Jenny Lind - privighetoarea Suediei

Johanna (Jenny) Maria Lind s-a născut la Stockholm pe 6 octombrie 1820 (deși există unele controverse referitoare la data nașterii), fiind fiica nelegitimă a învățătoarei Anne Marie Felborg.

Calitățile ei vocale au fost remarcate foarte devreme, la vârsta de nouă ani fiind acceptată la Școala Regală de Teatru iar șapte ani mai târziu ajungând deja vedeta Operei Regale Suedeze. La 20 de ani făcea parte din Academia Regală a Suediei și era solista oficială a curții regale. A început să facă turnee prin Europa, înregistrând numeroase succese.

În anul 1840, în timp ce se afla în Danemarca, s-a întâlnit cu scriitorul Hans Christian Andersen, care s-a îndrăgostit de ea. Se consideră că cel puțin trei povești celebre ale acestuia sunt inspirate sau dedicate lui Jenny Lind: „Îngerul”, „Rățușca cea urâtă” (care a devenit preferata sopranei) și „Privighetoarea” (Jenny era supranumită „privighetoarea Suediei”).

În Germania a cântat alături de Felix Mendelssohn, la Viena alături de Schumann, în timp ce la Londra a fost ascultată chiar de regina Victoria. De un succes fulminant s-a bucurat și turneul pe care l-a efectuat în Statele Unite. Cel care a adus-o pe Jenny Lind în SUA a fost faimosul P.T. Barnum, care i-a oferit un onorariu fabulos pentru a concerta peste ocean.

De remarcat este faptul că atunci când s-a hotărât să facă acest lucru, Barnum s-a bazat exclusiv pe faima sopranei suedeze, întrucât el nu o auzise niciodată cântând. Avea însă atât de multă încredere în Jenny și în succesul ei, încât nu a ezitat să împrumute o sumă foarte mare pentru a organiza turneul.

De altfel nici publicul american nu știa prea multe despre ea, dar campania de promovare desfășurată de Barnum a fost atât de eficientă, încât la sosirea la New York, pe 1 septembrie 1850, peste 40.000 de oameni au așteptat sosirea „privighetoarei” din Europa. Jenny, care a fost însoțită în Statele Unite de dirijorul Julius Benedict și de baritonul italian Giovanni Beletti, a susținut nu mai puțin de 93 de concerte pe teritoriul american, suma primită fiind pe măsura efortului depus: peste 250.000 de dolari, bani foarte mulți pentru acele vremuri. În timp ce se afla în America, s-a căsătorit cu pianistul Otto Goldschmidt; împreună au avut trei copii: Walter Otto, Jenny Maria Katherine și Ernest Svent David.

După întoarcerea din America s-a dedicat mai mult vieții de familie și acțiunilor filantropice, cheltuind foarte mulți bani pentru ajutorarea nevoiașilor. Din când în când mai apărea în câte un spectacol, ultima sa apariție consemnându-se pe 20 ianuarie 1870, la Düsseldorf, unde a interpretat o arie compusă de soțul său. În ultimii ani de viață s-a stabilit în Anglia, predând pentru o vreme la Colegiul Regal de Muzică.

A murit pe 2 noiembrie 1887 și a fost înmormântată în acordurile „Marșului funebru” al lui Chopin (cu care avusese o relație foarte apropiată). Aprecierea față de această mare artistă și binefăcătoare s-a manifestat și după trecerea ei în neființă.

Numeroase spitale, instituții de caritate, parcuri și străzi îi poartă numele; există o insulă aparținând Canadei și un oraș în California care se numesc „Jenny Lind”. Ba chiar și un tip de locomotivă și un model de pat au fost botezate astfel. Chipul ei se află pe bancnota de 50 de coroane suedeze, în timp ce viața „privighetoarei suedeze” a fost subiectul mai multor filme.