Tiradentes, doctorul devenit revoluționar care a condus prima mișcare de independență a Braziliei
Joaquim Jose Da Silva Xavier (mai cunoscut ca Tiradentes) este un personaj puțin cunoscut, dacă nu chiar uitat din Istoria Modernă Universală, însă rolul pe care l-a jucat în Istoria Braziliei a fost unul major... Aceasta a fost un doctor, care a devenit ulterior, un revoluționar (iar în cele ce urmează, vom vedea în ce circumstanțe a ajuns să joace acest rol... ) și care a luptat pentru indepedența Braziliei, conducând prima mișcare de independență a țării față de Regatul Portugaliei. Acesta s-a născut în 1746 și a murit în 1792.
Un portret din secolul al-XIX-lea, ce-l înfățișează pe revoluționarul brazilian Tiradentes (Sursa: https://www.colegiodosjesuitas.com.br/tiradentes-mito-ou-heroi-2021/)
I.Începutul vieții lui Tiradentes - copilăria și tinerețea unui viitor revoluționar.O viață privilegiată
Tiradentes se naște la 12 noiembrie 1746, pe o plantație de zahăr, Fazenda do Pombal (orașul Ritapolis de astăzi), aflată în apropierea satului Santa Rita do Rio Abaixo, la acea vreme un teritoriu disputat între orașele Sao Joao del-Rei și Tiradentes, în Căpitănia Minas Gerais (căpitănia fiind echivalentul provinciei în sistemul administrativ al Imperiului Portughez).[1] El era al-4-lea din cei șapte copii ai latifundiarului portughez Domingos Da Silva Santos și a braziliencei Antonia da Encarnacao Xavier.
Potrivit inventarului făcut de mama lui în 1757, existau 35 de sclavi pe marea fazenda (proprietate) din Pombal, acolo unde s-a născut Tiradentes, aceștia lucrând, de asemenea, și ca mineri.[2] O verandă de pe plantație oferea acces exterior către un oratoriu și de asemenea, tot pe acea plantație, existau cartiere pentru sclavi și bucătării comune. De asemenea, în cadrul acelui inventar apare și o mare cantitate de echipament minier.
În 1755, la moartea mamei lui, el merge cu tatăl și frații săi în orașul Sao Jose. Doi ani mai târziu, pe când el avea 11 ani, tatăl său moare.[3] Odată cu moartea prematură a părinților săi, familia sa își pierde proprietatea din cauza datoriilor. Neprimind nicio educație formală, el intră sub tutela unchiului său și a nașului său, Sebastiao Ferreira Leitao, care era dentist.[4] Acesta lucrează, de asemenea, ca lucrător ambulant și miner și devine și partener într-o farmacie din orașul Vila Rica. Acolo, el se dedică practicilor farmaceutice și stomatologiei, fapt care îi câștigă porecla de “ Tiradentes”, care nu înseamnă nimic altceva decât “ extrăgătorul de dinți”, o denumire peiorativă ce îi va fi dată în timpul procesului împotriva sa. Potrivit Fratelui (Călugărul) Raimundo de Penaforte, Tiradentes “ și-a împodobit gura cu dinți pe care și-i făcuse el însuși care păreau naturali”, De asemenea, el lucrează ocazional și ca doctor, date fiind cunoștiințele pe care le avea despre plantele medicinale pe care le culegea alături de vărul său, Fratele Jose Mariano Da Conceicao Veloso, un celebru botanist al acelei perioade.
II. Ideile politice ale lui Tiradentes, motorul mișcării pe care avea s-o pornească...
Tiradentes își folosește cunoștiințele pe care le obținuse despre minerale din perioada în care lucrase ca miner pentru a intra în serviciul public ca topograf. Mai târziu, el se alătură Regimentului de Dragoni Minas Gerais, unde i se oferă comanda unui detașament și este trimis în misiuni către orașe de-a lungul “ Caminho Novo” (“ Drumului Nou”, în lb.portugheză), un drum între Vila Rica (la acel moment, capitala regelui Minas Gerais) și Rio de Janeiro prin care aurul era transportat către coastă, înainte de a fi transportat către Portugalia.[5]
De-a lungul timpului, Tiradentes, fiind martor la tranzitul bunurilor de-a lungul Caminho Novo, Tiradentes începe să perceapă exportarea masivă a aurului și a altor resurse valoroase către metropolă (Lisabona, capitala Portugaliei), ca o exploatare, la care brazilienii erau expuși. De asemenea, el începe să devină nemulțumit de rangul său relativ mic:nefiind un membru al aristocrației locale, acesta a fost trecut cu vederea în privința promovării în carierea sa militară, niciodată avansând de la rangul de “ alferes” (rangul cel mai de jos de ofițer de la acea vreme) și mai mult decât atât, el este demis din postul său de comandă.[6] În același timp, excursiile sale la Rio îl pun în contact cu oameni care trăiseră în Europa și care aduseseră idei liberale de acolo.
În 1788, Tiradentes se întâlnește cu Jose Alvares Maciel, un fiu al Comandantului Armatei din Villa Rica, care tocmai se întorsese din Anglia.[7] Punând în contrast dezvoltarea industrială fulminantă a Marii Britanii cu sărăcia colonială a Braziliei, cei doi decid să creeze un grup de aspiranți la libertate. Condus de clerici și de alți brazilieni cu ceva prezență socială, precum Claudio Manuel Da Costa, Tomas Antonio Gonzaga (amândoi funcționari publici și scriitori renumiți) și Alvarengo Peixoto (om de afaceri eminent), grupul își propagă ideile printre oamenii din Vila Rica.
La acea vreme, cererea Portugaliei pentru aur era mare. Totuși, productivitatea minelor braziliene era în declin. Colonia nu reușea să îndeplinească “ el quinto”-cantitatea de aur cerută de Coroana Portugaliei, iar presiunea din partea metropolei crescuse. Acest fapt a culminat cu apariția derramei, un tribut apăsător de confiscare, care, în schimb, va aprinde sentimente de revoltă.
Influențat de scrierile filozofului Jean-Jacques Rosseau și de Revoluția Americană, purtând cu el copii ale constituțiilor celor 13 state inițiale ale S.U.A, Tiradentes se alătură unui număr de cetățeni cu aceeași gândire ca el în Inconfidência Mineira, o mișcare revoluționară ce voia să alunge stăpânirea portugheză din Brazilia.[8] Ei își imaginau o republică braziliană independentă având capitala la Sao Joao Del Rei și transformarea orașului Vila Rica într-un oraș universitar. Steagul propus pentru noua republică era un triunghi verde peste un fundal alb, înconjurat de către motto-ul latin “ Libertas Que Sera Tamen” (“ Libertate, chiar de-ar fi să fie târziu”)
Steagul viitoarei Republici Braziliene, așa cum era propus de inconfidentes (Sursa: https://en.wikipedia.org/wiki/Tiradentes)
III.Descoperirea mișcării, judecarea lui Tiradentes și moartea acestuia
Planul lui Tiradentes era acela de a ieși pe străzile din Vila Rica și de a proclama o republică braziliană în ziua de derrama (colectare a taxelor) din februarie 1789, când taxele trebuiau plătite către Regatul Portugaliei, iar sentimentul de revoltă în rândul brazilienilor avea să fie mai mare.[9] Joaquim Silverio dos Reis, unul dintre conspiratori, expune complotul autorităților portugheze în schimbul unei ridicări a taxei. Ca atare, Guvernatorul din Minas Gerais anulează derrama și ordonă arestarea rebelilor.
Răscoala ajunge să fie un dezastru, iar Tiradentes este capturat în aprilie 1789, la Rio de Janeiro.[10] Într-un proces care va dura 2 ani (1789-1791), el va apăra cauza republicană cu mare demnitate și forță. Însă pledoariile sale vor fi în zadar...
În cele din urmă, Tiradentes va fi condamnat la moarte pe 21 aprilie 1792, acesta fiind spânzurat în public, iar după moarte, corpul său este tăiat în bucăți, care vor fi trimise la Vila Rica și expuse în diverse locuri unde obișnuia să-și propage ideile liberale, servind drept avertisment pentru prietenii săi revoluționari.[11] Prin ambiția și curajul arătate în cadrul luptei sale pentru eliberarea Braziliei de sub stăpânirea portugheză, el va ajunge, la sfârșitului secolului al-XIX-lea, odată cu instaurarea republicii în Brazilia (în 1889, de către Generalul Deodoro da Fonseca), un erou național, ziua de 21 aprilie fiind cunoscută ca “ Dia do Tiradentes”, aceasta fiind sărbătoare națională în Brazilia. Totodată, numele său va fi dat unui oraș din statul Minas Gerais, unor piețe din orașe ale Braziliei ca Belo Horizonte, Curitiba, Sao Paulo sau Rio de Janeiro, precum și ale unei mari străzi din Santo Domingo, capitala Republicii Dominicane. El rămâne și astăzi o figură importantă din Istoria Braziliei și Americii Latine, inspirând personalități ca Simon Bolivar (viitorul lider al Venezuelei, precum și eliberator al statelor Venezuela, Columbia, Ecuador, Peru și Bolivia), Toussaint L’Ouverture (viitor lider al Revoluției din Haiti) și Jose de San Martin (viitorul lider al mișcării de eliberare a Argentinei) în lupta lor de eliberare a popoarelor din America de Sud de sub dominația spaniolă.
Bibliografie
I.Surse web
1. https://en.wikipedia.org/wiki/Tiradentes
2. https://www.britannica.com/event/Tiradentes-Conspiracy
[1] https://en.wikipedia.org/wiki/Tiradentes
[2] Ibidem
[3] Ibidem
[4] Ibidem
[5] Ibidem
[6] Ibidem
[7] Ibidem
[8] Ibidem
[9] Ibidem
[10] https://www.britannica.com/event/Tiradentes-Conspiracy
[11] Ibidem