Roxelana lui Suleyman Magnificul, sclava care a condus Imperiul Otoman
Deşi conducerea Imperiului Otoman era clar dominată de bărbați, a existat o femeie în istoria sa care a sfidat această regulă, reuşind să îşi croiască drum în cercul sultanului şi ajungând să-l influențeze decisiv. Această femeie se numea Roxelana.
Era cunoscută drept Roxelana (n.1504) în Europa şi Rossa în Istanbul. Era o sclavă ucraineană cel mai probabil capturată în Caucaz de către tătari şi adusă pe piața de sclavi din Istanbul, unde a fost cumpărată pentru haremul sultanului, nu inainte de a fi întâi vândută în Caffa. Haremul lui Suleyman, ca al majorității conducătorilor otomani, avea în componență patru concubine principale dintre care una avea să-i ofere un urmaş, pe lângă alte 300 de concubine. Ca şi Roxelana, femeile proveneau de obicei din prăzile de război ale otomanilor. În plus, majoritatea erau creştine.
Numele său se presupune a deriva din cuvântul ‘rus’, folosit pentru a-i desemna atât pe ruşi cât şi pe ucrainenii din secolul al 16-lea. Istoricii slavi i-au localizat oraşul natal în Rohatyn, Ucraina de vest, dar care aparținea Poloniei pe vremea aceea. Ucrainenii erau cunoscuți sub numele de ruteni, derivat din aceeaşi rădăcină, ‘rus’. Rohatyn-ul se afla la 68 de km. de Lvov, capitala Galiției.
Roxelana aparține la început straturilor inferioare ale haremului, dar la scurtă vreme îşi începe ascensiunea. Protejată de eunucul responsabil de harem şi de către mama sultanului, se străduieşte să-i câştige afecțiunea şi ajunge favorita lui, câştigând titlul de ‘hasseki’. Dobândeşte numele de Hurrem, însemnând ‘cea care râde’ din pricina bunei sale dispoziții şi a talentului său de povestitor. Devine rapid una dintre favoritele sultanului, însoțindu-l la diverse evenimente publice. Tratamentul său special a atras ura consoartei Mahidevran, al cărei fiu Mustafa se presupune că ar fi trebuit să moştenească tronul Imperului. În 1541, un incendiu distruge vechiul palat şi haremul este mutat la Topkapî, în apropierea sultanului, începând era numită ‘domnia femeilor’. Apriga femeie începe acum să-şi elimine rivalii.
Roxelana profită de influența asupra sultanului pentru a determina exilul lui Mahidevran şi Mustafa într-o provincie îndepărtată din Imperiu, la Manisa. Roxelana îi naşte sultanului un moştenitor la scurt timp după aceea, sperând să-l înlocuiască pe Mustafa ca urmaş. Mustafa va fi ulterior asasinat, de teama unei rebeliuni, întrucât în 1553 este interceptată o scrisoare falsă a printului prin care ii cerea ajutor şahului Persiei pentru a-l răsturna de pe tron pe tatal său. Pe lângă aceasta, Roxelana-Hurrem îl convinge că marele vizir Ibrahim este un trădător care complota pentru a-i lua puterea. Ibrahim, care se opunea legăturii dintre cei doi şi deținea într-adevăr un control destul de mare asupra Imperiului, este executat. Acesta o avusese însă pe Roxelana înaintea sultanului, sperând să-i intre în grații oferindu-i-o, dar se înşelase.
Eliminând astfel obstacolele, Roxelana devine concubina principală în harem. Suleyman ii permite să rămână la curte alături de el deşi tradiția spunea că după majoratul moştenitorilor imperiali aceştia trebuie să plece împreună cu mama lor să guverneze provinciile periferice ale Imperiului şi să nu se mai întoarcă decât dacă este vorba despre urmaşul la tron. Cu abilitate îl opreşte să construiască un nou palat unde risca să fie inchisă într-un nou harem, poruncindu-i în schimb arhitectului Sinan ridicarea moscheii Suleymaniye, în 1549.
Sclava ucraineană reuşeşte să facă ceva la care nicio altă femeie nu îndrăznise vreodată să spere:îl convinge pe Sulyman să o ia de soție. Legea islamică permitea unui sultan să-şi ia patru soții, pe lângă atâtea concubine câte îşi permitea să întrețină. Totuşi, până la Suleyman niciun conducător otoman nu se însurase. Căsătoria a încins spiritele şi în lumea islamică, şi în Europa creştină. Odată măritată, Roxelana era acum asigurată că fiii ei vor deveni moştenitorii tronului otoman. Istoricul Fontenelle menționeaza în opera sa felul în care Roxelana a obținut mariajul:mai întâi a cerut să primească o educație în spiritul religiei musulmane, lucru pe care Suleyman l-a aprobat, iar apoi şi-a exprimat dorinta de a se converti, ceea ce l-a bucurat şi mai tare, hotărându-se să o elibereze. Cu toate acestea, după ceremonia de convertire religia nu îi mai permitea relații intime în afara căsătoriei, iar la trei zile sultanul cedează şi o cere de soție.
Ca sfetnic al padişahului în afacerile externe, se pare că opinia sa cântăreşte greu în ceea ce priveşte relațiile internaționale. Două dintre scrisorile pe care le trimite regelui polonez Sigismund Augustus s-au păstrat şi datorită contribuțiilor sale Imperiul Otoman este în relații paşnice cu Polonia. Ambasadorii statelor europene i se adresează soției lui Suleyman şi îi trimit cadouri. Unii istorici afrimă că ar fi avut şi un rol important în oprirea raidurilor tătarilor din Crimeea în zona geografică din care provenenea. În afara treburilor politice, ea se mai ocupă şi de susținerea unor proiecte edilitare, de la Mecca la Ierusalim, probabil luând-o ca model pentru acțiunile sale caritabile pe Zubaida, soția califului harun al-Rashid. Printre contribuțiile sale arhitectonice se numără o moschee, două şcoli sau un spital pentru femei lângă piața de sclavi din Istanbul. Soția sultanului era talentată şi la țesut, unele dintre creațiile sale care au supraviețuit fiind daruri oferite şahului Persiei în 1547 sau regelui Sigismund Augustus în 1549.
Fiul său Selim îi urmează lui Suleyman în 1566 după o luptă pe care o duce cu fratele său Bayazid care culminează cu moartea acestuia în 1561. Roxelana moare însă încă din 1558, cu 8 ani înaintea sultanului, dar lasă în urmă povestea nemuritoare a sclavei care a ajuns să țină frâiele Imperiului Otoman.
Hurrem este îngropată într-un mausoleu decorat cu faianță de Iznik, cu scene reprezentând grădina raiului, poate şi ca omagiu adus spiritului său vivace. Mausoleul se află lângă acela mai sobru al soțului său. A devenit personajul principal în numeroase picturi sau piese muzicale, printre care o simfonie de Haydn şi o operă de Sichynsky, romane, piese de teatru, poezii.
Recomandari:
Galina Yermolenko, "Roxolana: The Greatest Empresse of the East, " The Muslim World, 95, 2, 2005;
Thomas M. Prymak, "Roxolana: Wife of Suleiman the Magnificent, " Nashe zhyttia/Our Life, LII, 10, New York, 1995.