JF Kennedy, de la dezamăgire la sursă inspiraţională

Niciun alt asasinat din istoria omenirii nu a produs atât de multe speculaţii precum cel comis asupra lui J.F. Kennedy, al 35-lea preşedinte al SUA. Anii '60 au fost marcaţi de uciderea lui Kennedy, de ura rasială, de expansiunea comunismului, de cursa nebunească a înarmării nucleare ce a culminat cu criza rachetelor din Cuba şi de războiul din Vietnam. Războiul Rece abia se instalase iar J.F. Kennedy îl urma la cârma Statelor Unite pe Dwight D. Eisenhower.

La primul său discurs, Kennedy avea să rostească una dintre cele mai memorabile fraze ale unui preşedinte american:"Nu întreba ce poate să facă ţara pentru tine, ci întreabă-te ce poţi să faci tu, pentru ţară!". Kennedy a stat în fruntea SUA vreme de 34 de luni, perioadă în care s-a confruntat cu ura rasială şi cu cea mai dură criză nucleară din istorie.

KENNEDY, ÎNTRE DEZAMĂGIRE ŞI SURSĂ INSPIRAŢIONALĂ

Kennedy a ajuns în fotoliul prezidenţial pe un val de idealism şi promisiuni, având o listă uriaşa de aşteptări atât pe plan intern cât şi pe plan externn. Totuşi, a dat un avertisment:"Toate acestea nu vor fi terminate în primele o sută de zile. Nici în primele o mie de zile!"

Se spune despre Kennedy că a fost un preşedinte cu o carismă uriaşă şi un curaj desăvârşit, dar foarte instabil şi, pe alocuri, uşor naiv. Cu ajutorul Democraţilor din Congres, Kennedy a majorat salariul minim pe economie. A creat Trupele de Pace şi a micşorat taxele. Ultima lege pe care a promovat-o încuraja ocrotirea persoanelor cu handicap mental. Nepotul său militeaza pentru acest lucru şi astăzi. Propunerile mai ambiţioase au trebuit să aştepte. Vice-preşedintele Lyndon Johnson a fost cel care a semnat legea privind interzicerea discriminării rasiale, a creat Medicare-ul şi a dezvoltat o groază de programe care să combată sărăcia.

Pentru cei care luptau întru apărarea drepturilor cetăţeneşti, Kennedy a fost o dezamagire. Realegerea să era improbabilă. Atât el cât şi Bobby Kennedy, procurorul general, se temeau să insiste foarte mult pe drepturile civile întrucât Democraţii aveau nevoie de susţinere în Sud.

GOLFUL PORCILOR SAU MOMENTUL UMILITOR AL ADMINISTRAŢIEI KENNEDY

Pe plan extern, Kennedy a trecut prin trei momente memorabile:fiascoul invaziei din Golful Porcilor, criza rachetelor din Cuba şi Vietnamul. Ceea ce s-a întâmplat în Golful Porcilor a fost un dezastru de proporţii. La trei luni de când a fost numit în funcţie, CIA a plănuit o invazie în Cuba prin Golful Porcilor pentru a răsturna regimul comunist cubanez. Invazia fusese pusă la punct de fostul preşedinte, Eisenhower. Invazia a fost iniţiată prin operaţiunea Puma, dar s-a soldat cu numeroase victime de ambele părţi.

A fost un fiasco umilitor. Kennedy a retras suportul aerian în ultimul minut şi a compromis întreaga misiune din cauza faptului că nu se luase în calcul diferenţa de fus orar. A reţinut eşecul şi a învăţat că nu trebuie să se lase purtat orbeşte de sfaturile generalilor şi de informaţiile spionilor. 

CRIZA RACHETELOR DIN CUBA ŞI FIRUL ROŞU

În campania electorală extrem de dură ce s-a purtat între Richard Nixon şi J.F. Kennedy, viitorul preşedinte al SUA a avertizat asupra unui decalaj de rachete în comparaţie cu sovieticii. Declaraţia l-a provocat pe Nikita Hruşciov. Culmea era că sovieticii aveau 36 de rachete balistice şi nu 500 aşa cum se mândreau în timp ce SUA dispunea de 400 de astfel de rachete!

La o lună de la summit-ul dezastruos de la Viena, din iunie 1961, sovieticii au ridicat zidul Berlinului. La un an de la acest eveniment, Hruşciov a ordonat instalarea unor rachete nucleare în Cuba, la 145 de kilometri de ţărmul american.

Timp de 13 zile, în luna octombrie, lumea a plutit deasupra abisului. John Kennedy i s-a destăinuit fratelui său că sunt şanse egale pentru izbucnirea unui război nuclear şi că se teme că vor muri zeci de milioane de oameni. Odată ce situaţia a fost detensionată, Kennedy a avut iniţiativa de a instala o linie directă de comunicaţii între Casa Albă şi Kremlin. Cea mai mare realizare a lui Kennedy a fost aceea că şi-a pus rivalii să semneze un acord prin care se interziceau testele nucleare din aer.

LECŢIA LUI KENNEDY PENTRU CRIZA NUCLEARĂ DIN IRAN

Criza nucleară din Războiul Rece dintre SUA şi URSS şi modul în care J.F. Kennedy a gestionat un moment care putea arunca omenirea într-un război de proporţii nemaivăzute poate servi ca o lecţie pentru impasul de astăzi, dintre puterile lumii şi Iran. Nikita Hruşciov era un oponent agresiv şi căruia îi plăcea să rişte foarte mult. Era imprevizibil şi împingea o situaţie până la extrem.

În timpul crizei din Berlin şi a rachetelor din Cuba, Kennedy a ales să nu presupună ceea ce este mai rău în privinţa motivaţiilor sovieticilor şi a comportamentelor lor. În schimb, a văzut la conducătorii ruşi emoţii, frică şi nesiguranţa. Kennedy a preferat să opteze pentru o blocadă a Cubei şi nu să dea undă verde unei invazii, aşa cum consilierii săi îi cereau acest lucru. Strategia lui le-a oferit sovieticilor şansa de a-şi da seama că făceau o greşeală şi să facă un pas înapoi. Atunci când sovieticii au provocat crizele din Berlin şi Cuba, aceştia au intrat în panică atunci când administraţia Kennedy a demonstrat că preferă să bage SUA în război, decât să accepte condiţiile sovieticilor. În ambele cazuri, Moscova s-a găsit în situaţia de a da un pas in spate.

VIETNAM, ULTIMA BORNĂ

Dwight Eisenhower avertizase că, dacă Sudul Vietnamului ar cădea în mâinile comuniştilor, acelaşi lucru s-ar întâmpla şi cu Sudul Asiei. Kennedy a îmbrăţişat această teorie a dominoului şi a trimis acolo primele trupe armate. Până la ultimele ore din viaţa sa, SUA trimisese deja 16.000 de soldaţi. Atunci când Johnson, succesorul lui Kennedy, şi-a terminat mandatul, SUA trimisese în Vietnam până în 1969 aproximativ 500.000 de soldaţi! Johnson îşi motivase invazia în Vietnam ca o respectare a dorinţei lui Kennedy.

Între ianuarie 1961 şi 22 noiembrie 1963, Kennedy schimbase fundamental politica de siguranţă naţională a SUA. Doctrina şi schimbările structurale le-au permis forţelor americane să lupte în Vietnam într-un mod care a lăsat urme adânci în societatea americană.

GLONŢUL MAGIC

Pe 22 noiembrie 1963, preşedintele Kennedy, soţia sa, împreună cu John Connally, guvernatorul Texasului, participau la o paradă într-o maşină decapotabilă care circula cu viteză redusă pe una dintre arterele oraşului Dallas. Atunci când au ajuns în Piaţa Dealey, Kennedy şi Connally au fost împuşcaţi. Maşina a gonit spre cel mai apropiat spital, acolo unde s-a anunţat, oficial, moartea preşedintelui.

Lee Harvey Oswald, autorul asasinatului, a fost arestat. Preşedintele Lyndon Jhonson a numit o Comisie, condusă de Earl Warren, preşedintele Curţii Supreme de Justiţie, pentru a investiga asasinatul. Raportul Warren a conchis că Oswald a tras trei gloanţe de la unul din geamurile etajului al şaselea al Depozitului de Carte din Texas.

Abraham Zapruder, unul din miile de oameni care asistau pe margine la parada ce a avut loc în acea zi în Dallas, a înregistrat asasinatul cu o cameră video de 8mm. A fost cel mai analizat film din istoria anchetelor americane. A fost una dintre principalele dovezi în baza cărora Comisia Warren şi-a fundamentat concluziile dar, acest film, a fost o mană cerească pentru amatorii de conspiraţii. La început, s-a presupus că preşedintele Kennedy şi guvernatorul Connaly au fost împuşcaţi cu două gloanţe diferite. Dar filmul lui Zapruder a semănat îndoieli în mintea membrilor Comisiei.

Comisia Warren a concluzionat că JFK a fost împuşcat între frame-urile 210 şi 225 în timp ce Connaly a fost împuşcat nu mai târziu de frame-ul 240. Mai exact, doi oameni au fost împuşcaţi la o distanţă de 30 de frame-uri. Testele FBI au evidenţiat că puşca lui Oswald nu putea trage două focuri de armă la o distanţă mai mică de 2, 25 de secunde. Asta înseamnă că pe camera lui Zapruder trebuiau să fie 40 de frame-uri, nu 30. Pe scurt, nu era destul timp pentru ca Oswald să tragă două focuri de armă şi cu un glonţ să îl împuşte pe Kennedy, iar cu celălalt pe Connally. Comisia a dezbătut aprins:fie au fost doi asasini, fie JFK şi Connally au fost împuşcaţi cu acelaşi glonţ. Aşa a apărut teoria "glonţului magic" pe care s-au fundamentat concluziile Comisiei, probabil şi la presiunea politică pentru un răspuns cât mai ferm şi rapid la asasinarea preşedintelui SUA.

MOŞTENIREA LUI KENNEDY

Istoricii şi jurnaliştii americani ironizează perioada Kennedy. Este de necontestat, însă, faptul că JFK a rămas o imagine puternică în cultura politică a SUA. În apărarea lui Kennedy se poate spune că a fost primul preşedinte american care a pus drepturile cetăţeneşti în agenda publică, a trimis trupe în Sud pentru a forţa integrarea şi a făcut din acest lucru un standard moral la un cost politic ridicat.

McGeorge Bundy, unul dintre consilierii de top ai lui Kennedy şi arhitectul dezastrului din Vietnam, şi-a manifestat convingerea că JFK ar fi evitat războiul dur de-acolo. Pe lângă modul cum a dezamorsat criza din Cuba şi faptul că a început programul de explorare a spaţiului, Kennedy a rămas în istoria SUA pentru elocvenţa retoricii sale. Niciun preşedinte american nu s-a mai ridicat la înălţimea cuvintelor lui Kennedy. "Ich bin ein Berliner" sau "O societate liberă care nu poate salva mulţimea de oameni săraci, cu siguranţă nu va putea să îi salveze nici pe acei puţini care sunt bogaţi" au rămas inscripţionate adânc în istoria SUA şi în mentalul colectiv.