Teodora, prostituata împărăteasă

Teodora  s-a născut în jurul anului 500 la Constantinopol, în familia unui paznic de animale, la circul din capitala imperială. Teodora şi cele două surori ale ei rămân orfane de tată şi sunt nevoite să cerşească în arena circului, pentru a nu muri de foame.

Teodora debutează ca dansatoare de circ şi ulterior devine actriţă, în paralel practicând şi meseria de prostituată. După câţiva ani, a renunţat la viaţa artistică şi are o relaţie de scurtă durată cu un guvernator dintr-o provincie din Africa de Nord. Se reîntoarce la Constantinopol, şi se mută într-o casă din apropierea palatului imperial, unde îşi câştiga existenţa torcând lână.

Narses, unul dintre eunucii de la palat, are un vis profetic. În vis îi apare o maimuţică ce îi spune că va deveni servitorul şi omul de încredere al unei femei celebre, Teodora. Mare îi este mirarea când întâlneşte a doua zi o femeie cu acelaşi nume, actriţă şi în acelaşi timp o femeie de moravuri uşoare. Condiţia ei umilă nu părea să-i prevestească un viitor atât de strălucit. Dar, după cum vom vedea, frumoasa curtezană va deveni curând împărăteasă, destinul acţionând implacabil în cazul acestei femei de excepţie.

O dată cu întâlnirea cu Iustinian, nepotul împăratului Iustin şi moştenitorul tronului, starea ei socială se va schimba radical. Devine amanta adorată şi cu perspective mari de a ajunge pe tron, deşi exista o lege care interzicea mariajul dintre un demnitar şi o curtezană.

Se pare că amorezul obţine abrogarea legii respective şi se căsătoreşte cu aleasa inimii, abia după moartea Euphimiei, soţia împăratului Iustin. Iustinian a remarcat isteţimea soţiei sale, care avea să devină în curând principalul său consilier în probleme de stat.

Cu ocazia revoltei lui Nika, din anul 532 d.Hr., împărăteasa Teodora îşi demonstrează curajul, salvând Coroana. Poporul se răzvrătise împotriva impozitelor instituite de Iustinian, care începuse un proiect de construcţii şi făcea în acelaşi timp şi pregătiri de război, pentru a cuceri Occidentul. Înspăimântat, împăratul se hotărăşte să fugă, dar Teodora se dovedeşte mai puternică.

Prin negocieri purtate de Narses cu revoltaţii şi printr-un atac surprinzător cu trupe loiale împăratului, răscoala a fost înăbuşită.

După această întâmplare, Iustinian îi acordă încredere totală. Ea este cea care se va amesteca atât în politica internă (reorganizarea administraţiei, un nou cod de legi, reducerea privilegiilor aristocraţiei), cât şi în cea externă, nutrind ambiţia de a reda măreţia Imperiului Roman.

Teodora era o femeie frumoasă, de talie mijlocie, cu faţa ovală şi ochii mari, negri. Dar pe lângă frumuseţe se dovedeşte a fi deopotrivă inteligentă şi abilă. Îşi copleşeşte rudele cu bogaţii şi onoruri pentru a-şi ascunde originea umilă.

Deşi a fost prostituată în tinereţe, împărăteasa Teodora devine protectoarea moralei. Întăreşte instituţia căsătoriei şi face divorţul mai dificil. Unul dintre motive ar fi şi acela că nu a putut să îi dăruiască lui Iustinian un moştenitor. La vârsta de 50 de ani moare răpusă de cancer, lăsându-l pe Iustinian distrus. Ea va rămâne în istorie un simbol al irezistibilului farmec feminin, dar şi al autorităţii exercitate adesea fără scrupule.