Regele Alexandru al Iugoslaviei, un mareșal mai puțin cunoscut al armatei române
Alexandru I Karađorđević a fost una dintre cele mai ilustrative personalități ale Iugoslaviei, având un impact semnificativ pentru evoluția țării. După ce a fost asociat la domnie încă din timpul domniei tatălui său Petru Karađorđević, Aleksandru avea să joace un rol determinant în timpul Primului Război Mondial atunci când în fruntea greu încercatei armate sârbe a urmat drumul acesteia prin Munții Albaniei în retragerea ei spre Corfu cât și în revenirea ei victorioasă în țară în 1918.
Conducătorul a jucat un rol semnificativ în consolidarea statului iugoslav și în promovarea unității între etniile acestuia, încercând ceea ce s-a văzut ulterior imposibil și anume crearea unei națiuni „iugoslave”. Politica sa autoritară și eforturile de centralizare i-au adus însă un sfârșit tragic fiind victimă a unui asasinat la Marsilia în anul 1934.
Alexandru I în uniforma regală
Alexandru a avut importante legături cu România în perioada interbelică, pe lângă căsătoria lui cu Principesa Mărioara a României (ce dorea să pună capăt neînțelegerilor privind împărțirea Banatului) putem menționa și faptul că a fost onorat de către România cu gradul de mareșal și recunoașterea contribuției sale la consolidarea păcii și cooperării în regiune. În același timp Regimentul 2 Vânători Gardă din armata română a primit numele său, devenind „Regimentul 2 Vânători Gardă Alexandru al Iugoslaviei”.
În rolul reginei Marioara frumoasa actriță Tamara Aleksić
Nu a fost întâmplătoare alegerea acestuia, mai ales că acesta a stabilit legătura cu Divizia de voluntari Sârbi din Dobrogea la începutul războiului, atunci când ambele unități s-au distins în luptele de la Topraisar. Înainte de căsătoria sa cu Maria a României la data de 20 februarie 1922, Alexandru face o vizită în România, unde este primit cu onoruri de trupele din garnizoană ce s-au așezat de la Gara de Nord, prin Calea Griviței și Calea Victoriei până la Mitropolie, unde regele iugoslav a fost însoțit de familia regală română și a asistat la un Te Deum.
Legatura dintre familiile domnitoare ale Romaniei si Iugoslaviei
În fața Regimentului 9 Vânători, ce se găsea pe Calea Victoriei în proximitatea palatului regal, regele Ferdinand l-a chemat pe colonelul Bereșteanu Gheorghe, aflat în flancul corpului. Ferdinand i-a prezentat unitatea regelui sârb arătând prin cuvinte elogioase felul în care s-a distins în luptele din Dobrogea alături de divizia sârbă în toamna anului 1916. Ca un semn de afecțiune și o mare distincție Regele Ferdinand a enunțat că din acea clipă regimentul va purta numele de „Regele Alexandru al Sârbilor, Croaților și Slovenilor” iar ofițerii și trupa să poarte cifrul Majestății Sale Regele Aleksandru.
În ținuta de colonel onorific al Regimentului 9 Vânători de Gardă care îi purta numele
La data de 21 februarie, cu ocazia logodnei regale, trupele au defilat prin fața Regelui Aleksandru și a Regelui Ferdinand. Când regimentul s-a apropiat de locul defilării Regele Aleksandru a ieșit înaintea sa și a defilat în fața uralelor entuziaste ale mulțimii. După defilare regele Aleksandru a decorat drapelul cu ordinul Karađorđević. În ziua de 25 februarie 1922, la ora 12 regele iugoslav alături de cel român au vizitat regimentul și au luat masa împreună, ocazie cu care s-a intonat imnul național iugoslav.
Un an mai târziu la data de 4 iunie 1923 Regele Aleksandru și Regina Marioara a Iugoslaviei soseau la București unde se sărbătorea prima aniversare a căsătoriei lor. Regimentul îi întâmpina în Portul Ramadan în timp ce o companie sub comanda a acestuia le dădea onorul. După ce familiile regale au trecut în revistă compania de onoare, au plecat cu automobile spre București unde au ajuns în jurul orei șapte.
Monumentul Infanteristului, sculptor Spiridon Georgescu, București, 1930
Un alt moment important a fost reprezentat de data de 22 mai 1931 atunci când a avut loc dezvelirea Monumentului Eroilor Regimentului, înălțat în piațeta Cotroceni. Acest lucru s-a făcut în prezența regimentului încadrat între vechiul drapel din timpul războiului adus de la Muzeul Militar și unul nou. Au fost prezenți foști luptători alături de familii ale celor căzuți ce au așteptat venirea membrilor legației iugoslave și misiunii militare trimise de regele Aleksandru. Noul rege Carol al II lea a dezvelit monumentul a cărui placă de bronz ilustra avântul vânătorilor din Regimentul al 9 lea. Un articol elogios la acest moment a apărut în ziarul „Neamul Românesc” al lui Nicolae Iorga.
În același an, la data de 16 decembrie regimentul a onorat aniversarea de 43 de ani de la nașterea lui Aleksandru al Iugoslaviei, ocazie cu care comandatul regimentului a ținut o cuvântare în care a făcut un portret al regelui Iugoslaviei. Partea a doua a fost caracterizată de scene, cântece și jocuri din care reieșea camaraderia de arme a soldaților români și iugoslavi. De menționat că Regimentul 54 Infanterie iugoslav primea numele de ”Regele Carol al României”.
Pe Dunăre alături de regele Carol al II lea al României
Interesantă a fost și călătoria unui grup de ofițeri cu ocazia împlinirii unui deceniu de când regimentul purta numele lui Aleksandru I în Iugoslavia. Scopul acesteia era de a remite regelui Aleksandru emblema regimentului cât și tuturor ofițerilor din Regimentul iugoslav 54 infanterie decorația ”Regele Carol al II lea al României”.
Misiunea a plecat la Belgrad în ziua de 18 februarie 1932. Din ea făceau parte președintele Adunării Deputaților Dimitrie Pompeiu alături de căpitanul aviator Opriș, acesta din urmă având ca misiune acordarea regelui Alexandru insigna ordinului „Pentru Merit”. La 19 februarie delegația a fost întâmpinată la Jimbolia de către colonelul Kstrić Dušan iar în seara aceleiași zile au fost întâmpinați în gara din Belgrad cu imnul regal român. Pe data de 20 delegația a fost primită în audiență de rege, căruia pe lângă decorații i s-a oferit un album cuprinzând fotografii din viața Regimentului ce îi poartă numele. La orele după-amiezii delegația a depus o coroană de flori la Mormântul Eroului Necunoscut de pe Muntele Avala.
În ziua următoare președintele Adunării Deputaților s-a întors în țară, în timp ce misiunea și-a continuat traseul spre Split însoțită de coloneii Dušan Krstić și Petre Petrović, ultimul dintre aceștia fiind comandatul Regimentului de infanterie 54 Regele Carol al II lea. La 23 februarie ora 5 dimineața misiunea a coborât în gara din Mostar unde a fost întâmpinată de generalul Marković, comandantul divziei din localitate însoțit de Șeful de stat Major și de toți ofițerii batalionului II din Regimentul 54 infanterie „Regele Carol al II lea”.
A doua zi după înmânarea decorațiilor ofițerilor batalionului II misiunea militară română a plecat spre Split unde a fost primită în reședința regimentului de către un corp ofițeresc. În ziua de 25 februarie, la ora 8 românii au fost îmbarcați în port pe vaporul Petka, cu care după o navigație de 10 ore de-a lungul coastei au ajuns la Dubrovnik în jurul orelor 18.00. Pe 27 februarie misiunea s-a îmbarcat în tren spre România, după o pauză de câteva ore la Sarajevo, misiunea militară ajungea la frontiera românească în data de 29 februarie.
Ceremoniile prin care se constata o apropiere între cele două țări au continuat și în anii următori în 1932, pe lângă o serie de manifestații legate de aniversarea lui Alexandru al Iugoslaviei la orele 22 postul de Radiodifuziune din București a transmis pe lângă o cuvântare a comandatului regimentului și o serie de cântece iugoslave cântate de corul și muzica regimentului. Acestea au fost ascultate inclusiv de familia regală iugoslavă.
În anul 1933 Aleksandru al Iugoslaviei a efectuat două vizite în România, prima în luna ianuarie, când coboară în gara Cotroceni în uniformă de ofițer al armatei române și o a doua în luna septembrie la împlinirea semicentenarului Regimentului 9 Vânători atunci când defilează pentru a doua oară în fața regimentului ce îi purta numele.
Din păcate peste doar un an de zile regele avea să înceteze din viață fiind asasinat la Marsilia. Evenimentul alături de cele ce au urmat au avut un impact important atât asupra unui stat complex și fragil precum Iugoslavia cât și asupra Europei de Est ce urma să intre într-o nouă perioadă neagră a istoriei.
Serialul sârbesc „Alexandru al Iugoslaviei” (2021) urmărește viața regelui Alexandru I al Iugoslaviei, unul dintre cele mai importante figuri politice din istoria regiunii balcanice. Producția explorează atât ascensiunea sa la tron, cât și provocările politice și personale din timpul domniei, inclusiv unificarea regatului și relațiile internaționale din perioada interbelică. Printr-o abordare dramatică, serialul oferă o privire captivantă asupra istoriei Balcanilor și a influenței regelui Alexandru în modelarea regiunii.