Giovanni Batista Belzoni, povestea artistului de circ ajuns arheolog din întâmplare
Giovanni Batista Belzoni este astăzi un personaj aproape uitat în Istoria Arheologiei, însă rolul pe care l-a jucat în dezvoltarea acestei discipline a fost unul semnificativ...El a fost un explorator și arheolog italian, care la începutul secolului al-XIX-lea, a ajuns în Egipt, la acea vreme încă o provincie a Imperiului Otoman (dar care din 1805 va deveni autonomă sub conducerea pașei Muhammad Ali) și a realizat numeroase descoperiri arheologice cu privire la civilizația Egiptului Antic, cea mai importantă dintre acestea fiind...descoperirea mormântului faraonului Seti I (1290-1279 Î.Hr) în anul 1817, precum și a sarcofagului acestuia. Prin această descoperire, Belzoni pune bazele cercetării civilizației Egiptului Antic (a istoriei, artei, literaturii, religiei și economiei Egiptului Antic) Tot el este cel care a descoperit și Piramida lui Khafre, partea a complexului de la Giza.
I.Copilăria și tinerețea lui Giovanni Batista Belzoni
Giovanni Batista Belzoni se naște la Padova (parte a Republicii Venețiene la sfârșitul secolului al-XVIII-lea, acum a Italiei), la 3 noiembrie 1778, tatăl acestuia fiind un bărbier care a avut 14 copii.[1] Familia lui Belzoni era din Roma, iar când acesta împlinește 16 ani, se duce să muncească acolo, spunând că a studiat hidraulica. El intenționa să depună jurământul monahal, dar invadarea Romei de către trupele franceze conduse de Generalul Napoleon Bonaparte în 1798, îl face pe acesta să-și schimbe cariera pe care și-o dorise. Ca atare, în 1800, acesta se mută în Republica Batavă (Țările de Jos de acum), unde acesta și-a câștigat existența ca bărbier.[2]
În 1803, Belzoni pleacă în Anglia pentru a evita să fie trimis la închisoare, Acolo, el se căsătorește cu o englezoaică pe nume Sarah Banne. Belzoni era, pentru standardele de înălțime de la începutul secolului al-XIX-lea, un om înalt, chiar foarte înalt, având o înălțime de 6 picioare și 7 inchi (2, 01 m), o sursă istorică de la acea vreme spunând despre soția lui că și aceasta era de o construcție la fel de generoasă (însă toate celelalte surse istorice o descriu pe aceasta ca fiind o femeie normală) și ca atare, amândoi decid să se alăture unui circ ambulant.[3] O vreme cei doi au fost obligați să supraviețuiască prin demonstrații de forță și agilitate ca uriași la târgurile de distracții și pe străzile Londrei.
Portretul lui Belzoni în calitate de uriaș la circ (Sursa: https://en.wikipedia.org/wiki/Giovanni_Belzoni)
În 1804, el ajunge să fie angajat la circul de la Amfiteatrul Astley, urmând să realizeze o varietate de spectacole. Belzoni era interesat în mod special de un anumi tip de spectacol, numit fantasmagorie (un tip de spectacol, show ce implica folosirea uneia sau a mai multor lanterne pentru a proiecta imagini cu figuri înfricoșătoare precum schelete și fantome), experimentând folosirea lanternelor magice în spectacolele lui.
III. Artistul de circ ajunge explorator al Egiptului Antic
În 1812, Belzoni a părăsit Anglia și după un tur de spectacole în Spania, Portugalia și Sicilia, acesta pleacă în Malta în 1815, unde îl întâlnește pe Ismael Gibraltar, un emisar al lui Muhammad Alli, care era pașă al Egiptului la acea vreme și întreprindea un program de recuperare a terenurilor agricole și importante lucrări de irigație.[4] Belzoni dorea să-i arate lui Muhammad Ali o mașină hidraulică creată de el însuși pentru ridicarea nivelului apelor Nilului. Cu toate că experimentul cu motorul a fost unul de succes, proiectul nu a fost aprobat de pașă. Belzoni, acum rămăs fără serviciu, era determinat de să-și continuie călătoriile.
La recomandarea orientalistului Johann Ludwig Burckhardt (cel care descoperise Petra, capitala vechiului Regat Nabatean), acesta este trimis de către Henry Salt, consulul britanic din Egipt, la Ramesseum (templul memorial al faraonului Ramses al-II-lea), de unde el a îndepărtat cu mare abilitate bustul colosal al faraonului Ramses al-II-lea (1279-1213 Î.Hr), cunoscut în mod tradițional, sub numele de „Memnon Cel Tânăr”.[5] Expediată de Belzoni către Anglia, această piesă încă este expusă la vedere, la British Museum. Acesta cântărea peste 7 tone, ca atare, i-a luat lui Belzoni 17 zile și 130 de oameni ca să culce bustul la pământ și apoi, să-l transporte spre Fluviul Nil.[6] El folosește pârghii pentru a o ridica pe butuci, apoi își distribuie oamenii cu 4 frânghii ca să s-o tragă pe cilindri (butuci). În prima zi (27 iulie 1816), el reușește să acopere doar câțiva yarzi, dar în cea de a doua zi el reușește să acopere 50 de yarzi (46m), distrugând în mod deliberat baza a două coloane pentru a-și înlesni calea pentru povara sa. După 150 de yarzi, bustul lui Ramses al-II-lea se scufundă în nisip, și ca atare, un ocol de 300 m pe teren mai ferm era necesar. De acolo, lui îi este puțin mai ușor, iar pe 12 august, în același an, el reușește să ajungă, până la urmă, pe Fluviul Nil, unde încarcă bustul pe o barcă cu destinația Anglia. Excavarea și îndepărtarea lui Memnon Cel Tânăr și a altor pietre în timpul acestei expediții a fost autorizată în mod explicit de un firman (document imperial ce avea semnătura sultanului/pașei pe el) al lui Muhammad Ali însuși.
El își extinde investigațiile către Marele Templu de la Edfu, vizitează Insulele Elefantine și Philae, curăță intrarea Marelui Templu de la Abu Simbel de nisip, realizează excavări la Karnak, dar cea mai importantă realizare dintre toate acestea este...deschiderea Mormântului lui Seti I (cunoscut și ca , , Mormântul lui Belzoni”), la 16 octombrie 1817, din Valea Regilor.[7] El a fost primul european care a intrat în Piramida lui Khafre, cea de a doua piramidă din Complexul de la Giza, și de asemenea, primul european din timpurile moderne care a vizitat Oaza Bahariya. De asemenea, el a descoperit ruinele orașului-port Berenice (un port din Egiptul Antic, fondat în timpul Dinastiei Ptolemeilor, 305-30 Î.Hr).
Transportarea bustului lui Memnon cel Tânăr către Fluviul Nil (Sursa: https://en.wikipedia.org/wiki/Giovanni_Belzoni)
Salt era mulțumit de achizițiile pe care Belzoni le făcea, spunându-i patronului său, Lord Mountnorris (1770-1844), pair[8] irlandez că-i trimitea , , o încărcătură de lucruri pe care nu cred că le-ați mai văzut până acum”. Totuși, încercările sale de a expedia o mumie au eșuat, deoarece căpitanii superstițioși ai navelor au refuzat s-o primească la bord, iar un crocodil împăiat, pe care Salt intenționa să-l transporte în Anglia a fost mâncat de vulturi. Cu toate acestea, Belzoni se lansase déjà în noua lui carieră de explorator și de egiptolog, dar felul în care manevra antichitățile egiptene nu era chiar bland. Îi era greu să-și strecoare trupul masiv, chiar și în patru labe, prin pasaje înguste de la intrarea în morminte și odată, a rămas blocat într-o piramidă, fiind scos cu greu de acolo de asistenții săi.
În tunelurile de la Gournou, de lângă Luxor, Belzoni a scris că a fost sufocat de praf și că i s-a făcut greață din cauza mirosului: „După efortul de a intra într-un astfel de loc, printr-un pasaj de 45, 90, 270 sau poate de 500 de metri, aproape copleșit, am căutat un loc de odihnă, am găsit unul și am vrut să mă așez, dar când mi-am lăsat greutatea pe mumia unui egiptean, a fost strivită ca o cutie pentru pălării. În mod firesc, am recurs la mâini pentru a-mi susține greutatea, dar nici mâinile n-au găsit un sprijin mai bun, așa că m-am scufundat cu totul printre mumiile sfărmate în zgomotele produse de oase rupte, zdrențe sfâșiate și cutii de lemn sparte, care au ridicat un praf atât de mare, încât m-am ținut nemișcat un sfert de oră, așteptând să se așeze la loc. Totuși, n-am putut să mă îndepărtez de locul acela fără să-mi fac loc, așa că la fiecare pas pe care-l făceam, mai zdrobeam câte o mumie într-o parte sau alta.”[9]
Belzoni nu era deloc îngrijorat de pagubele pe care le provoca mumiilor, deoarece după cum chiar el a explicat:..Scopul cercetărilor mele era de a-i jefui pe egipteni de papirusurile lor, pe multe dintre ele găsindu-le ascunse pe piept, sub brațe, în spațiul de deasupra genunchilor sau pe picioare și acoperite de numeroase falduri de pânză care învăluie mumia.”[10]
Mai mult, el și-a cioplit numele într-o figurină de piatră pentru a împiedica pe oricine altcineva s-o ia. În același timp, acesta a executat numeroase desene și planuri color ale siturilor și conținutului acestora, inclusiv reprezentări detaliate ale panourilor de perete din mormintele din Valea Regilor, Belzoni fiind primul european care a pătruns în interior.[11]
În cursul altor expediții, a scos din Egipt multe alte obiecte, inclusiv un obelisc mare care acum se află acum la sud de Kingston Lacy, o casă de țară din Dorset, deținută la acea vreme de Sir William Bankes (1786-1855), cel care l-a însoțit pe Belzoni într-una din expedițiile sale pe Nil și care se mândrea cu cea mai mare colecție de artefacte din Egiptul Antic, aflată acum în posesia unui particular.[12]
În toate aceste activități, Belzoni a trebuit să se confrunte cu o multitudine de piedici din partea oficialităților locale.și cu o concurență acerbă din partea rivalilor. În timp ce lua obeliscul de la Philae, el s-a confruntat cu un coleg colecționar, Bernardino Drovetti (1776-1852), al cărui mod de manevrare a antichităților era, dacă se poate concepe așa ceva, chiar mai dur decât al lui (de exemplu, atunci când a găsit o colecție de 20 de vase, a distrus în mod deliberat jumătate dintre ele, pentru a crește prețul celorlalte).[13] Numit consul general al Franței în Egipt de către Napoleon I, Drovetti rămâne să colecteze obiecte pentru muzeele franceze, iar când găsește obeliscul de pe nava lui Belzoni la Luxor, pretinde că-i aparține. Adunându-și oamenii, Drovetti îl atacă pe Belzoni, care era călare pe un măgar. Se trage și un foc de armă, moment în care Belzoni sare din șa și-l doboară pe unul dintre cei doi atacatori , , apucându-l de glezne și folosindu-l drept bâtă pe capetele inamicilor”.[14] Egiptenii s-au grăbit să facă pace între europeni, de care, la urma urmei, depindeau pentru a-și asigura traiul.
III.Jefuitor de morminte sau arheolog adevărat?
Sfârșitul vieții și moartea lui Giovanni Belzoni
În 1819, Belzoni se întoarce în Anglia, iar în 1820, publică o relatare în două volume despre aventurile sale, “Narrative of the Operations and Recent Discoveries within the Pyramids, Temples, Tombs and Excavations in Egypt and Nubia“ (Povestea operațiunilor și a recentelor descoperiri în cadrul Piramidelor, Templelor, Mormintelor și Excavațiilor din Egipt și Nubia, 1820).[15]
În 1822, după ce împrumută o sumă mare de bani, Belzoni călătorește în vestul Africii și se alătură unei expediții pentru a descoperi dacă Fluviul Niger era legat de Nil, apoi intenționând să localizeze legendarul oraș Timbuktu.[16] Din nefericire pentru el, Belzoni se îmbolnăvește de dizenterie și moare la 3 decembrie 1823, în orașul Gwato din Regatul Benin (numit acum Ughton și aflat pe teritoriul de astăzi al Nigeriei).[17] În ceea ce privește imaginea sa în Istoria Modernă, Belzoni rămâne un personaj controversat, situat la confluența dintre un jefuitor de morminte și un arheolog, însă la o analiză mai atentă a vieții lui și activității pe care el o întreprinde în Egipt, ne putem da seama că el înclină mai degrabă spre cea de a doua profesie, și asta din două motive clare: în primul rând, activitatea lui de căutător de artefacte egiptene vechi era autorizată de Muhammad Ali, conducătorul Egiptului de la începutul secolului al-XIX-lea (așadar, săpăturile pe care el le efectua nu erau întreprinse de capul lui), iar în al doilea rând, o mare parte a artefactelor egiptene vechi descoperite de el erau atent inventariate, clasificate și transportate cu grijă către Anglia, atât Muhammad Ali, cât și Giovanni Belzoni știind unde vor pleca ele și vor fi expuse, nefiind aproape nicio șansă ca ele să ajungă pe o piață clandestină, a hoților de artă (care nici nu avea cum să existe la acel moment, la începutul secolului al-XIX-lea, întrucât foarte puțini europeni, mai exact nobilii, colecționau opere de artă), el putând fi considerat, cu adevărat, un mare explorator, cel care a pus bazele studierii Egiptului Antic.
Bibliografie
I.Surse secundare (cărți și articole)
1. Richard J.Evans, Goana după putere.Europa între 1815-1914.Editura Trei, Colecția Istorie, București, 2025
II.Surse web
1. https://en.wikipedia.org/wiki/Giovanni_Belzoni
2. https://dexonline.ro/definitie/pair
https://www.britannica.com/biography/Giovanni-Battista-Belzoni
[1] https://en.wikipedia.org/wiki/Giovanni_Belzoni
[2] Ibidem
[3] Ibidem
[4] Ibidem
[5] Ibidem
[6] Ibidem
[7] Ibidem
[8] Titlu purtat de nobilii din Marea Britanie, care conferă dreptul de membru al Camerei Lorzilor (https://dexonline.ro/definitie/pair)
[9] Pentru mărturia lui Giovanni Belzoni vezi Richard J.Evans, Goana după putere.Europa între 1815-1914.Editura Trei, Colecția Istorie, București, 2025, Cap.8 (, , Răzbunarea imperiului”), Subcap.Exploratorii, pp.711-712
[10] Pentru mărturia lui Giovanni Belzoni vezi Richard J.Evans, Goana după putere.Europa între 1815-1914.Editura Trei, Colecția Istorie, București, 2025, Cap.8 (, , Răzbunarea imperiului”), Subcap.Exploratorii, pp.711-712
[11] Richard J.Evans, Goana după putere.Europa între 1815-1914.Editura Trei, Colecția Istorie, București, 2025, Cap.8 (, , Răzbunarea imperiului”), Subcap.Exploratorii, pp.711-712
[12] Ibidem
[13] Ibidem
[14] Ibidem
[15] https://www.britannica.com/biography/Giovanni-Battista-Belzoni
[16] Ibidem
[17] Ibidem
Imagine deschidere: Un portret al lui Giovanni Batista Belzoni de la începutul secolului al-XIX-lea, realizat de pictorul olandez Jan Van Kruseman (Sursa: https://en.wikipedia.org/wiki/Giovanni_Belzoni)