Viaţa lui Cervantes

Romanul său Don Quijote (El ingenioso hidalgo don Quijote de la Mancha) a fost tradus, în întregime sau parţial, în peste 60 de limbi. Chiar şi azi se publică noi şi noi ediţii, iar dezbaterile critice asupra operei sale continuă nestingherite încă din sec. XVIII. În acelaşi timp, datorită reprezentării lor pe scară largă, în artă, teatru şi film, personajele Don Quijote şi Sancho Panza sunt, probabil, mult mai familiare din punct de vedere vizual oamenilor decât oricare alt personaj din literatura mondială.

Cervantes a experimentat foarte mult. A abordat toate genurile literare majore, nu numai pe cel epic. A fost un nuvelist remarcabil. Câteva din nuvelele sale din colecţia Povestiri exemplare (Novelas exemplares, 1613) au ajuns la un nivel apropiat de Don Quijote, dar la scară miniaturală.

Cervantes s-a născut la cca 32 km de Madrid, probabil pe 29 septembrie (în ziua de San Miguel). A fost botezat pe 9 octombrie. Era al patrulea dintre cei şapte copii ai unei familii provenite din mica nobilime, dar care decăzuse la statutul de oameni de rând. Tatăl său era bărbier-chirurg, reducea fracturi, efectua flebotomii şi rezolva mici probleme medicale. Familia s-a mutat din oraş în oraş şi se ştiu puţine lucruri despre primii ani de învăţătură ai lui Cervantes. Se presupune, pe baza unui pasaj dinPovestiri exemplare, că ar fi studiat o perioadă sub îndrumarea iezuiţilor, deşi este puţin probabil. Spre deosebire de majoritatea scriitorilor spanioli ai timpului, chiar şi aceia de origine umilă, se pare că Cervantes nu s-ar fi dus la universitate.

Se ştie cu siguranţă însă că, la un moment dat, a devenit un cititor pasionat. Directorul unei şcoli municipale din Madrid, un om influenţat de scrierile lui Erasmus din Rotterdam, numit Juan Lopez de Hoyos, îl considera pe Miguel de Cervantes „elevul său iubit“. Acest lucru se întâmpla în 1569, când viitorul autor avea 21 de ani, aşa că – în cazul în care este vorba de acelaşi Cervantes – trebuie să fi fost elev care şi preda la şcoală ori să fi studiat acolo înainte sub îndrumarea lui Lopez de Hoyos. Primul său poem publicat, la moartea tinerei soţii a lui Filip II, Elisabeta de Valois, a apărut în această perioadă.

În acelaşi an, Cervantes a plecat în Italia. Nu se ştie dacă a făcut acest lucru pentru că era „studentul” cu acelaşi nume urmărit pentru implicarea într-un incident în care fusese rănit un om;dovezile sunt contradictorii. În orice caz, plecarea lui Cervantes a fost un pas pe care mulţi tineri spanioli îl făceau pentru a înainta în carieră. Se pare că, pentru un timp, a fost şambelan în casa cardinalului Giulio Acquaviva din Roma. Cu toate acestea, prin 1570 s-a înrolat ca soldat într-un regiment de infanterie spaniol din Napoli, pe atunci sub conducerea coroanei spaniole. A rămas acolo timp de aproape un an, până să fie trimis în luptă.

Relaţiile cu Imperiul Otoman, condus de sultanul Selim II, au ajuns la o stare de criză, iar turcii au ocupat Ciprul în 1570. O confruntare între flota turcă şi forţele navale din Veneţia, papalitate şi Spania devenise inevitabilă. La mijlocul lunii septembrie 1571, Cervantes s-a îmbarcat la bordul navei Marqucsa, din liota aflată sub comanda lui Don Juan de Austria, care a atacat inamicul pe 7 octombrie în golful Lepanto, lângă Corint. Bătălia aprigă s-a încheiat cu înfrângerea zdrobitoare a turcilor şi a dus la eliberarea Mediteranei de sub controlul acestora.

Există relatări independente privind purtarea lui Cervantes în luptă, atestându-i curajul. Deşi cu febră, a refuzat să stea deoparte şi a luptat cu vitejie. A fost împuşcat de două ori în piept, iar un al treilea glonţ i-a lovit braţul stâng, pe care nu l-a mai putut folosi tot restul vieţii. Scriitorul a fost mereu mândru de modul în care s-a purtat în bătălie. Din 1572 în 1575 şi-a continuat viaţa de soldat, în trupele din Napoli;a fost la Navarino şi a luptat în Tunis şi La Goleta. Când avea ocazia, citea probabil şi literatură italiană.

În septembrie 1575  s-a îmbarcat pe o corabie ce pleca spre Spania, având scrisori de recomandare pentru rege din partea ducelui de Sessa şi a lui Don Juan însuşi, pentru promovarea la grad de căpitan. În această călătorie, nava a fost atacată şi capturată de corsarii berberi, iar Cervantes şi fratele său Rodrigo au fost vânduţi ca sclavi în Alger, centrul comerţului cu sclavi creştini din lumea musulmană. Scrisorile pe care le avea la el l-au făcut mai important în ochii răpitorilor săi. Acest lucru a avut ca efect creşterea preţului de răscumpărare, prelungindu-i captivitatea, şi, se pare, evitarea pedepsei cu moartea, mutilarea sau tortura, atunci când cele patru tentative îndrăzneţe de evadare au fost zădărnicite.

Stăpânii săi, renegatul Dali Mami şi, ulterior, Hasan Paşa, l-au tratat cu o indulgenţă considerabilă în aceste condiţii, indiferent de motiv. Cervantes este menţionat în cel puţin două documente contemporane despre viaţa prizonierilor creştini din Alger din acea vreme. Şi-a câştigat un renume în rândul prizonierilor datorită curajului şi calităţilor de conducător. În cele din urmă, în septembrie 1580, la trei ani după ce Rodrigo şi-a câştigat libertatea, familia lui Miguel, cu ajutorul şi intervenţia călugărilor trinitari, a strâns 500 de scuzi de aur necesari pentru eliberarea sa.

Aceasta s-a petrecut la timp, chiar înainte ca Hasan Paşa să navigheze spre Istanbul, luând sclavii nevânduţi cu el. Nu este surprinzător faptul că perioada cea mai aventuroasă din viaţa lui Cervantes a furnizat subiecte pentru câteva dintre operele sale literare – în special pentru povestea captivului din Don Quijote, precum şi pentru două piese cu subiect algerian,  Sclavii din Alger şi Închisorile din Alger şi episoade dintr-o serie de alte scrieri cu toate că nu a luat niciodată forma unei autobiografii.

restul pe Istorii Regasite