Generalul care a condus trupele germane în Normandia: «Încheiați pacea, idioților! Ce altceva mai puteți face?»
Karl Rudolf Gerd von Rundstedt era genul ofițerului prusac tipic. „Primul dintre egali” era respectat și apreciat pentru experiența sa, fiind capabil să inspire încredere și optimism trupelor chiar în momentele cele mai dificile, abilitate exploatată de Hitler.
S-a născut în 1875 în micul oraș Aschersleben, în apropiere de Halle, într-o familie de junkeri cu un arbore genealogic ce ajungea până în 1109, fără a deține titluri și fără avere. Începând cu epoca lui Frederic cel Mare, toți descendenții pe linie masculină îmbrățișaseră cariera armelor. Tatăl său era ofițer de cavalerie, veteran al Războiului franco-prusac, iar micul Gerd părea, în mod firesc, destinat tot armelor. A intrat la Academia de război din Berlin în 1892, la doar 17 ani; în 1918, la finalul primei conflagrații mondiale, avea gradul de maior și ocupa o funcție de stat-major.
În 1920 a fost promovat în mica armată postbelică a Republicii de la Weimar la gradul de locotenent-colonel, iar în 1927 a devenit un foarte tânăr general-maior. În 1929 era deja general-locotenent; cu un an înainte de numirea lui Hitler în funcția de cancelar von Rundstedt era deja general de infanterie. Era un adept convins al neamestecului politicului în armată și nu a promovat ofițeri care își declarau public apartenența la Partidul nazist.
Nu a fost un simpatizant al lui Hitler. De altfel, între cei doi era o prăpastie de netrecut în materie de educație și viziune asupra lumii. Von Rundstedt s-a opus invaziei în Cehoslovacia pentru a anexa regiunea sudetă și a intrat în conflict deschis cu Hitler atunci când l-a avertizat pe acesta asupra unor relații prea strânse cu Mussolini, pe care îl caracteriza drept un „imbecil tuciuriu”. Îndepărtat din armată în 1938, a fost readus pe funcția de „consilier militar principal” al Führerului cu câteva luni înainte de invazia din Polonia.
Viitorul mareșal von Manstein, care a fost șef de stat-major în subordinea lui Rundstedt, considera că fostul său comandant „poseda cunoștințe ample de strategie și era unul dintre cei care puteau identifica imediat detaliile unei probleme. Era preocupat de chestiunile operative și a rămas un domn de modă veche”. Von Rundstedt a comandat peste un milion de soldați în Polonia; în 1940, grupul de armate aflat în subordinea sa a spart frontul francez în Ardeni, ceea ce a dus la un deznodământ rapid al bătăliei, în doar câteva săptămâni.
În iulie 1940 a fost avansat la gradul de mareșal. Numit comandant al Grupului de armate Sud în timpul invaziei Uniunii Sovietice, a fost eliberat din funcție, în ciuda succeselor, în momentul în care a cerut ca trupele sale să fie retrase strategic din Rostov în timpul unui contraatac sovietic. Dar von Rundstedt era prea important pentru a rămâne în afara conflictului. În mai 1942, Hitler l-a numit comandant al Frontului de Vest. A ocupat funcția supremă în Normandia și Franța în 1944, dar Germania ceruse deja prea mult de la un bătrân epuizat, aflat în uniforma țării sale de 52 de ani.
Von Rundstedt avea obiceiul să se culce târziu și rareori se trezea înainte de 10:30 dimineața. Începea studiul hărților și al rapoartelor în jurul prânzului. De fapt, conducerea efectivă o avea energicul și mai tânărul Rommel. Relația sa dificilă cu Hitler a atins punctul culminant la 1 iulie 1944, când, într-o conversație telefonică cu OKW (statul major al Wehrmachtului), a răspuns unei întrebări strigând în telefon:
„Încheiați pacea, idioților! Ce altceva mai puteți face?”.
A fost eliberat din funcție, doar pentru a fi rechemat în septembrie, la timp pentru a pregăti apărarea în fața operațiunii aliate Market Garden, una dintre ultimele sale reușite profesionale. A comandat și ofensiva din Ardeni, în ciuda faptului că se opunea vehement planului. A fost eliberat din funcție ultima oară în martie 1945, când germanii nu au reușit să recucerească podul de peste Rin de la Remagen și când bătrânul mareșal l-a avertizat pe Keitel să-l sfătuiască pe Hitler să facă pace.
A fost capturat de Aliați și acuzat în 1948 de crime de război de către britanici, dar procesul a fost suspendat din lipsă de probe și von Rundstedt a fost eliberat, sănătatea sa fiind precară. A decedat la Hanovra în 1953.