Eremia Teofil Grigorescu, povestea eroului de la Mărășești și Oituz

Eremia Teofil Grigorescu a fost, alături de Alexandru Averescu,Constantin Prezan și Gheorghe Mărdărescu unul dintre marii generali ai Armatei Române din timpul Primului Război Mondial (cunoscut și ca ,,Războiul de Întregire Națională” în Istoriografia Românească) un erou, fără de a cărui vitejie,ambiție și patriotism nu s-ar fi putut înfăptui Marea Unire de la 1 decembrie 1918 și nu am mai putea vorbi astăzi de existența statului român contemporan.

Copilăria,tinerețea și începutul carierei militare a lui Eremia Grigorescu

Eremia Grigorescu se naște la 28 noiembrie 1863, în satul Golășei de lângă Târgu Bujor(pe atunci județul Covurlui,acum Galați), fiind fiul învățătorului Grigore Grigorescu și al Mariei Grigorescu,precum și al-4-lea copil al familiei(după Dumitru,Constantin și Sevastia).[1] Acesta urmează școala primară și gimnaziul la Liceul Vasile Alecsandri din Galați între 1870-1878 și ulterior, Liceul Național din Iași între 1878-1881.[2] În pofida dificultăților materiale cauzate de decesul timpuriu al  tatălui său, reușește să-și finalizeze studiile gimnaziale și liceale. După susținerea Bacalaureatului, acesta se înscrie la Facultatea de Medicină și Științe din cadrul Universității din Iași.[3]

       Pentru a se putea întreține în facultate este nevoit să dea meditații, iar cu această ocazie, o va cunoaște pe viitoarea sa soție, Elena Arapu, care provenea dintr-o familie de militari. Acest fapt îl determină să renunțe la studierea Medicinei și să aleagă cariera militară, în urma admiterii, în anul 1882, la Școala Militară de Infanterie și Cavalerie din București.[4] După absolvirea acesteia în 1884, mai urmează încă 2 ani la Școala de Artilerie și Geniu. Pentru că a obținut rezultate excepționale, este atașat Comitetului de artilerie Saint Thomas D’Acquin din Paris, urmând cursurile de matematică ale Universității Sorbona din Paris(1887-1889).[5]

După ce se întoarce în țară, publică lucrarea ,,Calculul probabilităților aplicat la gurile de foc” și începea să predea cursuri de algebră superioară și artilerie la școlile militare din țară. În 1895, înființează Pulberăria de la Dudești, pe care o conduce mulți ani.[6] Mai mult decât atât, în această perioadă și la începutul secolului XX, acesta ajunge să obțină următoarele grade, după cum urmează: sublocotent(1884),locotenent(1889),căpitan(1892),maior(1899),locotenent-colonel(1902) și colonel(1902).[7]

El avansează rapid în ierarhia militară, până la gradul de general de brigadă(28 noiembrie 1915), apoi în timpul Marelui Război, este avansat la gradele de general de divizie(1 aprilie 1917) și general de armată(24 ianuarie 1918).[8]

În timp ce era director al Pulberăriei Armatei, refuză în mod repetat să recepționeze o comandă de fulmicoton (un tip de exploziv care nu scotea fum când exploda), achiziționat de la firma vieneză Blumau, pentru că acesta nu corespundea caietului de sarcini. Din acest motiv este schimbat, din ordinul Ministrului de Război, Dimitrie Sturdza, din funcția de director al Pulberăriei.

Pe de altă parte, viața lui Eremia Grigorescu nu a fost marcată numai de realizări profesionale și fapte eroice, ci și…de picanterii, ce dau o notă de și mai mare fascinație  acestei personalități, el căsătorindu-se la terminarea Școlii Militare cu Elena Arapu, alături de care va avea 5 copii: Trăian, Romulus, Aurelian, Lucreția și Margareta. În ciuda căsniciei liniștite și frumoase pe care o avea cu Elena, Eremia Grigorescu o cunoaște în timp ce se afla pe Frontul din Moldova, în 1917 pe Elena Negroponte (fiica lui George Ulise Negroponte) și va avea o relație cu aceasta, în urma căreia se va naște la Bârlad, la 20 noiembrie 1917, Dan Ulyse Grigorescu(pe când încă era însurat cu prima lui soție).[9] Ca atare, în 1918, el va divorța de Elena Arapu și se va căsători cu Elena Negroponte, act în urma căruia, își va recunoaște oficial și fiul din această a doua căsătorie.          

Eremia Grigorescu și activitatea sa militară din Primul Război Mondial (1916-1918). Crearea ,,Eroului de la Mărășești”

Odată cu intrarea României în Primul Război Mondial, la 14/27 august 1916, Eremia Grigorescu ajunge Comandant al Diviziei 15 Infanterie și tot în acel an, obține mari victorii în fața trupelor bulgaro-germane în Bătăliile de la Mulciova și Arabagi din Dobrogea.[10] De aici este trimis de urgență cu divizia sa la Oituz(în sudul Moldovei). Aici va câștiga 3 bătălii decisive reușind să stabilizeze frontul.

     Până în iulie 1917 rămâne cu divizia sa pe poziții, apoi este trimis la Nămoloasa, în calitate de comandat al Corpului VI Armată.[11] În urma pătrunderii trupelor inamice germane și austro-ungare din Transilvania spre Valea Oituzului, trupele din Oltenia și Muntenia au fost obligate să se retragă în Nordul Moldovei. Această situație a impus deplasarea Diviziei 15 Infanterie, condusă de Eremia Grigorescu, spre Valea Trotușului, în sectorul Oituzului.[12] 

În urma acestei acțiuni și a vitejiei arătate de soldații români, Armata Română va obține cele 3 mari victorii contra trupelor germane și austro-ungare din vara lui 1917 din Bătăliile de la Mărăști (24 iulie-1 august1917), Mărășești (6-19 august 1917) și Oituz (8-22 august 1917), două dintre aceste victorii (cele de la Mărășești și Oituz), fiind obținute de trupele comandate de Eremia Grigorescu, aceste victorii asigurând păstrarea existenței statului român și rămânând  în Istoria României ca un act eroic colectiv, ce poartă însemnele devizei ,,Pe aici nu se trece!”, rostită de Eremia Grigorescu cu ocazia Bătăliei de la Mărășești, victoria obținută în această bătălie aducându-i și supranumele de ,,Eroul de la Mărășești”.[13] Tot el este și autorul lozincii ,,Nici pe aici nu se trece!”, rostită cu ocazia Bătăliei de la Oituz.

Mai mult decât atât, tot el va ține, după Bătălia de la Mărășești, un discurs memorabil către Armata Română, în care va spune următoarele: ,,Timp de aproape două luni, prin rezistența îndârjită ce ați opus cu piepturile voastre la Mărășești și Muncelu năvălirii dușmanului cotropitor, ați făcut să se întunece visurile de cucerire ușoară a părții ce ne-a mai rămas din scumpa noastră țară. La Siret, în focul urii răzbunătoare, nesocotind lipsa sângelui, ați smuls biruința cea mare, ați făcut să reînvie în mintea tuturor amintirea glorioasă a străbunilor noștri, ați atras admirația lumii întregi. Din sângele vostru se va ridica, curat și măreț, o țară românească a tuturor românilor.“ [14]

 Eremia Grigorescu în ținută militară,cu ocazia Bătăliei de la Mărășești

(Sursa: http://marelerazboi.ro/razboi-catalog-obiecte/item/generalul-eremia-grigorescu)

 În momentul reintrării României în Primul Război Mondial(28 octombrie/10 noiembrie 1918), Eremia Grigorescu ocupă funcția de Ministru de Război(24 octombrie-29 noiembrie 1918) în Guvernul Coandă.[15] După Marea Unire, îndeplinește funcția de inspector general de armată până la moartea sa, în iulie 1919.

Eremia Grigorescu moare,în mod subit, la 21 iulie 1919, din cauza Gripei Spaniole(pe care o contractase cel mai probabil,pe front), la doar 56 de ani. Este înmormântat inițial în Cimitirul Ostașilor de la Mărășești, osemintele fiindu-i mutate ulterior la Mausolelul de Mărășești.

Bibliografie

                                                           Surse web

1.     https://en.wikipedia.org/wiki/Eremia_Grigorescu

2.     https://ro.wikipedia.org/wiki/Eremia_Grigorescu

3.     https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Eremia_Grigorescu

4.     https://mausoleedinromania.ro/eremia-teofil-grigorescu-1863-1919/

[1] https://en.wikipedia.org/wiki/Eremia_Grigorescu

[2] https://ro.wikipedia.org/wiki/Eremia_Grigorescu

[3] Ibidem

[4] Ibidem

[5] https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Eremia_Grigorescu

[6] Ibidem

[7] Ibidem

[8] Ibidem

[9] Ibidem

[10] Ibidem

[11] Ibidem

[12] https://mausoleedinromania.ro/eremia-teofil-grigorescu-1863-1919/

[13] Ibidem

[14] Pentru discursul adresat de Generalul Eremia Grigorescu adresat soldaților săi după Bătălia de la Mărășești vezi https://mausoleedinromania.ro/eremia-teofil-grigorescu-1863-1919/

[15] Ibidem