Manfred Von Richthofen, povestea celui mai faimos pilot de vânătoare din Primul Război Mondial

 Manfred Von Richtofen (cunoscut și Baronul Von Richtofen sau “Baronul Roșu”) este astăzi un personaj puțin cuonscut astăzi din Istoria Germaniei, însă rolul său în Primul Război Mondial a fost unul major...

Acesta a fost un soldat din Armata Imperială Germană, ce a luptat inițial ca ofițer de cavalerie, devenind apoi pilot de vânătoare (iar în cadrul acestui articol vom vedea de unde vine porecla pe care o avea și cum a ajuns un pilot atât de faimos), unul dintre cei mai faimoși, dacă nu chiar cel mai faimos și titrat pilot de vânătoare, obținând nu mai puțin de 80 de victorii împotriva piloților francezi și britanici pe care i-a înfruntat în duelurile sale aeriene. Acesta s-a născut în 1892 și a murit în 1918.

 Manfred Von Richthofen în ținuta de pilot, purtând la gât distincția “Pour Le Merite” (cel mai înalt ordin militar al Armatei Germane ce putea fi oferit pe timp de război unui soldat), într-un portret oficial, c.1917 (Sursa: https://en.wikipedia.org/wiki/Manfred_von_Richthofen)  

I.  Copilăria și tinerețea lui Manfred Von Richtofen.Un spirit războinic de mic...

 Manfred Von Richtofen se naște la 2 mai 1892, la Kleinburg, lângă Breslau, în regiunea Silezia de Jos (acum parte a orașului Wroclaw din Polonia de astăzi), într-o familie aristocrată prusacă de vază, fiind fiul maiorului Albrecht Philipp Von Richtofen și al Kunigundei (născută Von Schickfuss und Neudorff).[1]

De asemenea, el a mai avut o soră mai mare, Ilse și doi frați mici (unul dintre ei călcând pe urmele lui Manfred și devenind și el, un as al aviației, iar celălalt frate al său, Bolko Von Richtofen, ajunge să se căsătorească și să-și numească fiul după Manfred).[2]

 Pe când avea doar 4 ani, el se mută cu familia sa în orașul din apropiere, Schweidnitz (orașul Swidnica de astăzi, din Polonia).[3] Lui îi plăcea să călărească și să vâneze. De asemenea, acestuia îi plăcea și gimnastica, excelând la paralele și câștigând un număr de premii la școală.

 După ce este educat acasă în copilărie, Von Richtofen merge la o școală din Schweidnitz pentru un an, apoi începe pregătirea la Școala Militară din Wahlstatt (orașul Legnickie Pole de astăzi, din Polonia), în calitate de cadet, pe când avea doar 11 ani.[4] După ce își finalizează pregătirea de cadet la Groß-Lichterfelde Preußische Hauptkadettenanstalt (Școala Militară de Cadeți din Lichterfelde) în 1909, acesta se alătură unei unități de ulani (unitate de cavalerie ușoară din Armata Prusacă, înarmată cu o lance), numită Ulanen-Regiment Kaiser Alexander der III Von Russland, (1.Westpreußiseches), Nr.1 (Regimentul 1 de Ulani al Țarului Alexandrul al-III-lea al Rusiei, Regimentul 1 al Prusiei Occidentale), fiind repartizat la Escadronul nr.3 al Regimentului.[5]

II. Manfred Von Richtofen și activitatea sa la începutul Primului Război Mondial (1914-1916)

 La izbucnirea Primului Război Mondial, Manfred Von Richtofen servește mai întâi, ca ofițer de recunoaștere la cavalerie (acționând practic ca un spion, el având misiunea de a strânge informațiile esențiale despre mișcările trupelor Antantei, reprezentând “ochii și urechile” forțelor terestre germane), atât pe Frontul de Vest, cât și pe cel de Est, având parte de acțiune în Rusia, Franța și Belgia.[6] Însă, odată cu apariția războiului de tranșee (cunoscut și ca “războiul de uzură” în terminologia militară), care face operațiunile de cavalerie învechite și ineficiente, regimentul lui Richtofen este demobilizat, soldații din cadrul acestuia servind acum ca alergători ce expediau informații și ordine comandanților sau operatori de telefoane de câmp. Dezamăgit și plictisit de faptul că nu putea participa în mod direct la luptă, ultima picătura care umple paharul amărăciunii lui Richtofen este reprezentată de un ordin de transfer către departamentul de aprovizionare al armatei. Interesul său față de Serviciul Aerian (ce reprezenta la acel moment primele aeroplane ale Armatei Imperiale Germane) a fost trezit de examinarea unui avion militar german aflat în spatele liniilor de luptă și ca atare, se transferă la Die Fliegertruppen des deutschen Kaissereiches (Serviciul Aerian al Armatei Imperiale Germane), cunoscut și mai târziu și ca Luftstreitkräfte.[7] Se spune că, în aplicația sa de transfer, el ar fi scris următorul lucru anume:”Eu nu m-am dus la război ca să adun brânză și ouă, ci pentru un alt motiv”.[8] Cererea îi este admisă, iar Richtofen se alătură serviciului aerian la sfârșitul lui mai 1915, antrenându-se ca observator aerian la Großenhain.

 Între iunie și august 1915, acesta servește ca observator în misiuni de recunoaștere pe Frontul de Est, alături de Feldflieger Abteilung 69 (“Escadronul Zburător Nr.69”).[9] În august 1915, el este transferat la o unitate aeriană din Ostend, un oraș de coastă din Belgia. Acolo, Von Richtofen zboară alături de un prieten și pilot apropiat, Georg Zeumer (care avea să-l învețe mai târziu să zboare de unul singur).[10] În septembrie 1915, după ce a fost transferat la Brieftauben Abteilung Ostende (B.A.O), pe frontul din regiunea Champagne și însărcinat pilotului Henning Von Osteroth, se crede că el ar fi doborât un aeroplan francez Farman, în timp ce se afla la bordul unui Albatros C.I (un biplan cu 2 locuri, pus în funcțiune de Armata Germană în 1915 și retras în 1917), folosind mitraliera observatorului său, într-o bătălie încinsă deasupra liniilor franceze, însă doborârea acelui aeroplan nu i-a putut fi atribuită, întrucât...acesta a căzut în spatele liniilor Aliaților, astfel că, victoria nu i-a putut fi confirmată.

 III. Cariera de pilot din Primul Război Mondial.Manfred Von Richtofen devine “Baronul Roșu”

 La momentul la care Von Richtofen decisese să-și schimbe cariera, devenind pilot de vânătoare, Primul Război Mondial ajunsese déjà primul război aerian din lume. Când izbucnise (în iulie 1914), trecuseră doar 11 ani de când Frații Wright (Willbur și Orville Wright) realizaseră la 17 decembrie 1903, la Kitty Hawk, primul zbor cu un aparat cu motor și doar 5 de când francezul Louis Bleriot, în 1909, devenise primul om care reușise să traverseze Canalul Mânecii, cu monoplanul său. Ca atare, la începutul Primului Război Mondial, apar primii piloți de elită (ca să devii pilot de elită trebuia să dobori 5 avioane inamice și să scapi teafăr din misiune), precum francezul Adolphe Pegoud (care a fost primul pilot de elită din timpul Primului Război Mondial, fiind ucis însă, devreme, în august 1915, de un tânăr german pe care, culmea ironiei, chiar el îl învățase să piloteze), germanul Max Immelman (supranumit “Vulturul din Lille”) sau Oswald Boelcke, cel din urmă, fiind cel care îi va influența cariera de pilot al lui Manfred Von Richtofen.

 După ce ajunge în serviciul aerian, el are șansa de a-l întâlni pe asul aviației germane Oswald Boelcke, care îl îndrumă să înceapă instruirea ca pilot în octombrie 1915. În februarie 1916, Von Richtofen îl salvează pe fratele său, Lothar, din plictiseala de a antrena noi trupe în orășelul Lṻben și-l încurajează pe acesta să se transfere la Fliegertruppe. Următoarea lună, el se alătură Kampfgeschwader 2 (“Escadronul de Luptă Nr.2”), începând să piloteze un Albatros C.III (un aeroplan cu 2 locuri).[11] Inițial, Von Richtofen părea a fi un pilot sub medie. el chinuindu-se să-și controleze aeroplanul și mai mult decât atât, se prăbușește la primul său zbor la comenzi.[12] În ciuda acestui început slab, el se obișnuiește rapid cu avionul său. Acesta se afla déjà deasupra Verdunului pe 26 aprilie 1916, deschizând focul asupra unui aeroplan francez Nieuport, doborându-l peste Fort Douamont, deși nu i se va da credit pentru această primă victorie. O săptămână mai târziu, el decide să ignore sfatul piloților mai experimentați de a nu zbura prin furtună. Mai târziu, acesta și-a notat că “avusese noroc să treacă peste vremea dificilă” și și-a jurat să nu mai zboare în asemenea condiții decât dacă i se ordona să facă asta.

 El îl întâlnește pe Oswald Boelcke în august 1916, după o altă perioadă în care pilotase aeroplane cu 2 locuri pe Frontul de Est.[13] La acel moment, Boelcke vizita estul în căutare de candidați pentru noul său escadron, Jasta 2, și îl alege pe Richtofen să se alăture unității sale, una dintre primele escadroane germane de luptă. Până la urmă, Boelcke va fi ucis în timpul unei coliziuni aeriene cu un aeroplan prietenos pe 28 octombrie 1916, incident la care Richtofen va fi martor.[14]

 Manfred Von Richtofen face prima sa victimă oficială pe 17 septembrie 1916, doborând un avion britanic, deasupra câmpiilor de lângă râul Somme.[15] Pentru a sărbători, comandă o cupă de argint de la un bijutier din Berlin, gravată cu data și detaliile avionului pe care îl doborâse. Acela a fost primul dintre multele lui trofee (el continuând să-și celebreze victoriile în același mod, ajungând să aibă 60 de cupe, până când cantitatea de argint diminuată din Germania aflată sub blocada Aliaților nu-i mai permite să facă asta)...

 Fratele său, Lothar (care obținuse și el, între timp, 40 de victorii), folosea tactici riscante, chiar agresive de-ași doborî adversarii, în timp ce Manfred urma maximele cunoscute ca “Dicta Boelcke” (ce reprezentau o listă de idei militare pe care piloții erau sfătuiți să le urmeze pentru a obține cât mai multe victorii), pentru a asigura atât succesul escadronului, cât și al piloților săi, acestea fiind următoarele:1.asigură-ți avantaje ca-viteza de zbor, înălțimea și poziția în așa fel încât să ai mereu soarele în spatele tău care orbește adversarul, 2.dacă ai început un atac, du-l până la capăt, 3.trage cu mitraliera numai atunci când îl ai clar în vizor și apropiere pe adversar, 4.nu lăsa adversarul din ochi, 5.când ești atacat în picaj, nu fugi, ci zboară în întâmpinarea lui, 6.nu intra pe teritoriul inamic, riști să fii împușcat de la sol și 7.atacul să fie în principal, efectuat numai grupat, o grupă fiind formată din 4-6 avioane.[16]

Richtofen nu era un pilot spectaculos sau acrobatic precum fratele său sau Werner Voss (un alt as al aviației din acea perioadă), însă era un tactician desăvârșit, un lider de escadron și un țintaș bun. Tipic lui, el obișnuia să se arunce de sus pentru a ataca având avantajul soarelui în spatele său, împreună cu ceilalți piloți din formație, care-i acopereau spatele și flancurile. Pe 23 noiembrie 1916, Richtofen o doboară pe cea mai cunoscută victimă a sa, maiorul Lanoe Hawker VC, descris de el drept “Boelcke britanic”.[17] El obține această mare victorie în timp ce pilota un aeroplan Albatros D.II, iar Hawker mai vechiul DH.2. După o luptă lungă și aprigă, Hawker este împușcat în spatele capului în timp ce încerca să scape în spatele liniilor sale. Era însă, doar începutul unei lungi și spectaculoase cariere de pilot de vânătoare pe care Richtofen avea s-o aibă...

 În ianurie 1917, el obținuse deja 18 victorii și îi fusese încredințată propria escadrilă.[18] Mai mult decât atât, pe 16 ianuarie 1917 primește și distincția “Pour Le Merite” (cea mai înaltă distincție militară pe care soldații germani o puteau primi pe timp de război).[19] Era deja o celebritate, fiind cunoscut în toată Germania drept cel mai bun pilot de vânătoare al generației sale. Și asta nu era tot...

Manfred Von Richtofen alături de fratele său, Lothar, pe Frontul de Vest, c.1917 (Sursa: https://www.alamy.com/stock-photo-lothar-and-manfred-von-richthofen-135092976.html)

 Primăvara lui 1917 a fost epoca de glorie a lui Richtofen. În martie, el a raportat 10 victorii, iar în aprilie, alte 22.[20] Părea de neînvins, întruchiparea însăși a curajului german. Dar, în același timp, recunoștea că avea “coșmaruri legate de primul englez pe care l-am văzut prăvălindu-se la sol”. Iar deseori, obișnuia să-și viziteze victimele la spital și le aducea cadouri și țigări.

 Civilii germani îl adorau. Kaizerul Wilhelm al-II-lea l-a invitat la cină și l-a așezat lângă comandanții săi cei mai înalți în rang. Fiecare băiat îi știa numele.Totodată, el avea și o poreclă imposibil de uitat. Era baron și îi plăcea să-și vopsească avioanele de luptă în roșu. Ca atare, porecla îi va veni de la sine: „Baronul Roșu”.

 A venit vara. Steaua Baronului Roșu strălucea mai puternic ca oricând, el aflându-se la apogeul popularității și puterii sale. În iunie același an, el pune bazele unui nou grup de luptători de elită, selectând cei mai buni piloți din fiecare escadrilă. Oficial, grupul se numea Jagdgeschwader 1 (“Escadrila de vânătoare 1”), dar pentru că oamenii lui Richtofen își vopseau avioanele în culori puternice ca roșu și verde, violet și galben- adversarii lor vor oferi acestei escadrile porecla de “Circul Zburător”.[21] Numele suna comic. Dar pe puțini dintre cei care întâlneau Circul Zburător al Baronului Roșu îi pufnea râsul.  

El și oamenii lui erau cei mai buni piloți de luptă de la acea vreme și apariția lor sădea spaima în sufletul adversarilor Aliați.

 Manfred Von Richtofen (cel din față) alături de alți piloți din escadrila “Jasta 11”, c.1918 (Sursa:https://www.warhistoryonline.com/featured/red-baron-manfred-vonrichthofen.html)

 Dar într-o zi, totul avea să se schimbe...Pe 6 iulie 1917, deasupra câmpurilor Flandrei, Richtofen este grav rănit de un glonț răzleț.[22] Străduindu-se să-și controleze avionul, acesta reușește să aterizeze pe un câmp din apropiere, dar avea răni la cap și așchii înfipte în craniu.Își va reveni câteva săptămâni mai târziu (întorcându-se pe front pe 25 iulie) și face imediat o altă victimă, dar ceva se schimbase. Suferea de migrene înfiorătoare și îi lipsea tenacitatea de dinainte de accident. Totuși, el luptă cu durerea și continuă să zboare, pecetluindu-și titlul de “as al așilor”, fiind creditat cu uciderea a 80 de inamici.[23]        

 În iarna lui 1917, Von Richtofen își lansează volumul de memorii”, Der Rote Kampfllieger” (Pilotul de vânătoare roșu), cartea sa fiind distribuită soldaților germani și fiind folosită ca material de propagandă pentru aceștia.[24]Însă invincibilitatea lui Manfred Von Richtofen avea să se sfârșească curând...

IV.Sfârșitul vieții și moartea lui Manfred Von Richtofen

 Pe 20 aprilie 1918, piloții din Circul Zburător organizează o petrecere. Manfred Von Richtofen tocmai făcuse a-80-a victimă și toți erau cu moralul până la cer. La petrecerea care urmase, unul dintre locotenenții lui îi spune că poate ar fi cazul să se retragă în plină glorie. Richtofen scutură din cap, refuzând să ia în calcul această variantă.

 În cele din urmă, el moare pe 21 aprilie 1918, la Vaux-sur-Somme, în nordul Franței în timp ce se afla la bordul triplanului său Fokker Dr.1 (pe care începuse să-l piloteze în august 1917), într-o misiune de recunoaștere a pozițiilor inamice, el fiind ucis fie de Căpitanul Arthur Roy Brown (după cum susțin unii istorici), un canadian din RAF (Forțele Aeriene Regale), fie într-un baraj de artilerie al australienilor în timpul unei bătălii lângă orașul Amiens, însă cine l-a omorât pe Manfred Von Richtofen nu se va ști niciodată în mod sigur.[25]

 Când australienii ajung la locul prăbușirii, îl găsesc pe Von Richtofen mort în carlingă. Acesta este înmormântat cu toate onorurile militare cuvenite de către trupele britanice, după ce acestea îi recuperează trupul. El devine după moartea sa, prin ambiția, curajul și inteligența arătate în bătăliile sale aeriene, un erou al Primului Război Mondial, Manfred Von Richtofen rămânând și astăzi cel mai titrat pilot de vânătoare, viața sa inspirând numeroase cărți, filme și jocuri video, precum filmul “The Red Baron”, ce a avut premiera în aprilie 2008, fiind realizat de către regizorul Nikolai Mullerschon .[26]

Bibliografie

 I.Surse scrise (cărți și articole)

1.    Dominic Sandbrook, Aventuri în timp.Primul Război Mondial, Editura Polirom, Colecția Historia, București, 2023

II.Surse web

1.    https://en.wikipedia.org/wiki/Manfred_von_Richthofen

2.    https://www.encyclopedia.com/history/educational-magazines/manfred-von-richthofen

3.    https://www.britannica.com/event/aviation-in-World-War-I-2229993

[1] https://en.wikipedia.org/wiki/Manfred_von_Richthofen

[2] Ibidem

[3] Ibidem

[4] Ibidem

[5] Ibidem

[6] Ibidem

[7] Ibidem

[8] Pentru vorbele lui Manfred Von Richtofen vezi https://en.wikipedia.org/wiki/Manfred_von_Richthofen

[9] Ibidem

[10] Ibidem

[11] Ibidem

[12] Ibidem

[13] Ibidem

[14]Ibidem

[15] Ibidem

[16] Ibidem

[17] Ibidem

[18] Dominic Sandbrook, Aventuri în timp.Primul Război Mondial, Editura Polirom, Colecția Historia, București, 2023, Partea a-3-a (, , Ziua întunericului”), Cap.13 (, , Circul zburător al Baronului Roșu”), pp.234-235

[19] Ibidem

[20] Ibidem

[21] Ibidem

[22] Ibidem

[23] https://www.encyclopedia.com/history/educational-magazines/manfred-von-richthofen

[24] Ibidem

[25] https://www.britannica.com/biography/Manfred-Freiherr-von-Richthofen

[26] Ibidem