Georges Braque, viaţa şi opera

Pictor francez, unul dintre cei mai revoluţionari artişti ai sec. XX, care, alături de Pablo Picasso, a dezvoltat cubismul. Picturile sale cuprind îndeosebi natură statică şi sunt remarcabile pentru construcţia lor robustă, armoniile coloristice subtile, serenitate şi meditaţie.

Braque s-a născut la doar câteva luni după Picasso, într-o comunitate mică de pe Sena, de lângă Paris, unul dintre centrele mişcării impresioniste în anii 1870. Tatăl şi bunicul său, ambii artişti amatori, deţineau acasă o prosperă firmă de zugrăvit case. În 1890, familia s-a mutat în Le Havre, care fusese, de asemenea, în vremea pictorului de peisaje marine Eugène Boudin şi a tânărului Claude Monet, un centru timpuriu al impresionismului. Băiatul a urmat şcoala publică locală, l-a însoţit pe tatăl său în expediţii de pictură şi a dezvoltat un interes pentru sporturi, inclusiv pentru box, care l-a făcut la maturitate să arate ca un atlet profesionist. De asemenea, a învăţat să cânte la flaut.

La 15 ani, Braque a urmat un curs la Academia de Arte Frumoase din Le Havre. A părăsit şcoala la 17 ani pentru un an de ucenicie ca zugrav şi decorator de interior, mai întâi în Le Havre, apoi în Paris;în această perioadă a ajuns să mânuiască profesionist materialele şi să înveţe trucurile meşteşugarilor, pe care avea să le folosească frecvent în picturile sale cubiste. După un an de serviciu militar, a decis, cu ajutorul unei alocaţii primite de la familie, să devină artist. Între 1902 şi 1904 a studiat la o academie privată din Paris şi, după scurt timp, la École des Beaux-Arts. În orele libere a frecventat Luvrul, unde a admirat mai ales lucrările artistice din Egiptul antic şi din Grecia antică.

Primele picturi ale lui Braque dezvăluie, aşa cum era şi de aşteptat după o copilărie petrecută în Normandia, influenţa impresioniştilor, mai ales pe cea a lui Monet şi Camille Pissarro. Puţin mai târziu, a avut o revelaţie, după ce a studiat structurile ferme şi fuziunea de culori şi tonuri din opera lui Paul Cézanne.

Despre Braque se poate spune că şi-a găsit drumul în 1905, când a vizitat Salon d’Automne din Paris şi a văzut explozia violentă de culori capricioase din camera unde se aflau picturile grupului poreclit Les Fauves(Fiarele). În următorii doi ani a devenit un fov convins, însă oarecum prudent şi nedespărţit de tradiţie, lucrând o perioadă la Antwerp, în Belgia, apoi pe coasta mediteraneeană franceză de lângă Marseille, la L’Estaque şi La Ciotat.

În primăvara lui 1907, Braque a expus şase picturi la Salon des Indépendants din Paris şi le-a vândut pe toate. Mai târziu în acel an, a semnat un contract cu un negustor, Daniel-Henry Kahnweiler, care deschisese recent o mică galerie la Paris, destinată să joace un rol important în istoria artei moderne. Kahnweiler l-a prezentat poetului şi criticului avangardist Guillaume Apollinaire, care, la rândul lui, l-a prezentat lui Picasso. Braque a fost la început stânjenit de recenta lucrare a lui Picasso Domnişoarele din Avignon(Les Demoiselles d’Avignon, 1907). Pare-se că ar fi spus„Ascultă, cu toate explicaţiile tale, pictura arată de parcă ai vrut să ne faci să mâncăm cârpe sau să bem benzină şi să scuipăm foc”. În ciuda rezervelor sale, Braque a pictat Marele nud(La Grand Nu, 1908), o abordare dintr-un punct de vedere mai puţin radical a planurilor distorsionate şi a spaţiului gol din opera lui Picasso. Cei doi artişti au devenit prieteni apropiaţi şi, în câteva luni, s-au angajat în procesul de influenţă reciprocă fără precedent din care a rezultat cubismul.

restul pe Istorii Regasite