Hermann Oberth, părintele navigației spațiale

Alături de Konstantin Țiolkovski și Robert  Goddard, Hermann Julius Oberth este unul dintre părinții fondatori ai rachetei și austronauticii. Oberth a ajutat la realizarea Rachetelor V-2 cu care Adolf Hitler plănuia să schimbe cursul confruntărilor militare ale celui de-al Doilea Război Mondial și care au dus la masacrarea unui număr mare de britanici. A făcut parte din programul spațial american și a ajutat la producerea rachetelor Apollo, ce au făcut posibilă călătoria oamenilor pe Lună.

Un vis din copilărie

Influențat, probabil, de bunicul său, care spunea, prin anul 1869, că peste 100 de ani va fi posibilă călătoria omului spre Lună, Hermann Oberth construiește primul model de rachetă la vârsta de 14 ani. Fascinat încă de mic de spațiul cosmic, datorită tatălui său care-i dăruise un microscop, și de operele Jules Verne, „De la Pământ la Lună” și „Călătorie în jurul lumii”, Hermann Obert  și-a dedicat întreaga copilărie exprimentelor și înțelegerii fenomenelor fizice care l-au ajutat mai departe în atingerea scopurilor.

Prima rachetă a lui Oberth

A studiat medicina la Universitatea din Munchen, iar după numai un an de facultate participă la Primul Război Mondial ca medic militar, moment în  care a realizat că nu este foarte atras de medicină și nu va profesa în domeniul medical. Astfel, începe să studieze fizica la aceeași universitate, sub îndrumarea celor mai ilustre minți în domeniu. Lucrarea sa de licență în domeniul științei rachetelor a fost respinsă de comisie, fiind considerată utopică. Cu toate acestea,  nimic nu l-a oprit pe Oberth să-și continuie planurile și să-și publice lucrarea, stârnind multe controverse în presă în vremea aceea.

După ce publicase două lucrări de referință în domeniul științei rachetelor, „Racheta în spațiul interplanetar” (1923) și „Moduri de a călători în spațiu”(1929), în toamna anului 1929, Hermann Oberth lansează prima rachetă  cu combustibil lichid, numită „ Kegeldüse”, realizată cu ajutorul unor studenți ai Universității Tehnice din Berlin, printre care se număra și Wernher von Braun, viitorul președinte al  programului spațial american. În același an, Oberth primește Premiul Internaţional de Astronautică al Academiei Franceze, pentru lucrarea intitulată „Căile navigației spațiale”, considerată Biblia navigației spațiale.

Racheta V-2, precursoarea rachetelor din programele spațiale

Sub conducerea discipolului său, Wernher von Braun, Oberth crează primele rachete balistice cu rază lungă de acțiune, Rachetele V-2, ce au fost utilizate de Hitler în atacurile din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Considerată strămoșul rachetelor moderne, inclusiv a celor folosite în cadrul programelor spațiale ale SUA  și fostei Uniuni Sovietice, Racheta letală a lui Hitler a făcut mii de victime printre britanici. A fost lansată către Londra pentru prima dată pe 8 septembrie 1944, a aducând teroarea în orașele britanice, în timp ce ultimul său atac a avut loc pe 27 martie 1945 și s-a soldat cu aproximativ  2500 de morți și  6000 de răniți. Până la sfârșitul războiului, Oberth a lucrat în slujba lui Hitler la programul de rachete cu combustibil solid, destinate apărării Germaniei naziste. 

În anul 1960, a lucrat la Convair, în calitate de consultant tehnic de-a lungul dezvoltării rachetelor Atlas, în Statele Unite. Timp de cinci ani Hermann Oberth a lucrat la NASA, contribuind la programul ce viza crearea rachetelor folosite în misiunea Apollo 11,  rachete ce au făcut posibilă călătoria lui Neil Armstrong pe Lună. A participat la programul de construire a rachetelor antiaeriene pentru Forțele Navale ale Italiei, iar în ultima parte a vieții sale a conceput planul unei centrale eoliene.

Hermann Oberth a murit la 28 decembrie 1989 în Germania. În cinstea sa, în Germania, la Feucht, funcționează Muzeul Spaţial Hermann Oberth, iar în România Facultatea de Inginerie din Sibiu îi poartă numele.