Povestea tragică a domniței Ruxandra Lupu. Fiica domnitorului Vasile Lupu, decapitată în Cetatea Neamțului
Ruxandra, fiica domnitorului moldovean Vasile Lupu a rămas în istorie drept cea mai frumoasă, dar şi cea mai nefericită dintre domniţele române. Vestită pentru frumuseţea ei, Ruxandra a fost curtată de un şir lung de peţitori. S-a măritat cu un prinţ cazac, după ce a acesta a atacat Moldova pentru a-l convinge pe Vasile Lupu să îi dea fiica de nevastă.
Fiica lui Vasile Lupu şi a primei sale soţii, Doamna Tudosca, Domniţa Ruxandra s-a născut în 1632 la Iaşi. A rămas orfană la numai 10 ani. Cea de-a doua soţie a lui Vasile Lupu, Ecaterina Circaziana s-a ocupat de educaţie fetei până la vârsta de 13 ani.
„Toţi care au cunoscut-o pe Ruxandra au spus de ea că era pe atât de deşteaptă şi de cultivată, pe cât era de frumoasă. Domniţa Ruxandra era copilul cel mai drag, cel mai răsfăţat şi cel cu care se mândrea cel mai mult Vasile Lupu” notează C. Gane în biografia Domniţei Ruxandra cuprinsă în volumul ”Trecute vieţi de domne şi domniţe”.
Se spune că ambiţiile voievodului nu aveau margini în ceea ce priveşte viitorul frumoasei Ruxandra. Vasile Lupu visa să-şi mărite fiica cu un rege sau cu un împărat La vârsta de 9 ani ai copilei, au apărut deja primii peţitori, spun cronicile. Unul dintre aceştia a fost dragomanul Veneţiei la Constantinopol, cu care domniţa a fost logodită. Logodna nu s-a concretizat însă cu o căsătorie.
Pe mâna turcilor la vârsta de 13 ani
Pentru că şi-a căsătorit fiica cea mare cu prinţul Ianuş Radziwill, unul dintre cei mai mari nobili polonezi ai vremii , Vasile Lupu şi-a atras aversiunea Curţii Otomane. Turcii, neîncrezători în domnul Moldovei, i-au cerut acestuia un zălog, drept garanţie că le va rămâne supus. Cum fiul cel mic, Ştefăniţă avea doar doi ani, iar restul fetelor se măritaseră, Ruxandra a fost singura garanţie pe care Vasile Lupu a putut să o trimită la Constantinopol. În 1645, Domniţa Ruxandra este trimisă drept garanţie la Constantinopol unde rămâne vreme de trei ani în grija sultanei Kiosem, o femeie cultivată şi importantă, despre care se spune că a avut o influenţă pozitivă asupra educaţiei domniţei care avea doar 13 ani.
Ruxandra revine în Moldova, la curtea tatălui său în 1649, după ce Vasile Lupu o răscumpără cu importante sume de bani şi cu promisiunea de fidelitate către imperiu otoman. Domnitorul o aduce în ţară cu gând să o mărite.
Intenţiile lui Vasile Lupu au fost de a o mărita pe Ruxandra când aceasta se pregătea să împlinească 18 ani cu Sigismund, fiul al doilea al lui Gheorghe Rakocsy I, principele Transilvaniei, Domnitorul Moldovei voia să-şi vadă fata regină şi avea speranţa că pretendentul ei va urca pe tronul Poloniei. Domnitorul Moldovei s-a înţeles cu Rákóczy I, în vederea căsătoriei Ruxandrei cu Sigismund, însă căsătoria nu era una agreată de curtea de la Constantinopol care l-ar fi cerut „zălog” pe Ştefăniţă. În final, Vasile Lupu a renunţat la ideea căsătoriei, de teama că-şi va pierde fiul cel mic.
Vestită pentru frumuseţe
Şiruri întregi de peţitori au bătut la porţile Moldovei, atraşi de vestita frumuseţe a Ruxandrei. A fost cerută în căsătorie de un conte polonez şi mai apoi de cazacul Dumitru Wisznowiecki, un om foarte bogat şi influent în Ucraina. Cel din urmă a bătut drumul până la curtea lui Vasile Lupu, ca om de rând, pentru a se convinge dacă Ruxandra este într-adevăr atât de frumoasă pe cât i se dusese vestea.
Timbru din Republica Moldova cu portretul domniței Ruxandra Lupu
„Wisznowiecki văzu pe Ruxandra, o iubi ca un nebun, însă nu fu iubit de ea. Toate strădaniile lui fură zadarnice. Domniţa nu vru să audă de dragostea acestui necunoscut, care nu-i plăcea. Când destăinui într-adevăr cine era-după multă vreme-fu prea târziu. Ruxandra era poate prea mândră pentru a se mărita cu un prinţ pe care î respinsese înainte de a şti cine este”, notează C. Gane în capitolul dedicat Domniţei Ruxandra din cartea „Trecute vieţi de doamne şi domniţe”.
Moldova atacată de armata peţitorului
Ruxandra a fost cerută în căsătorie în 1650 de Bogdan Hmielniţki, hatmanul cazacilor care o voia pe frumoasa doamnă din Moldova, soţie pentru fiul său Timuş. Vestea de peţit nu i-a picat deloc bine domnitorului Vasile Lupu, care încă îşi mai visa fiica nevastă de rege sau domnitor, nicidecum de cazac.
„Se ştie exasperarea bietului Vasile Lupu când primii pe solii hatmanului Bogdan cerându-i fata pentru fiul său. El care visase pentru ea regi şi împăraţi, să şi-o dea acum după un necioplit de cazac”, mai susţine C. Gane.
Vasile Lupu a respins cererea în căsătorie invocând faptul că turcii nu ar permite căsătoria. Peţitorul nu a acceptat refuzul şi i-a trimis domnitorului Moldovei un răspuns prin care îl anunţa că fiul său Timuş va veni să-şi ridice nevasta, pe domniţa Ruxandra, cu „o sută de mii de nuntaşi”.
„Şi se ţinut de cuvânt. În septembrie 1650 intrară întâi tătarii în Moldova şi, scurt după aceia, veni şi armata Cazacilor. Curtea domnească, zăpăcită, se răzleţi. Doamna Ecaterina, Domniţa Ruxandra, fiul şi fraţii voievodului, fugiră de se închiseră în Cetatea Neamţului, iar Vasile Lupu el însuşi s-a mutat din Iaşi, în nişte poeni, în codrul Căpoteştilor”, mai susţine istoricul C. Gane.
Timuş Hmielniţki
Cazacii şi tătarii au atacat Moldova, au ars satele şi au jefuit Iaşiul. Vasile Lupu s-a văzut nevoit să-i trimită peţitorului un răspuns favorabil la cererea în căsătorie. A încercat să caute sprijin la Curtea Otomană şi la polonezi, dar nu a găsit. În final, pe 26 august 1652 Timuş a plecat către Iaşi cu 3.000 de nuntaşi, un car de druşte şi 40 de care cu sare. În ciuda opoziţiei manifestate de domnitorul Moldovei , Vasile Lupu, împotriva căsătoriei, se spune că Domniţa Ruxandra l-ar fi plăcut pe mire „un flăcău tînăr, stricat de vărsat, nu tocmai mic, destul de voinic şi grosolan”. Nunta a avut loc pe 1 septembrie 1652, iar pe 6 septembrie Domniţa Ruxandra a părăsit curtea domnească părintească şi a plecat cu noul soţ în Ucraina.
Văduvă la un an de la nuntă
La un an de la nuntă, Timuş a a fost ucis în luptă, iar Ruxandra care tocmai născuse doi gemeni, a rămas văduvă. ”Atâtea griji pentru creşterea ei, atâta zgucium înainte de nuntă pentru a-i da poate şase luni de fericire, alte şase luni de îndoială şi apoi, în floarea tinereţii, să o izbească deodată soarta atât de crudă, încât nu-i mai putea lăsa nici iluzia unei fericiri viitoare”, mai notează istoricul C. Gane.
Văduva Ruxandra a rămas în grija soacrei şi a lui Iurie, fratele lui Timuş. Socrul i-a dăruit cetatea Râşcovului, pe malul Nistrului, unde Ruxandra a rămas singură pentru o perioadă lungă de timp. Se spune că mulţi peţitori au bătut la porţile cetăţii Râşcovului, însă domniţa nu a vrut să audă de căsătorie. Unul dintre cei care au cerut-o de nevastă a fost nepotul lui Mihai Viteazul, fiul lui Nicolae Pătraşcu şi al domniţei Ancuţa.
Vasile Lupu a insistat ca fiica lui să revină în ţară, însă se spune că Ruxandra ar fi refuzat. Legenda spune că, în 1660, însuşi fratele ei Ştefăniţă, care ajunsese domn al Moldovei între timp, a venit în Ucraina pentru a-şi convinge sora să revină în ţară. În jurul vieţii Ruxandrei, rămasă văduvă, s-au creat o serie de legende. Se spune că domniţa n-ar fi rămas tocmai de bunăvoie în Ucraina şi că, de fapt, ar fi fost ţinută ostatică.
„S-ar putea ca fata lui Vasile Lupă să fi rămas la Râscov nu de bună voie, ci silită ca prizonieră a cuiva şi, ca atare, fratele ei, Ştefăniţă, a venit la cererea ei s-o scape din închisoarea în care o ţinea un bărbat cu de-a sila”, comentează istoricul C Gane.
Decapitată în Cetatea Neamţului
Revenită în Moldova, Ruxandra s-a stabilit iniţial la moşia Deleni. Fugind din calea năvălitorilor cazaci, în anul 1686 s-a refugiat în cetatea Nemţului, unde şi-a găsit sfârşitul tragic. Cetatea a fost atacată şi jefuită de un grup de cazaci în 1687, iar Domniţa Ruxandra a fost jefuită şi decapitată.
Scena morţii cumplite a domniţei a fost relatată de cronicarii vremii. Într-o scrisoare a patriarhului Iacob al Constantinopolului se aminteşte „viind craiul leşesc pe ţara Moldovei lovit-au o seamă de cazaci la cetatea Neamţului şi fiind acolo închisă domniţa Ruxandra, dobândit-au cazacii cetatea şi au luat toată avuţia doamnei Ruxandra şi i-au tăiat şi capul”.
Aceeaşi scenă este descrisă şi de cronicarul Nicolae Costin: „aflat-au pre doamna Ruxandra, fata lui Vasilie Vodă, pre care o au ţinut-o în Cetatea Neamţu şi cu multe munci au muncit-o pentru avuţie, pre urmă i-au tăiat capul pe pragu cu toporu”. Se mai spune că 19.000 de galbeni au găsit jefuitorii în cetatea domniţei.
Sursa: adevarul.ro