James Brooke, povestea aventurierului englez devenit primul rajah alb al Sarawak-ului

James Brooke este un personaj puțin cunoscut astăzi, dacă nu chiar uitat din Istoria Angliei, însă rolul pe care l-a jucat în făurirea Imperiului Britanic a fost unul major... Acesta a fost un ofițer militar și aventurier britanic, ce a ajuns pe Insula Borneo în 1838, devenind primul rajah alb al Sarawak-ului în 1841, domnia fiindu-i confirmată pe termen nelimitat de sultanul Brunei-ului în 1846, el fiind ce care a fondat Raj-ul (Regatul) de Sarawak și l-a transformat într-o colonie engleză. Totodată, el a fost și Guvernator al Insulei Labuan între 1848-1853 (parte a Sultanatului de Brunei în secolul al-XIX-lea, acum aparținând Indoneziei) și cel care, alături de exploratorul și fostul Guvernator al Indiilor de Est Olandeze, Sir Thomas Raffles (care în 1819, fondează orașul Singapore, devenind totodată și primul Guvernator al Coloniilor Strâmtorii, ce includea și orașul fondat de acesta), a pus bazele expansiunii britanice în Asia de Sud-Est din secolul al-XIX-lea.

Portretul lui Sir James Brooke, realizat în 1847 de artistul britanic James Grant (Sursa: https://en.wikipedia.org/wiki/James_Brooke)

I.Copilăria și tinerețea lui James Brooke, un copil crescut printre străini...

James Brooke se naște la 29 aprilie 1803, la Secrore, în suburbia europeană a orașului Benares (orașul Varanasi de astăzi), în India aflată sub stăpânirea Imperiului Britanic, fiind fiul lui Thomas Brooke, un judecător bogat aflat în slujba Companiei Britanice a Indiilor de Est și a Annei Maria, o nobilă engleză din Hertfordshire, fiica colonelului scoțian William Stuart (Lord de Blantyre).[1]

El crește printre femei, în casa construită de familia sa în India, având parte de o copilărie fericită, fiind un copil foarte iubit și alintat de părinții săi și unul care, contrar obiceiului bine cunoscut al secolului al-XIX-lea în care James Brooke se născuse (care cerea ca, toții copii născuți departe, într-o colonie a Imperiului Britanic, să fie trimiși încă din copilărie acasă, pentru a urma cursurile unui școli secundare și apoi ale unei instituții educaționale de elită, ca Eton sau Oxford), nu va fi trimis înapoi în Anglia, până la vârsta de 12 ani, în 1815.[2] Acesta frecventează cursurile Școlii de Gramatică Norwich (o școală în care elevii aprofundau studiul unor materii ca Engleza, Latina, Greaca, Istoria, Geografia, Artele, Matematica și Științele Naturale), care îi place atât de mult, încât...fuge de la ea.[3] Acesta nu se mai întoarce la școală și ca atare, părinții săi, oameni cu suflet bun, se întorc curând, spre a se retrage în Bath și a-l educa pe tânărul James acasă, cu profesori particulari.

Întors în India, la 16 ani, James Brooke primește o funcție în Armata Companiei Britanice a Indiilor de Est, acesta fiind o perioadă frumoasă din viața sa, una în care se distrează vânând vânat mare, porci și petrecând în compania bărbaților.[4] Totodată, tot în această perioadă, el este implicat, e drept, pentru scurt timp, în Primul Război Anglo-Birmanez (dintre 1824-1826, în urma căruia, englezii vor cuceri regiunile de coastă Assam, Arankan și Tavoy) în 1825, în cadrul căruia, el își demonstrează curajul său și preferința pentru acțiune și conducere independentă a trupelor, dar este rănit grav, fie la plămâni, potrivit unei povești, fie la organele genitale, potrivit alteia.[5] Prima versiune pare fi cea adevărată, dar cealaltă pare a fi cea acceptată de unii biografi ai lui James Brooke, întrucât ea ar putea explica lipsa oricărui interes emoțional al acestuia față de femei. Nu ar fi fost deloc potrivit ca unul dintre cei mai îndrăzneți, romantici și nobili aventurieri ai Angliei Victoriene să fi fost homosexual. Totuși, în cea mai nouă biografie a lui James Brooke, intitulată “White Rajah”, autorul cărții, antropologul britanic Nigel Barley susține, fără niciun dubiu că Brooke era puternic atras de tineri, mai ales de cei din clase de jos. Ce a făcut el în privința asta, nimeni nu știe mai exact, dar acum se pare că el ar fi fost și tatăl unui fiu ilegitim, născut undeva prin 1833.

În ciuda perioadei frumoase pe care Brooke a petrecut-o în Armata Britanică, acesta decide cât de curând să demisioneze din funcția pe care o avea în cadrul Armatei și să cumpere un schooner (adică o navă cu vele, cu două catarge înclinate, folosită pentru pescuit și navigație pe mare) armat, pe care el l-a descris ca “o brigantiță dezordonată de sclavi, o povară de 290 de tone-una care ar putea lupta sau zbura la fel de bine, în funcție de ceea ce situație cere”, pentru a călători spre est. Șansa îi surâde curând lui Brooke, atunci când Sultanul Brunei-ului îi cere ajutorul acestuia, iar el navighează pentru a ajuta Sultanatul Brunei-ului, care încerca să înăbușe în mod călduț o rebeliune în regiunea Sarawak. O nouă lume avea să fie descoperită curând de către ofițerul englez...

II. James Brooke devine Rajah de Sarawak

După demisia sa din Armata Britanică, James Brooke încearcă să întreprindă activități comerciale în Extremul Orient, însă eșuează și ca atare, așa cum am spus și mai sus, dată fiind situația gravă în care se găsea Sultanul Brunei-ului, el decide să profite de situație și să-l ajute. Ca atare, acesta pornește în călătoria sa spre Borneo în 1838 (a cărei jumătate sudică se afla deja, la acel moment, sub stăpânirea olandeză, părțile de nord și nord-vest urmând a fi preluate de către britanici), ajungând la Kuching (capitala regiunii Sarawak) în august 1838, unde găsește așezarea înfruntând o răscoală împotriva Sultanatului Brunei.[6] În regiunea Sarawak, Brooke se întâlnește cu unchiul sultanului, Pengiran Muda Hashim, căruia îi oferă ajutor în zdrobirea rebeliunii din regiune, obținând astfel recunoștiința sultanului Omar Ali Saifuddin al-II-lea de Brunei, care îi oferă, la rândul său, în 1841, guvernarea asupra regiunii Sarawak pentru ajutorul oferit de acesta.[7]

Englezul reușește cu succes să suprime pirateria larg răspândită în regiune. Totuși, unii nobili malaezieni din Brunei, nefericiți cu măsurile luate de acesta asupra pirateriei, pun la cale uciderea lui Muda Hashim și a adepților săi. Brooke, cu ajutor din partea unei unități a Escadronului Britanic din China (escadronul stabilit în Hong Kong în 1841, în urma preluării controlului asupra orașului de către englezi, în timpul Primului Război al Opiului, 1839-1842), preia controlul asupra Brunei-ului și îl repune pe sultan pe tronul său.[8]

O ilustrație din secolul al-XIX ce înfățișează inițierea de către James Brooke, în 1842, a relațiilor comerciale cu Rajah-ul de Borneo (Sursa: https://www.gettyimages.ie/detail/news-photo/sir-james-brooke-british-army-officer-and-explorer-who-news-photo/3404426?adppopup=true)

În 1842, Sultanul Bruneiului îi cedează suveranitatea totală a regiunii Sarawak lui Brooke, căruia i se oferise deja titlul de rajah (rege, preluat din tradiția regală indiană) de Sarawak, pe 24 septembrie 1841, cu toate că învestirea oficială nu va avea loc până pe 18 august 1842.[9] Vărul lui Brooke, Arthur Chichester Crookshank (1825-1891) vine în serviciul său pe 1 martie 1843 și este numit ca magistrat.

III.Cedarea Insulei Labuan către Regatul Marii Britanii

James Brooke devine agent al Imperialismului Britanic

În 1844, James Brooke începe o serie de acțiuni anti-piraterie în nord-estul Insulei Sumatra, cu ajutorul navelor Marinei Regale Britanice și a Companiei Britanice a Indiilor de Est. Pe 12 februarie 1844, la Murdu, el este rănit, fiind împușcat în brațul drept și primind o lovitură de suliță în sprâncene în timpul celei de a doua încleștări cu băștinașii de pe insulă la care ia parte.[10] Mai târziu în același an, sultanul se oferă să cedeze Insula Labuan britanicilor, însă termenii cedării nu erau negociați la acel moment. În noiembrie 1846, Căpitanului Rodney Mundy i se ordonă să obțină cedarea Labuanului de către Sultanatul Brunei. El negociază cedarea insulei pe 18 decembrie 1846, preluând controlul asupra Insulei Labuan pe 24 decembrie 1846.[11] În urma preluării acesteia de către Imperiul Britanic, James Brooke este numit guvernator al insulei, precum și comandant-șef al acesteia în 1848.[12]

O ilustrație ce înfățișează negocierile dintre James Brooke și Edward Belcher cu Sultanul Bruneiului pentru preluarea Insulei Labuan de către englezi, negocieri care vor duce la semnarea Tratatului de la Labuan de pe 18 decembrie 1846 între Sultanatul Brunei și o delegație engleză, în urma căruia, Insula Labuan va fi cedată Marii Britanii (Sursa: https://en.wikipedia.org/wiki/James_Brooke)

III.Domnia lui James Brooke în Sarawak (1841-1863)

În timpul domniei lui asupra Sarawak-ului, James Brooke începe să-și cimenteze conducerea asupra regiunii, reformând adminstrația, creând primul cod de legi scrise al regatului și luptând împotriva pirateriei, care s-a dovedit a fi o problemă presantă de-a lungul domniei sale. El se întoarce temporar în Anglia în 1847, pentru a primi distincția “Freedom of The City of London”, a fi numit consul-general în Borneo și ridicat la rangul de Cavaler-Comandor al Ordinului de Bath.[13] Mai mult decât atât, în 1848, el este înnobilat cu cea mai importantă distincție a Imperiului Britanic, primind titlul de “Sir James Brooke” de la Regina Victoria.[14]

El reușește să îi pacifice pe nativii din Sarawak, inclusiv pe băștinașii dayak (etnici de origine austroneziană, stabiliți pe Insula Borneo cu mult înaintea venirii negustorilor indieni sau malaezieni musulmani, în secolul al-XIV-lea), să pună capăt vânătorii de capete și pirateriei.[15] De asemenea, el are mulți băștinași dayak în cadrul forțelor sale armate, fapt care explică reușita sa în a menține liniște și ordinea pe insulă pe toată durata domniei sale.

În 1851, acesta este acuzat de folosirea forței excesive împotriva nativilor de pe insulă, sub pretextul operațiunilor anti-piraterie, fapt care va duce la numirea unei Comisii de Anchetă la Singapore, în 1854, însărcinată să investigheze faptele acestuia în calitate de conducător al Sarawak-ului.[16] După o investigație asupra faptelor lui, comisia respinge acuzațiile formulate asupra lui Brooke.

Brooke îi scrie lui Alfred Russel Wallace atunci când pleacă din Anglia, în aprilie 1853”, pentru a se asigura că Wallace va fi foarte fericit să-l vadă pe el în Sarawak”. Această invitație îl ajută pe Wallace să se decidă asupra Arhipelagului Malaezian ca destinație pentru următoarea sa expediție, una care avea să dureze 8 ani și care avea să-l consacre drept unul dintre cei mai importanți intelectuali și naturaliști victorieni de la acea vreme. Când Wallace sosește în Singapore, în septembrie 1854, el îl găsește pe Rajah Brooke “pregătit cu reticiență pentru a da mărturie comisiei speciale, înființată pentru a investiga controversatele sale activități anti-piraterie”.[17]

Totodată, în timpul domniei sale, James Brooke reușește, să înăbușe cu succes o răscoală pornită de minerul chinez Liu Shan Bang în 1857 și mai mult decât atât, reușește să suprime și amenințările unor războinici din Sarawak ca Sharif Masahor și Rentap.

IV.Sfârșitul vieții și moartea lui James Brooke

În 1863, James Brooke se întoarce în Anglia, lăsându-l la conducerea Sarawak-ului pe nepotul său, John Brooke Johnson Brooke (întrucât el nu fusese căsătorit niciodată în viața lui).[18] Totuși, la doi ani după plecarea de pe insulă, fostul rajah reacționează la criticile legate de conducerea lui John, acesta fi detronat și alungat din Sarawak, fiind înlocuit cu fratele lui mai mic, Charles Brooke (care va conduce raj-ul până în 1917).[19]

O fotografie ce-l înfățișează pe James Brooke în jurul vârstei de 55 de ani, c, 1858 (Sursa: https://en.wikipedia.org/wiki/James_Brooke)

În cele din urmă, James Brooke moare pe 11 iunie 1868, la vârsta de 65 de ani, în orașul Burrator, Comitatul Devon din Regatul Marii Britanii, după ce suferise 3 atacuri cerebrale în ultimii 10 ani.[20] Un personaj deopotrivă admirat, pentru curajul, ambiția și tactul de care dă dovadă în transformarea regiunii Sarawak în colonie engleză, alături de Sultanatul Brunei (ambele devenind protectorate ale Imperiului Britanic în 1888) și detestat, pentru tendința pe care o avea de acaparare a puterii totale și violența manifestată în eradicarea fenomenului pirateriei din regiune, James Brooke rămâne, totuși, o figură importantă din Istoria Modernă a Marii Britanii, fiind cel care a pus bazele coloniei engleze a Sarawak-ului și a condus regiunea ca primul rajah alb al acesteia, viața lui inspirând numeroase cărți și filme, el servind drept inspirație pentru personajul principal Jim, din romanul “Lord Jim” al scriitorului englez Joseph Conrad, precum și pentru filmul “Edge of The World”, realizat în 2021 de regizorul american Michael Haussman.

Bibliografie

I.Surse web

1. https://www.historytoday.com/archive/months-past/birth-sir-james-brooke

2. https://en.wikipedia.org/wiki/James_Brooke

3. https://www.britannica.com/topic/Brooke-Raj#ref136551

[1] https://www.historytoday.com/archive/months-past/birth-sir-james-brooke

[2] Ibidem

[3] Ibidem

[4] Ibidem

[5] Ibidem

[6] https://en.wikipedia.org/wiki/James_Brooke

[7] Ibidem