă, prezentate pe afișele din expoziție. Deținuții aveau doar 20 de minute pentru a mânca, într-o tăcere aproape totală.
Semnificația culturală și activismul nativilor americani
Dincolo de faima sa ca închisoare, Alcatraz ocupă un loc important în istoria drepturilor civile americane. În 1969, insula a devenit un simbol al activismului nativ american, când un grup de activiști nativi, majoritatea studenți, a ocupat insula timp de 19 luni, protestând împotriva politicilor federale privind drepturile asupra pământurilor nativilor.
Ocuparea a atras atenția națională asupra problemelor nativilor americani și a fost un moment crucial în mișcarea pentru autodeterminarea acestora. Mai exact, în timpul ocupației, președintele Richard Nixon a anulat politica de desființare a triburilor, care fusese inițiată de administrațiile anterioare pentru a pune capăt recunoașterii federale a multor triburi și a relației lor speciale cu guvernul SUA. Nixon a implementat o nouă politică de autodeterminare, parțial ca urmare a atenției publice și a conștientizării generate de ocupația insulei Alcatraz. Ocupația s-a încheiat pe 11 iunie 1971.
Expozițiile dedicate acestei perioade aruncă lumină asupra simbolismului politic al Alcatrazului pentru popoarele indigene și asupra luptei îndelungate pentru drepturile civile ale nativilor americani.
Din 1972, Insula Alcatraz intră în administrarea Golden Gate National Recreation Area, ulterior fiind organizată ca muzeu.
Vizitarea Insulei Alcatraz reprezintă o incursiune educativă în istoria care a modelat moștenirea acestui loc simbolic, adesea surprins de cinematografie și de beletristică. De la originile sale ca fortificație militară până la anii săi infami ca închisoare de maximă securitate și la rolul său în activismul nativ american, Alcatraz este mult mai mult decât o relicvă a sistemului penal american. Experiența muzeului le oferă vizitatorilor posibilitatea de a reflecta asupra unor teme mai largi, precum pedeapsa, drepturile omului și impactul persistent al încarcerării asupra societății. Pentru istorici, sociologi și publicul larg, Alcatraz rămâne un simbol al rezistenței, protestului și relației complexe dintre justiție și societate în istoria americană.
Articolul face parte din textul cu același nume, publicat în numărul 274 al revistei „Historia” (revista:274), disponibil la toate punctele de distribuție a presei, în perioada 15 noiembrie - 14 decembrie, și în format digital pe platforma paydemic.
FOTO: Ciprian Plăiașu