Reputaţia de Don Juan a lui Einstein

Einstein nu avea reputaţia unuia dintre cei mai fideli soţi. În anul 1902, a avut o fetiţă fără să fie căsătorit – pe Lieserl, şi ulterior a luat-o de soţie pe mama acesteia. În timpul mariajului cu Mileva Maric, între anii 1903 şi 1919, cuplul părea însufleţit de multă dragoste. Albert i-a scris Milevei:„Cât de fericit sunt pentru că am descoperit în tine o persoană la fel de puternică şi de independentă cum sunt eu însumi”.

În pofida afecţiunii reciproce, hoinărelile lui Albert i-au purtat paşii pe cărări interzise. În timpul unei călătorii la Berlin, în anul 1912, el a cunoscut-o pe Elsa, o verişoară îndepărtată, şi a început o relaţie de dragoste adulterină. Elsa l-a îngrijit în perioada de boală din 1917 şi, doi ani mai târziu, în 1919, cei doi s-au căsătorit, după ce s-a pronunţat sentinţa definitivă a divorţului de Mileva.

S-a spus că savantul a avut numeroase aventuri amoroase şi în timpul mariajului cu Elsa. Au existat zvonuri conform cărora Albert nu ar fi fost atras doar de Elsa, ci şi de fata acesteia, Lise. S-a mai spus că se căsătorise cu Elsa (mai în vârstă) numai după ce fusese refuzat de către Lise (mai tânără, căci avea 22 de ani pe vremea aceea).

Einstein era prolific atât în discursurile verbale, cât şi în cele scrise, si chiar se întrezărea o notă de romantism în cuvintele sale, în special când făceau referire la persoanele de sex opus. Unul dintre biografi a descris atracţia pe care femeile o simţeau în preajma lui Einstein ca fiind magnetică. În timpul căsătoriei cu Elsa, a întreţinut o strânsă prietenie cu Betty Neumann, o nepoată a unei cunoştinţe. Într-o scrisoare adresată domnişoarei Neumann din ianuarie 1924, Einstein foloseşte un ton cât se poate de măgulitor:„Din moment ce nu pot alerga după tine, unica mea speranţă rămâne să te întâlnesc accidental… râzi de mine, bătrânul pişicher, şi găseşte-ţi pe cineva cu zece ani mai tânăr, care să te iubească la fel de mult ca mine”.A doua soţie, Elsa, îi îngăduia lui Albert întâlniri ocazionale cu Betty Neumann, ceea ce se poate să fi constituit unul dintre motivele pentru care mariajul a durat până la moartea ei, în 1936.

Spre anii bătrâneţii, Einstein a avut si alte aventuri. O secretară pe nume Helen Dukas, femeie de origine şvabă din sud-vestul Germaniei, a emigrat împreună cu el în Statele Unite. Începuse să lucreze pentru el în 1928, iar legătura a durat până în clipa morţii lui. Pe lângă îndatoririle de secretară, Dukas arhiva şi colecta diversele articole scrise de savant, i-a fost o prietenă foarte apropiată şi, după cum spun unii, relaţia lor nu s-a limitat doar la domeniul profesional. Helen Dukas a avut grijă de Albert după moartea soţiei acestuia, Elsa.

Ultima aventură a lui Einstein a fost, se pare, Johanna Fantova, o bibliotecară de la Universitatea Princeton, care mai târziu s-a mutat în casa lui din strada Mercer. Cei doi s-au cunoscut de fapt la Berlin, în anul 1929, iar Fantova s-a mutat la Princeton în anul 1939. Pe lângă faptul că au aranjat împreună biblioteca personală a savantului, între cei doi părea că există o relaţie mai apropiată. În ultimii ani din viaţă erau mereu văzuţi împreună, în sejururi pe mare sau asistând la concerte. Fantova a păstrat toate notiţele şi poeziile scrise de Einstein, pe care mai târziu le-a publicat în diferite colecţii.

Cynthia Phillips, Shana Priwer, 101 lucruri inedite despre Einstein. Sex, ştiinţă și misterele universului

sursa:http://istoriiregasite.wordpress.com/2012/11/21/reputatia-de-don-juan-a-lui-einstein/