Fulgerul care ar fi ucis un împărat roman și a schimbat istoria imperiului
În anul 283 d.Hr., împăratul roman Carus a murit brusc în timpul campaniei împotriva Imperiului Sasanid. Sursele antice au transmis o versiune spectaculoasă: ar fi fost lovit de fulger. Istoricii moderni sunt însă mult mai prudenți.
În vara anului 283 d.Hr., armata romană se afla adânc în teritoriul Imperiului Sasanid. Împăratul Carus trecuse de Tigru și ajunsese aproape de una dintre marile capitale ale dușmanului oriental al Romei. Campania părea un succes. După ani de instabilitate, asasinate și împărați ridicați de armată, Roma avea din nou un conducător capabil să lovească puternic în Orient.
Apoi, brusc, totul s-a oprit.
Carus a murit în tabăra militară, departe de Roma, într-un moment în care victoria părea încă posibilă. Sursele antice au transmis o explicație spectaculoasă: împăratul ar fi fost lovit de fulger. Alte tradiții au vorbit despre boală. Istoricii moderni au privit însă episodul cu mai multă prudență și au luat în calcul și o variantă mai puțin miraculoasă: asasinatul.
Moartea lui Carus rămâne una dintre enigmele sfârșitului de secol III. Nu pentru că nu avem nicio sursă, ci pentru că sursele pe care le avem sunt târzii, contradictorii și încărcate de interpretări morale, religioase sau politice.
Un împărat al crizei secolului al III-lea
Carus a domnit foarte puțin, între 282 și 283 d.Hr., într-o perioadă în care Imperiul Roman încă încerca să iasă din ceea ce istoricii numesc „criza secolului al III-lea”. Timp de decenii, Roma fusese zguduită de războaie civile, invazii, uzurpări, inflație, fragmentare administrativă și succesiuni imperiale violente.
Împărații nu mai erau aleși în liniștea Senatului sau instalați prin mecanisme dinastice stabile. De cele mai multe ori, armata decidea cine urcă pe tron și tot armata îl înlătura. Un comandant popular într-o regiune putea deveni împărat peste noapte. Un eșec militar sau o nemulțumire a soldaților putea însemna moartea.
Carus aparține acestei lumi dure. Era militar de carieră și, înainte de a deveni împărat, a ocupat funcția de prefect al pretoriului sub Probus. Originea lui nu este complet sigură. Unele surse îl leagă de Galia, poate de Narbo, actuala Narbonne din sudul Franței. Alte tradiții îl apropie de zona ilirică, spațiul care a dat Romei mai mulți împărați militari în secolul al III-lea.
Această incertitudine este importantă. Despre mulți împărați ai acestei perioade știm mai puțin decât ne-am dori. Biografiile lor sunt reconstruite din fragmente, din monede, inscripții, cronici târzii și istorii scrise uneori la mare distanță de evenimente.