Pe urmele lui Goliat

Cu toţii cunoaştem povestea biblicã a luptei dintre David şi Goliat. Tânãrul pãstor neînarmat îl ucide pe uriaşul rãzboinic. Între israeliţi şi filisteni mãrul discordiei nu s-a consumat uşor. Dar cine au fost aceşti filisteni?

O bãtãlie decisivã pune faţã în faţã armatele evreilor şi filistenilor. Din rândul filistenilor se remarcã gigantul Goliat, care doreşte sã provoace o luptã în doi cu unul dintre adversar. Dar israeliţii sunt îngroziţi şi nimeni nu îndrãzneşte sã înfrunte namila de om. Regele Saul îi promite celui care ar îndrãzni cã va avea parte de o recompense consistentãşi de mâna fiicei sale. Aşa cã se anunţã tânãrul pãstor David. Refuzã sabia şi armura regelui şi se repede în luptã doar cu o praştie, cu care îl ucide cu o loviturã într ochi. Israeliţii capãtã curaj, îi urmãresc pe filistenii timoraţi şi nu aratã niciun fel de compasiune. Aceasta a fost una dintre marile victorii ale poporului evreu asupra unora dintre cei mai mari duşmani.

Din spaţiul egeean în Palestina

Filistenii aparţineau iniţial popoarelor mãrii, o coaliţie de diverse populaţii din regiunea Anatoliei şi Mãrii Egee, care atacã de mai multe ori Egiptul în timpul faraonului Ramses al III-lea (1184-1153 a.Hr.). acesta respinge mai multe atacuri, iar în cel de-al 8-lea an al domniei se ajunge la o bãtãlie dublã pe mare şi pe uscat. Victoria o eternizeazã prin inscripţii şi reliefuri în templul sãu de la Medinet Habu. Pe reliefuri filistenii se remarcã prin acoperãmântul capilar, în rest corpul este reprezentat gol exceptând o bucatã de material în jurul mijlocului. Ei purtau un coif special cu tichie şi nu, cum se bãnuia înainte, o coroana cu pene sau vreun fel de frizurã.

Filistenii s-au stability precumpãnitor în Palestina de sud, mai ales în câmpiile de lângã coastã. Mai întâi sub stãpânire egipteanã şi la sfârşitul secolului al XII-lea încã sub control egiptean, oraşele Gaza, Askalon şi Aschdod intrã în sfera de influenţã a filistenilor, care alcãtuiesc Pentapolis. Asadar aceste trei oraşe împreunã cu Akkaron şi Gath sunt guvernate de principi care se reunesc într-o confederaţie cu sediu schimbãtor.

Declinul puterii egiptene are drept rezultat stabilirea filistenilor în regiune şi de aici posibilitatea expansiunii. Dau rapid peste israeliţi şi se naşte o stare de rãzboi care dureazã şi îi implicã şi pe canaaniţi.

În ciuda tuturor descrierilor din Biblie faptele prezentate nu se muleazã mereu pe descoperirile geografice. Este descries amãnunţit mai ales echipamentul militar al filistenilor, respectiv al lui Goliat. Din lagãrul militar filistin iese la ivealã ca luptãtor de prim rang Goliat din Gat, care mãsura şase coţi şi o şchioapã. Pe cap poartã un coif din bronz şi are o platoşã tot din bronz, care valoreazã 5000 de shekeli. Are şi atele de bronz la picioare iar între umeri poartã o secerã. Are o suliţã groasã cât un copac şi extrem de ascuţitã. Înaintea sa pãşeşte scutierul.

Descrierea biblicã ne duce cu gândul la nişte asemãnãri cu hopliţii greci. Lancea, sabia, scutul sau coiful cu perie sunt indicii destul de clare. Dacã se comparã descrierea însã cu reliefurile din Medinet Habu, se ajunge la concluzia cã darea de seamã din Vechiul Testament se potriveşte cel mai devreme pentru secolul al VII-lea, cãci abia de atunci dateazã armura grea.

Filistenii – un popor rãzboinic

Organizarea lor militarã le-a adus cu siguranţã multe avantaje. Carul de luptã şi arcul le-au preluat de la egipteni. Ridicarea unor avanposturi precum şi folosirea unor unitãţi mobile le-au permis extinderea teritoriului ocupat. Prelucrarea fierului şi întrebuinţarea acestuia în domeniul militar le-a fost de mare ajutor. Totuşi un efect secundar a constat în faptul cã triburile din Israel au trebuit sã se refacã militar şi organizatoric, pentru a face faţã acestei ameninţãri.

În domeniul religios filistenii se diferenţiau fundamental de israeliţi. Venerau mai mulţi zei şi zeiţe, de exemplu Dagon sau Baal Zebur. Pentru aceştia ridicau temple şi alte lãcaşuri sfinte unde se realizau sacrificii. Filistenii uzitau şi blocuri sculptate din piatrã, care nu erau pânã atunci cunoscute în zonã, exceptând Ciprul. În marile oraşe ridicau case şi palate, care se disting de tradiţia arhitecturala canaanitã.

Despre moştenirea filistinã

Denumirea de Palestina are de-a face cu filistenii. Dupã ce romanii înãbuşesc rãscoala lui Bar Kochba din 135 p.Hr., integreazã Palestina provinciei Syria. În 193/94 se ajunge la o împãrţire în umra cãreia se creeazã provincial Palestina. Numele se pãstreazã şi azi, aşadar supravieţuieşte stãpânirii byzantine, arabe şi osmane. În conflictul palestino-israelian se încearcã ocazional conectarea palestinienilor cu trecutul filistin şi prin aceastã invocare depãsirea stãrii de rãzboi. Se cere totuşi atenţie, cãci filistenii déjà dispãruserã ca popor cu multe secole înaintea cuceririi romane. Rezidenţii Palestinei de azi sunt urmaşii populaţiei bizantine şi apoi a arabilor infiltraţi în zonã. În ziua de azi încã se mai foloseşte pilda cu David şi Goliat când vine vorba despre o luptã inegalã. Dintr-un anume punct de vedere, prin uriaşul biblic filistenii încã mai au un loc în memoria colectivã, deşi uniunea lor de oraşe este supusã de cãtre asirienii lui Tiglatpilaser al III-lea în 732 a.Hr.