„Spionul fără umbră” Yan Chernyak

Există numeroase cazuri de spioni, mai ales printre cei care au acționat pentru Uniunea Sovietică, ale căror merite nu numai că nu au fost recunoscute, ci au rămas necunoscuți, anonimi. Desigur, această situație se datorează uneori unor considerente de confidențialitate potrivit cărora, dacă popularizarea activității lor ar fi adus prejudicii unor interese de securitate națională, era necesar ca ea să rămână anonimă o perioadă de timp. 

 Între aceștia, Yan Chernyak (1909 –1995) deține un adevărat ”record”, căci el s-a bucurat de aprecierea activității sale la nu mai puțin de aproape șapte decenii după încheierea celui de al Doilea Război Mondial și atunci când el se afla pe patul de moarte.

 Din puținele date referitoare la acțiunile sale reiese că principalele realizări ale activității de spion a lui Yan Chernyak au fost transmiterea către Uniunea Sovietică a planului Barbarossa și a planului de acțiune al armatei germane la bătălia de la Kursk. Cu totul necunoscute au rămas alte activități importante ale sale ca agent, între care organizarea unei rețele de spioni care au intrat în posesia unor date referitoare la programul de producere de către Statele Unite a bombei atomice.  

Potrivit unor aprecieri tardive i s-a atribuit lui Cernyak organizarea unei din cele mai eficiente rețele de spionaj din istorie, merite recunoscute la modul general în decretul de atribuire a titlului de Erou al Federației Ruse în care se menționează că acest act se datorează ”Curajului și eroismului dovedite în cursul unor operațiuni speciale”.

 Dar chiar și după această recunoaștere generală, deși s-au scurs două decenii de la dispariția sa fizică, personalitatea și activitatea lui Cernyak nu sunt menționate în nicio sinteză, istorie a spionajului și nu s-au bucurat de atenția specialiștilor, ceea ce ridică probleme dificile în reconstituirea lor pe care o vom încerca în continuare.

 De la orfelinat la Politehnică și...GRU 

Yan Cernyak s-a născut în în Bucovina de nord care, în acea perioadă, făcea parte din Austro-Ungaria. Tatăl său era un negustor evreu sărac, iar mama sa era maghiară.

Copilul a fost crescut într-un orfelinat. Avea un talent nativ pentru învățarea limbilor străine, însușindu-și, până la 16 ani, între altele, germana, ungara și româna, iar mai târziu, engleza și franceza.

 În ciuda condiției sale modeste reușește să urmeze cursurile Școlii tehnice din Praga și ale Institutului Politehnic din Berlin, obținând tilul de inginer electronist. În timpul studiilor sale la Berlin, în 1930, s-a alăturat Partidului Comunist din Germania, devenind agent pentru serviciul militar de informații sovietic GRU. 

...și în România 

 Din însărcinarea GRU, în 1931-32, Cernyak a servit în armata română într-un regiment de cavalerie cu grad de sergent și, având acces la documente secrete, le-a transmis conținutul în URSS. Faptul că unui agent ”promițător”, cum era considerat Cernyak, i s-a încredințat o misiune în România dovedește importanța care era acordată țării noastre din punct de vedere geopolitic și informativ. Este foarte probabil că contraspionajul român nu l-a putut identifica pe Cernyak, dat fiind că, atât cât ne este cunoscut, el nu apare în evidențele Serviciului Secret de Informații. Nici în lucrările consacrate acestui serviciu numele lui nu este menționat.

 Se pare că Cernyak s-a achitat în bune condițiuni de misiunea sa în România, astfel încât, în anii 1935-36, este admis la Școala de informații din Moscova. În continuare este trimis în Elveția sub acoperirea de corespondent TASS (pseudonim operativ "Jack"). Din 1938, locuiește la Paris și, din 1940, la Londra. Călătorind regulat în 1936-39 în Germania, Chernyak a creat aici o rețeaua de informații, cu nume de cod...  

"Krona" ...care, de asemenea, nu este menționată (încă !) în lucrări de specialitate. 

Această rețea nu era amplă dar cuprindea 35 persoane cu poziții importante din domeniul politic, financiar și economic: un bancher, un secretar de stat, șeful departamentului de cercetare într-o companie care producea tancuri, militari de eșalonul superior al armatei.

 Potrivit unor rapoarte, din rețea au făcut parte nu numai persoane din armată (Wehrmacht), ci și din principalele servicii speciale ale Reich-ului în Gestapo și Abwehr.

Din punctul de vedere al compoziției această rețea se număra printre cele în care, desigur și datorită capacităților lui Cernyak de se impune și abilităților sale organizatorice, s-au numărat personalități-”cheie” din domenii de mare importanță ale societății germane.

Persoanele care au făcut parte din rețea au fost recrutate personal de Cherniak care a reușit să le câștige încrederea, mizând, în primul rând, pe convingerile lor antifasciste.  Activitatea rețelei era supravegheată de GRU prin intermediul ofițerilor de legătură. 

 Condițiile de conspirativitate în care a acționat ”Rețeaua Krona” au făcut ca să se știe foarte puține lucruri despre activitatea sa.

 Aceste condiții, și desigur capacitățile organizatorice ale lui Cherniak au făcut ca nici un agent din rețea să nu fie identificat de Gestapo, ”, neînregistrându-se nicio ”cădere” în cursul celor 10 ani de activitate.  

Veterani ai serviciului de informații sovietic au arătat mai târziu că rețeaua condusă de Cernyak a fost ”una din cele mai bune din istorie„.

În tot cazul, după căderea rețelelor ”Orchestra roșie” și ”Troica roșie”, care acționau pentru Uniunea Sovietică, singura care a rămas în funcțiune a fost ”Rețeaua Krona”. Este într-adevăr o performanță unică în istoria spionajului că această rețea nu a fost identificată de eficientul contraspionaj german, care reușise să anihileze un număr important de asemenea organizații.

Condițiile în care activa rețeaua s-au schimbat dramatic odată cu începutul războiului , când țările europene au înăsprit controlul la frontiere sau chiar le-au închis complet, cum ar fi Elveția. Ca urmare, o serie de rezidențe sovietice au pierdut canale de comunicare cu Centrul. Pentru o vreme, Chernyak rămas o vreme fără legătură, dar grupul său a continuat să fie activ, acumulând materiale pe care le va transmite când condițiile au permis.

În ceea ce privește rezultatele concrete ale activității rețelei este de menționat că, doar în 1944, au fost transmise mai mult de 12 500 coli de documentație tehnică și 60 de eșantioane de echipamente radio. 

Oficial, ”Rețeaua Krona” și-a încetat activitatea odată cu încheierea războiului, dar, după unele opinii, ea a rămas multă vreme activă, chiar până în perioada contemporană.

În afara persoanelor care activau în diferite posturi de răspunde ale societății germane, din această rețea făceau parte două actițe renumite în epocă: Marika Rökk and Olga Cehova.

De pe ecran în rețea 

Au existat unele informații despre acțiunile informative pe care le-au desfășurat aceste actrițe, dar abia recent, după desecretizarea unor documente, a reieșit că ele au activat în cadrul ”Rețelei Krona”.

 Astfel faptul că Marika Rökk (1913-2004) a acționat în această rețea a devenit cunoscut abia după declasificarea unor arhive secrete de către ”Organizația Gehlen”, care a acționat o perioadă ca serviciul de informații al Germaniei occidentale. În 1951, Marika Rökk a făcut declarații despre activitatea sa ca agentă timp de 16 ani, preluate de publicația ”Bild”.

A fost considerată drept actrița favorită a lui Hitler și se pare că a avut o relație cu ministrul Propagandei, Joseph Goebbels.

A început să acționeze ca agentă din 1940, transmițând informații din Germania. Se pare că a fost recrutată de managerul său Heinz Hoffmeister, și el agent pentru Uniunea Sovietică.

Este totuși neclar ce informații a transmis la Moscova. După război a avut o interdicție de doi ani, datorită colaborării sale cu regimul nazist. În ultima parte a vieții, a deschis un magazin de lux la Düsseldorf. Potrivit serviciilor vest-germane de informații, a avut o ”acoperire inteligentă„ , continuând să spioneze pentru sovietici.  

Olga Cehova ( Olga Knipper) (1897-1980) a fost fiica unui inginer de căi ferate și nepoată a soției scriitorului Anton Cehov. După ce o vede jucând pe marea actirță Eleonora Duse intră în Teatrul de artă din Moscova, unde repurtează mari succese. Se căsătorește cu actorul Mihail Cehov al cărui nume îl păstrează după divorț 

Părăseşte, în 1920, Rusia, în plină anarhie şi sărăcie după revoluţia bolşevică, ajungând la Berlin. Reuşeşte să îşi facă un nume în lumea filmului, turnând destul de numeroase pelicule în studiourile de la Babelsberg. În 1930, primeşte chiar cetăţenia germană. Prin intermediul fratelui ei Lev, este recrutată, sub ameninţare, ca agent “adormit”. Repurtează o serie de succese, astfel încât va fi considerată ”regină neîncoronată a spionajului sovietic”. 

Cea mai importantă misiune care i-a fost încredințată a fost de a transmite informaţii despre planurile germane de atacare a Uniunii Sovietice. Potrivit volumului Killing Hitler (2006) de Roger Moorhouse, Stalin și Beria fac presiuni asupra ei pentru a obține informații care să înlesnească asasinarea lui Hitler de agenți sovietici.

 Valoarea activității sale ca agentă este demonstrată de faptul că, la începutul asediului Berlinului, este trimis un avion care o transportă la Moscova.

După război, trăiește o vreme în sectorul sovietic al Berlinului, dar reușește ulterior să se mute în Germania occidentală pentru a scăpa de controlul spionajului sovietic. Mai realizează filme, dar, în cele din urmă, deschide o firmă de cosmetice. Își publică memoriile.

Cehova a fost decorată de Stalin și de serviciul de spionaj sovietic.

Cine a fost Chernyak ? 

Este o întrebare deosebit de dificilă, dat fiind că s-au păstrat destul de puține informații despre biografia lui sau aceste date au rămas multă vreme, de fapt până la moartea sa, ocultate.

A fost denumit ”Omul fără umbră”, căci nu lăsa niciun fel de urmă a deplasărilor și a locurilor unde s-a aflat. Astfel, niciodată nu dormea de două ori în același loc. Comunica cu alți agenți doar atunci când primea un anumit semnal.

O recunoaștere a valorii informaților pe care le-a transmis, dar și a faptului că ”știa prea multe„ au făcut ca Chernyak să fie „recuperat” cu rapiditate din Canada, unde și-a desfășurat ultima parte a activității sale, atunci când, prin defectarea lui Igor Guzenko, criptograf de la Ambasada sovietică din Canada, s-a născut pericolul ca el să să fie demascat. În aceste condiții, Chernyak a fost transportat cu mare rapiditate la Moscova.

În ceea ce privește biografia sa, ”Rossiyskaya Gazeta” arată că a primit cetățenia sovietică abia în 1947 când a început și să învețe limba rusă. Din 1946, Chernyak a lucrat ca referent la GRU, iar, din 1950 - ca interpret la TASS până în 1961. 

În ceea ce privește calitățile sale personale decretul menționat se referă la ”curajul și eroismul” lui Cernyak dovedite chiar în perioada când nu avea încă cetățenia sovietică.

De fapt, multă vreme nimeni nu știut cine este Cernyak, nici chiar soția sa. Doar după ce a devenit ”Erou al Federației Ruse” au început să circule informații desptre el, dar și acelea incomplete, astfel încât ”misterul Cernyak” nu a fost niciodată dezvăluit în întregime. În anii din urmă, presa rusă și cea internațională (”Guardian”, Associated Press”) s-au referit la activitatea de spion a lui Cernyak și a colaboratorilor săi. 

A avut activitatea ”Rețelei Krona”, condusă de Cernyak într-adevăr o importanță deosebită, unică pentru efortul de război al Uniunii Sovietice ? Deși informațiile referitoare la acest aport au rămas multă vreme necunoscute, documente desecretizate în ultima vreme și chiar mărturii ale unor persoane din conducertea serviciilor de informații și ale armatei, fac ca răspunsul la această întrbare să fie pozitiv, oferind revelații într-adevăr surprinzătoare.  

În decretul prin care i s-a acordat titlul de Erou al Federației Ruse se menționează faptul că Cernyak a fost impicat într-o serie de ”operațiuni speciale” legate de...

”Operațiunea Barbarossa” și bătălia de la Kursk 

Moscova era deja informată de planul lui Hitler de a invada Uniunea Sovietică prin informația transmisă de Richard Sorge de la Tokyo, la 2 mai 1941.

De fapt, asemenea informații au provenit și de la alți spioni. Astfel, încă din martie 1941, Moscova fusese avertizată de acest pericol prin intermediul agentului ”Corsicanul”. De asemenea, informații despre intenția lui Hitler de a invada Uniunea Sovietică au provenit de la rețeaua ”Orchestra roșie”.

Ceea ce conferă însă o valoare deosebită informațiilor furnizate de ”Rețeaua Krona” este nu nunai faptul că, prin intermediul lor, Moscova a fost avertizată de eventulitatea declansării atacului, ci a avut la dispoziție chiar planul detaliat al ”Operațiunii Barbarossa”.

Deși, mai ales prin informațiile transmise de ”Rețeaua Krona”, pericolul și amploarea invaziei au fost cunoscute de Stalin, el nu le-a acordat importanță considerând că nu poate fi trădat de ”aliatul” său Hitler !

În ceea ce privește bătălia de la Kursk din iunie 1943, Moscova fusese averizată de planificare sa de către germani mai ales prin informațiile furnizate de ”Rețeaua Lucy” din Elveția, condusă de Rudolf Roessler, ca și de serviciul de informații britanic în urma descifrării telegramelor secrete germane prin operațiunea Ultra.

 Din nou însă, Cernyak a transmis la Moscova informații concrete, de mare importanță strategică referitoare chiar la planul operativ al germanilor ceea ce desigur a avut un rol decisiv în obținerea victoriei de către Armata roșie și o importanță deosebită pentru cursul ulterior al războiului.

”Armele secrete ale Germaniei” 

Alte informații tranmise de ”Krona” se referă la înzestrarea cu armament a Wehrmacht-ului german, la planurile de dezvoltare ale acestui domeniu, chiar a unor mijloace care, în concepția lui Hitler (”armele secrete”), aveau să schimbe cursul războiului.

 Fără îndoială cunoașterea de către Uniunea Sovietică a acestor informații a determinat contracararea și chiar utilizarea lor în propriul arsenal.

Astfel, între armele asupra cărora au fost transmise informații se numără tancurile germane Tiger și Panther, piese de artilerie și rachete, între care FAU-1 șiFAU-2. Au fost de asemenea transmise și date despre armele chimice și sisteme electronice.

 Se poate spune că aceste informații au avut o contribuție deosebită chiar la apărarea Moscovei, căci au permis crearea de stații radar deosebit de importante în împiedicarea raidurile avioanelor gernane.

De asemenea, agenții lui Chernyak, dintre care unii făceau parte din eșaloane superioare ale Wehmacht-ului, au e obținut informații importante despre aditivii aliajelor de oțel pentru fabricarea armelor. Aceste date au fost imediat studiate în laboratoarele sovietice și apoi introduse în producție.

Datele transmise acopereau și o gamă largă de probleme referitoare la sistemele de protecție antiaeriană și împotriva submarinelor. De asemenea au fost transmise informații despre noile tehnologii din industria aeronautică, construcția de nave, submarine și vehicule blindate în domeniul radar și de comunicare, de rachete, arme chimice și biologice. ”Centrul” a primit informații periodice cu privire la starea industriei de apărare al Reich-ului, la stocurile strategice de materii prime, desene și descrieri ale unor tipuri noi avioane și tancuri.

 Spionaj atomic 

Din momentul care Aliații, și în primul rând Marea Britanie și Statele Unite, au trecut la cercetarea și ulterior la fabricarea armelor atomice, ”centrul de greutate” al activității lui Chernyak personal a devenit aceste țări, deși ele se numărau printre Aliații Uniunii Sovietice. Se viza cunoașterea procedeelor de producere a armelor atomice în scopul introducerii lor în arsenalul URSS.

 Astfel, Chernyak a devenit unul din cei mai importanți ”spioni atomici”, alături de alte ”figuri celebre” ale domeniului, informațiile transmise de ele precedându-le adesea pe cele ale acestora.

 Chiar din 1942, Chernyak a transmis informații despre cercetarea atomică în Anglia. În primăvara anului 1945 a fost transferat în Statele Unite, unde se desfășura Proiectul Mannhatan de producere a bombei atomice. Chiar înaintea altor ”spioni atomici”, Chernyak reușește să informeze Moscova despre noua instalație de producere a uraniului din Chalk River. Un raport al său a privit progresele înregistrate în Statele Unite în pregătirea primului bombardament atomic, o descrierea instalațiilor pentru separarea izotopilor de uraniu. A reușit de asemenea să trimită probe de uraniu-235 și uraniu-238, învelită într-o foiță de platină într-o...sticlă.

 Așadar aportul lui Chernyak la producerea bombei atomice de către Uniunea Sovietică nu poate fi ignorat, deși, multă vreme s-a cunoscut (prea) puțin despre această

activitate a sa.

 Pe patul de moarte 

Chiar înainte ca Chernyak să vină la Moscova, conducerea GRU a intenționat să îi acorde titlul de Erou al Uniunii Sovietice și rangul ofițerului promis, dar Stalin, deja iritat de eșecul rezidenței canadiene și defectarea lui Guzenko, a respins propunerea. A existat o situație paradoxală: mulți dintre colaboratorii lui "Jen" Chernyak au primit ordine și medalii sovietice pentru serviciile lor, iar el însuși, liderul și mentorul lor, care a făcut atât de mult pentru dobândirea victoriei, nu a fost pe moment recompensat.

De fapt, motivul în virtutea căruia Stalin s-a opus recompensării lui Chernyak a fost acela că nefolosirea informațiilor prețioase transmise de acesta dovedea incompetența sa.

Desigur, aceeași soartă au avut-o și alți spioni pentru Uniunea Sovietică, între care Richard Sorge, dar totuși reunoașterea aportului lor a venit cu mult înainte de acela al lui Chernyak, astfel încât aceasta s-a produs cu mult mai târziu, ceea ce a făcut ca el să rămână vreme de decenii un ”ilustru necunoscut„.

Este greu de știut ce trebuie să fi simțit Chernyak rămas în umbră atâta amar de vreme. Nu i-a rămas decât să trăiască în anonimat, ducând o existență modestă cu conștiința datoriei implinite față de patria sa adoptivă.

 Este greu de știut care au fost motivele ”recuperării” lui Chernyak poate doar perspectiva apropiată a morții lui.

În cele din urmă, prin Decretul Președintelui Federației Ruse Boris Elțîn din 14.12.1994 "pentru curajul și eroismul manifestat în îndeplinirea unei sarcini speciale", Chernyak Yan Petrovici a primit titlul de Erou al Federației Ruse.

În acel moment, Chernyak zăcea pe un pat de spital, iar, șeful Statului Major General și al GRU, care veniseră pentru a-i înmâna decretul, l-au găsit pe moarte.

Potrivit uneia dintre versiuni, totuși pacientul și-ar fi revenit pentru o perioadă scurtă de timp și chiar a rostit cuvinte de răspuns. Dar mulți cred că Chernyak nu a aflat niciodată de distincțiile care îi fuseseră acordate.

Numărul 222 al revistei Historia pornește pe urmele spionului din redacția celui mai cunoscut post de radio din perioada comunistă. Cine era el? Ce voia regimul Ceaușescu să afle? Câți oameni au fost implicați? A fost vreo legătură între „agentul GX-36” și atentatul de la Radio a lui Carlos Șacalul sau moartea lui Emil Georgescu? Numărul 222 al revistei Historia este disponibil în perioada 15 iulie - 14 august 2020, la toate punctele de distribuție a presei și în format digital, pe platforma paydemic.com.

Bibliografie selectivă    

  -Anthony Read,; David Fisher, Operation Lucy: Most Secret Spy Ring of the Second World War. New York , 1981.
-V. E. Tarrant, , The Red Orchestra. London, 1995
       - Yan Cherniak, a former Soviet intelligence agent who ran an elabotare spy network, Associated Press. 20 February 1995.
      -Antony Beevor, The Mystery of Olga Chekhova: was Hitler's favorite actress a Russian spy?, 2004
        -David E. Murphy, What Stalin Knew: The Enigma of Barbarossa, 2005
        -Robert Whymant, Stalin's Spy: Richard Sorge and the Tokyo Espionage Ring, New York, 2006
https://en.wikipedia.org/wiki/Yan_Chernyak
https://www.rbth.com/arts/history/2016/05/09/the-man-who-handed-the-ussr-the-nazi-plans-for-barbarossa-and-kursk_591323