Helmut Kohl, unificatorul: „Dragi prieteni, adevărata pace nu este posibilă fără libertate”

Până la venirea Angelei Merkel, Helmut Kohl deţinea titlul de cel mai tânăr cancelar din istoria Germaniei. Numele lui apare pe partea vestică a Cortinei de Fier şi, în ciuda scepticilor, a devenit sinonim cu Reunificarea Germaniei. Mai târziu, Kohl şi-a pus semnătura pe Tratatul de la Maastricht, act ce stă la baza fondării Uniunii Europene.

Helmut Kohl a avut o viaţă tipică de politician, desigur, german. Le-a făcut pe toate, pe rând, la timpul lor – a muncit, s-a dezvoltat şi a urcat în ierarhie. Simplu. Nu era neapărat învăţat cu provocările. Însă timpurile care i-au pus la încercare abilităţile de politician nu au întârziat să apară: 1989. Recunoştea că perspicacitatea nu i-a fost aliată, căci implozia Uniunii Sovietice l-a luat prin surprindere. Perioada tensionată RDG-RFG ne este greu de imaginat acum, dar o putem compara cu un cuplu divorţat care îşi împarte custodia copiilor. În privinţa separării celor două Germanii, Kohl nu a reuşit să facă mare lucru. La cinci ani de la ocuparea funcţiei de cancelar, are loc prima întâlnire cu liderul RDG-ului, Erich Honecker – prima dată când primea musafiri din partea cealaltă a Berlinului. Acest lucru indica faptul că ostpolitik, politica de destindere dintre Est şi Vest, era îmbrăţişată de tânărul politician. Fraternizarea a durat prea puţin, căci în vara lui 1989, Honecker închidea orice cale de comunicare – şi către Vest, şi către Est.

Când pisica nu-i acasă...

În Europa de Est, comunismul cădea precum piesele de domino. În RDG erau proteste care, odată cu aniversarea a 40 de ani de la declararea independenţei socialiste, se amplificaseră. Cu toate acestea, Kohl nu bănuia sau nu voia să îşi imagineze că se va întâmpla ceva şi în Germania, indiferent de care parte. La începutul lui noiembrie 1989, Kohl, împreună cu ministrul Afacerilor Externe, Hans-Dietrich Genscher, plecaseră într-o vizită de cinci zile în Polonia. Vizita, simbolică de altfel, era plănuită din vară, când cancelarul german şi prim-ministrul polonez stabiliseră întâlnirea ca o reconciliere între cele două popoare – se împlineau 50 de ani de la începutul celui de-Al Doilea Război Mondial. Detalii despre evenimentul fericit, petrecut într-un moment inoportun, oferă trimisul diplomaţiei RFG-ului la Varşovia, Rüdiger von Fritsch: „aproape tot cabinetul federal era acolo, 100 de invitaţi de onoare, peste 300 de jurnalişti... delegaţia era imensă. Ba mai mult, călătoria a avut loc în circumstanţe logistice dificile – ploua şi nu puteai telefona de pe o parte către cealaltă a Vistulei“.

De la Walesa citire

Era 9 noiembrie, Zidul cădea şi veştile ajungeau cu repeziciune şi la Varşovia, chiar în timpul banchetului de primire. Prima dată s-a aflat că RDG-iştii trec în masă graniţa către RFG. Polonezii n-au stat pe gânduri şi, profitând de prezenţa lui Kohl, au schimbat cursul discuţiilor către viitorul lor: „Dacă suntem o ţară liberă, atunci dorim o ţară care priveşte spre Europa. RDG este în calea noastră şi, prin urmare, noi, polonezii, ar trebui să lucrăm pentru reunificarea Germaniei. Apoi, Germania unită va recunoaşte o dată pentru totdeauna graniţa sa de est şi ne va ajuta să devenim parte a Europei“, îşi aminteşte von Fritsch vorbele prim-ministrului polonez. Cei mai experimentaţi şi-au dat seama că ceea ce se întâmplă în Germania este un moment istoric şi trebuie, într-un fel sau altul, să îl pună şi în avantajul lor. Într-un interviu pentru postul de radio Deutsche Welle, Lech Walesa îşi aducea aminte de această primă întâlnire dintre el şi Helmut Kohl: „Eram sindicalist. Era 9 noiembrie 1989. Polonia avea deja primul guvern democratic condus de Tadeusz Mazowiecki. În acel 9 noiembrie, Helmult Kohl a venit la Varşovia şi trebuia să mă întâlnească şi pe mine, şeful sindicatelor. Eram foarte obosit atunci şi situaţia era destul de haotică. «Domnii mei», le-am spus atunci lui Kohl şi ministrului de Externe, Genscher, «în curând va cădea Zidul Berlinului, în curând se va destrăma Uniunea Sovietică. Sunteţi pregătiţi pentru acestea, în calitate de cea mai puternică ţară din Europa?». Şi atunci mi s-a răspuns, cred că de către Kohl: «Dragă domnule Walesa, ne-am bucura să avem astfel de probleme. Aşa ceva nu vom mai trăi. Până să se ajungă la aşa ceva, vor creşte copaci înalţi pe mormintele noastre». Şi chiar în acea seară au fost nevoiţi să întrerupă vizita oficială, pentru că la Berlin căzuse Zidul.

Citeşte continuarea pe adevărul.ro