Români de geniu. Emil Cioran, eternul student. Viaţa nevăzută a filosofului îndrăgostit de România
Lui Emil Cioran i-a plăcut să studieze şi nu să predea. A preferat să renunţe la catedra de filosofie din Braşov pentru a-şi continua viaţa de student la Paris. Eleonora Cioran, cumnata scriitorului, dar şi criticul de teatru George Banu şi pianistul Andrei Vieru, care l-au cunoscut, vorbesc despre umorul „pesimistului efervescent“, despre legăturile acestuia cu lumea mondenă şi iubirile lui Cioran.
Pe internet, pe blogul unuia dintre nenumăraţii pasionaţi de Cioran, este postată o imagine care îl arată pe Emil Cioran alături de regele Mihai I al României. Dedesubt, explicaţia, în limba engleză:„Emil Cioran with (Unknown)“, adică „Emil Cioran cu (Necunoscut)“.
Pe unul dintre holurile Spitalului Clinic de Psihiatrie „Al. Obregia“, din Capitală, în faţa uşii unui cabinet de psihiatrie infantilă, două fete de 13-14 ani, fiecare cu o încheietură a mâinii bandajată, discută. „Tu când te-ai sinucis prima dată?“, întreabă prima. „Când l-am citit prima oară pe Cioran“, răspunde cealaltă. Dincolo de reputaţia de scriitor al trăirilor devastatoare, care „postula nimicnicia“, „fascinat de nebunie“, cum îl înfăţişează criticul literar Dan C. Mihăilescu, dincolo de renumele de „teoretician al sinuciderii“, cum singur s-a caracterizat, Cioran s-a arătat celor care l-au cunoscut ca un sprijin moral, ca un amator de mondenitate, ca un iubit adolescentin la senectute.
Povestea celui mai cunoscut „pesimist radical“, cum adesea a fost numit Emil Mihai Cioran, începe într-un peisaj idilic. „La Răşinari, Emil Cioran şi fratele lui, Aurel, aveau voie să zburde. Protopopul (n.r. – tatăl celor doi băieţi) îi lăsa să se joace cu toţi copiii ţăranilor. Se mai ruga să-i ia câte unul cu căruţa. A fost un rai pentru ei acest Răşinari. Coasta Boacii o pomeneşte până la sfârşitul vieţii“, îşi aminteşte, zâmbind, Eleonora Cioran (89 de ani), în apartamentul ei cochet din Sibiu, cu mobilă clasică şi pe jos cu nelipsitele covoare româneşti ţesute în război. Eleonora Cioran este soţia lui Aurel Cioran, fratele scriitorului.
De altfel, în 1990, Cioran însuşi îi dezvăluie lui Gabriel Liiceanu, într-un interviu, că „peisajul e o chestie capitală. Când ai apucat să trăieşti la munte, tot restul pare de o mediocritate fără pereche. Pentru că acolo este o poezie primitivă. Trebuie să mărturisesc că, pentru mine, Coasta Boacii a fost capitală“.
Ai mei, mama şi tata:cu greu se pot imagina două fiinţe mai diferite. N-am reuşit să împac în mine caracterele lor ireductibile. (...) Recunosc în mine caracterele tatei şi mamei, mai ales pe al mamei, orgolioasă, capricioasă, melancolică.(Emil Cioran în „Caiete I (1957-1965)“)
Emil Cioran se naşte, aşadar, pe 8 aprilie 1911 la Răşinari, aflat la aproximativ 15 kilometri de Sibiu, care aparţinea atunci Imperiului Austro-Ungar. Un extras din Registrul Stării Civile arată că naşterea lui Emil, „fecior, ortodox“, este înregistrată câteva zile mai târziu, pe 15 aprilie. Părinţii lui sunt preotul Emilian Cioran şi Elvira Cioran, născută Comăniciu, originară dintr-o localitate de lângă Făgăraş „Matricula cununaţilor“, de la parohia ortodoxă din Veneţia de Jos, localitatea de origine a mamei sale, consemnează căsătoria, din data de 12 noiembrie 1906, dintre Emilian Cioran, „teolog ortodox de 22 de ani din Răşinari“ şi Elvira Comăniciu, în vârstă de 18 ani, din Veneţia de Jos. Ambii se află la prima căsătorie. Familia se stabileşte la Răşinari şi are trei copii, Emil, Aurel şi Virginia, iar tatăl e preot în sat şi unul dintre cei mai respectaţi oameni din comunitate.
„Monografia satului Răşinariu“, de V. Păcală, volum publicat în 1915 şi aflat în prezent la Muzeul Etnografic din sat, îl aminteşte pe tatăl scriitorului. „Preoţii de astăzi – Maniu Lungu, Emilian Cioran, Emilian Dancăş şi Pompiliu Simonetti în Răşinariu şi Ioan Marin în Râu Sadului încă pun multă căldură şi sârguinţă în munca lor pastorală. Influenţei şi lucrării lor conştiente se datoreşte în mare parte avântul ce tinde a-şi lua în prezent biserica din localitate“, se arată în volumul amintit.
„Deplin corespunzător“ la purtare morală
Cioran desluşeşte primele taine ale învăţăturii la şcoala generală din satul natal, aceeaşi unde avea să înveţe şi Octavian Goga. Banca sa ocupă astăzi un loc de onoare în şcoală, iar un catalog păstrat aici în original vorbeşte despre parcursul şcolar al elevului Emil Cioran. La sfârşitul clasei a II-a, acesta a fost „deplin corespunzător“ la purtare morală, „foarte diligent“ la diligenţă şi „distins“ la restul materiilor, respectiv religie şi morală, citire, scrierea corectă, gramatică, aritmetică-geometrie, fizică-chimie, caligrafie, cântare, cunoştinţe economice şi lucru de mână.