Tinerețea lui Lucrețiu Pătrășcanu. Repere din viața unui viitor lider comunist

Lucrețiu Pătrășcanu s-a născut la Bacău, pe 4 noiembrie 1900. Tatăl său era cunoscutul istoric și prozator D. D. Pătrășcanu (1872 - 1937), unul din „stâlpii” revistei Viața Românească, iar mama, Lucreția, provenea dintr-o veche familie boiereasca. Asa ca tânărul Lucrețiu a beneficiat de o educație aleasă, desăvârșită prin studii universitare în țara și străinătate.

Școala elementara a urmat-o la București, apoi patru clase liceale la Iași, pentru ca bacalaureatul să-l susțină tot în Capitală, în 1919. A absolvit cu „magna cum laudae” științele juridice la Universitatea din București (1922), pentru ca ulterior (1925) să-și ia și doctoratul la Facultatea de Filosofie a Universității din Leipzig, cu teza „Reforma agrară din România Mare și urmările ei”. Mai târziu, între 1945 - 1948, avea să fie profesor de economie politică la Facultatea de Drept din Capitală.

Deputat

A fost atras de tânăr de doctrina socialistă, aderând la aceasta mișcare încă din 1919, înscriindu-se în Partidului Comunist din România, chiar de la înființarea acestuia, în 1921. S-a dedicat atât de mult cauzei, încât a folosit perioada cât a stat la studii în străinătate pentru a învață limba lui Marx, plecând de la ideea că „cine nu știe germană nu poate fi un bun marxist“.

A făcut parte din diferite structuri politice socialiste și comuniste – Tineretul Socialist, Blocul Muncitoresc Țărănesc (B.M.Ț.) -, a fost prezent la Congresele Partidului Comunist de la Ploiești (1922), Harkov (1928) și Moscova (1931, când a și fost ales în Comitetul Central) și a reprezentat P.C.d.R.-ul la Internaționalele Comuniste din 1933 și 1934, de la Moscova.

În anul 1931 a fost ales deputat în Parlamentul României din partea B.M.Ț., dar alegerea sa și a celorlalți patru deputați a fost invalidată de forul legislativ. A fost de mai multe ori arestat și încarcerat (prima data în 1924) - este drept pentru perioade destul de scurte de timp - în închisorile de la Jilava, Văcărești, Miercurea – Ciuc sau Târgu-Jiu.

În deceniul patru, Pătrășcanu a început să se afirme ca lider autohton al P.C.d.R., alături de Gheorghiu-Dej. Ca avocat s-a aflat pe banca apărării în procesele comuniștilor din perioada interbelică – precum cele de la Cluj, Chișinău, Craiova etc., avându-l de multe ori alături pe un alt viitor lider comunist, Ion Gheorghe Maurer.

Nume de cod „Andrei“

S-a remarcat ca autor al unor lucrări și studii politice, economice și sociale (Anglia și Statele Unite, Un veac de frământări sociale, Probleme de baza ale României, Sub trei dictaturi); a editat și condus numeroase publicații de orientare socialistă: Tineretul Socialist, Socialistul, Viata muncitoare, Deșteptarea.

Pseudonimul pe care l-a folosit și care i-a rămas ca nume de cod în pe perioada activității în ilegaliate a fost acela de „Andrei“. Rolul și calitățile de om politic ale lui Lucrețiu Pătrășcanu au ieșit în evidență în perioada regimului antonescian. Acum începe practic afirmarea sa ca lider național comunist, reușind să pună bazele colaborării cu partidele istorice și să le facă pe acestea, dar și pe regele Mihai, să recunoască Partidul Comunist ca partener de coaliție. Pătrășcanu a jucat un rol important în desfășurarea evenimentelor de la 23 august 1944.

În ceea ce privește viața sa personală, merită amintit faptul ca Lucrețiu Pătrășcanu a fost căsătorit cu Herta Schwamen (mai tânăra cu 12 ani decât el), o evreică botezată cu numele creștin de Elena. Cei doi nu au avut copii. Sora lui Pătrășcanu, Elise a fost căsătorită cu Petre Pandrea, cel care ne-a lăsat interesante referințe despre cumnatul său (unele dintre ele prea puțin măgulitoare) în „Memoriile mandarinului valah“.

Adevăratul comunist

Așadar: Lucrețiu Pătrășcanu, un om cu o pregătire intelectuală extraordinară, respectat și apreciat la toate nivelurile societății romanești interbelice (în ciuda orientării politice de stânga), care a crezut cu adevărat în ideologia socialistă (de aceea poate ca n-ar fi greșit dacă l-am cataloga pe el și nu pe altul cu titlul de adevărat comunist – Corneliu Coposu spunea ca Pătrășcanu „credea sincer în doctrina marxist-leninista“), dar care a fost interesat în primul rând de binele și nevoile tarii sale, jucând un rol important într-un moment deosebit al istoriei (23 august).

Pentru oricine, acestea reprezinta calități indiscutabile. Pentru liderii comuniști români, ele reprezentau doar dovezi ale propriilor limite și ofereau tot atâtea motive pentru înlăturarea lui Pătrășcanu...