Mina Minovici, fondatorul primei instituții de medicină legală din România

Mina Minovici s-a născut la data de 30 aprilie 1858, la Brăila, într-o familie de macedoni. Urmează cursurile Școlii primare la Brăila, dar din cauza situației materiale șubrede a familiei întrerupe gimnaziul și se înscrie la cursurile Școlii Superioare de Farmacie, școală înființată de ilustul medic Carol Davila, în anul 1855. Tot la această școală urmează și un stagiu de practică de trei ani, ca bursier intern, ca mai apoi, să continue cu un stagiu de practică de doi ani la farmacia Petuzalis, în Brăila. 

La vârsa de 20 de ani, în 1878, obține certificatul de asistent în farmacie, iar un an mai târziu, dr. Carol Davila îl numește preparator al cursului de chimie, ca apoi, prin concurs să ocupe postul de farmacist al „Eforiei Spitalelor Civile”. În baza certificatului obținut a putut să continue cursurile în domeniul farmaciei, iar în anul 1881 își obține licența în acest domeniu. 

În continuarea studiilor, urmează cursurile Facultății de Medicină, în timp ce lucra și în laboratorul Școlii Naționale de Medicină și Farmacie, ulterior, timp de trei ani, îl regăsim la Paris unde s-a specializat în toxicologie și medicină legală.

La data de 7 iunie 1888 își susține teza de doctorat cu lucrarea: „Étude medico-legale sur la mort subite à la suite de coups sur l’abdomen et le larynx”, respectiv „Studiu medico-legal despre moartea subită în urma loviturilor primite în abdomen și în laringe”. În același an a fost ales membru al Societății de Medicină Legală din Franța.

Întors în țară, în 1890, i s-a dă postul de medic legist al Tribunalului Ilfov. În anul 1889 a publicat lucrarea: „Diagnosticul medico-legal al rănirilor prin examnul hainelor”, lucrare care se baza pe metode de diferențiere a omorului de suicid prin examinarea hainelor victimei, în cazurile de rănire cu arme de foc sau prin înțepare. A fost prima lucrare de acest gen din lume.

La data de 20 decembrie 1892 era inaugurată „Morga orașului”, denumire schimbată șase ani mai târziu, în 1898, în „Institutul de Medicină Legală” de către medicul legist, Mina Minovici. Inaugurarea a avut loc în prezența primarului orașului, Pache Protopopescu și ministrului de justiție, Alexandru Marghiloman. Institutul era alcătuit dintr-o sală de autopsie cu opt mese, un amfiteatru, săli de lucrări practice, o bibliotecă, laboratoare de anatomie patologică, criminalistică, fotografie judiciară și un muzeu creat de profesorul și directorul institutului, Mina Minovici. În baza Legii nr.149/1930, dr. Mina Minovici era numit pe viață director al „Institutului Medico-legal Profesor dr. Mina Minovici”, „ca o consacrare a meritelor sale excepționale, în post de director ce ocupă la acest Institut”.

În anul 1897 este numit profesor suplinitor la Facultatea de Medicină din București, la catedra de Medicină legală. Din anul 1912 a avut și funcția de Director General al Serviciului Sanitar.

La data de 15 iunie 1919 a fost ales decan al Facultății de Medicină din București, funcție pe care o va ocupa de trei ori în intervalul 1919-1930. În aceeași perioadă a publicat o lucrare de o valoare inestimabilă, „Tratat complet de medicină legală”, lucrare în două volume, alcătuită din 2.072 de pagini. Așa cum sublinia realizatorul lucrării, „cele două volume au fost rodul meditațiilor, observațiilor și experimentării personale în decursul unei vieți de om”.

În luna februarie a anului 1932, Mina Minovici a devenit membru corespondent al Academiei de Medicină a Franței, ocazie cu care i s-a conferit Ordinul Legiunea de Onoare în grad de cavaler. 

La doar un an de la pensionare, la data de 25 aprilie 1933, ilustrul medic Mina Minovici s-a stins din viață, la vârsta de 75 de ani. Conform ultimei dorințe:

„oriunde voi muri, corpul meu să fie adus la Institutul Medico-Legal, unde voi fi depus în capelă. Serviciul religios se va face de un singur preot. Nu se va face nici un doliu. Nici un discurs. Nici o floare. Nici o paradă. Voi fi transportat la cavoul meu din cimitirul Bellu cu dricul automobil. Soţia mea, care dispune de corpul meu, este rugată să nu-mi calce ultima dorinţă”.

Autor : Ionuț Banu / Muzeul Nicolae Minovici

Surse:

Adrian Majuru - Familia Minovici - univers spiritual, Ed. Institutului Cultural Român, 2005.
Personalităţi româneşti ale ştiinţelor naturii şi tehnicii, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1982. 
Volumul 100 inovatori români, Ed. Institutul Cultural Român, 2018.