Elsa Schiaparelli: un designer prea modern pentru vremurile sale

Creatoarea de modă, Elsa Schiaparelli a revoluționat alături de rivala ei, Coco Chanel, moda interbelică. Influențată de artiștii suprarealiști cu care era prietenă, Elsa a introdus în modă concepte noi și a spart barierele epocii cu multă imaginație.

Elsa Schiaparelli s-a născut în 1890 la Palatul Corsini din Roma. Mama ei era descendentă a familiei de Medici, bunicul matern fusese un renumit astronom, iar tatăl era decan al Universității din Roma.

Tânăra Schiaparelli a început să studieze filozofia și în 1911 a publicat un volum de poezii senzuale. Acestea au șocat familia tradiționalistă a Elsei, care o va trimite la o mănăstire din Elveția. A părăsit lăcașul de rugăciune după ce a făcut greva foamei.

Anul libertății îl constituie 1913, cand a plecat la Londra pe post de bonă pentru copii unei prietene a surorii ei. Avea 22 de ani și Londra era un oraș plin de oportunități. Participă la o conferință de teologie a contelui William de Wendt de Kerlor, care o fascinează. Cei doi se căsătoresc în 1914 și se mută la New York în 1916.

Aici, Elsa leagă o prietenie cu soția pictorului Francis Picarbia, Gabrielle. Prin intermediul ei va cunoște artiști consacrați ai mișcărilor culturale ale vremii.

În 1920 vine pe lume, Yvonne, primul copil al cuplului Elsa-William. Fetița, poreclită Gogo, se îmbolnăvește de poliomielită. Elsa este nevoită să se descurce cu lipsa banilor, cu absențele îndelungate ale soțului și cu îngrijirea copilului, așa că decide să divorțeze.

În 1922 se întoarce la Paris, unde mediul era mai potrivit pentru tratarea bolii lui Gogo. În capitala Franței lucrează la un anticariat și seara frecventează un restaurant renumit unde se aduna toată elita pariziană, lucru care îi îmbogățește cercul de prieteni.

Întâlnirea cu cel mai mare couturier al acelor vremuri, Paul Poiret, îi schimbă cursul vieții. Ajunsă în atelierul creatorului de modă cu o prietenă, este remarcată imediat de acesta, care vede în Elsa o femeie atipică. De aceea o roagă să îi poarte anumite creații.

Lumea modei o atrage și o fascinează, așa că la mijlocul anilor ´20 Schiaparelli s-a lansat ca designer vestimentar independent. Lansează o colecție de pulovere tricotate cu modele suprarealiste. Renumita revistă Vogue declară articolele ei adevărate opere de artă.

La un an după ce își lansase afacerea în propriul apartament, în 1927 firma Elsei a luat avânt și a crescut odată cu atelierele „Schiaparelli-Pour le Sport”. În colecția nouă, Elsa a introdus costume de baie, pijamale de plajă și accesorii. Imprimeurile erau din ce în ce mai abstracte, de la țestoase stilizate până la tatuaje marinărești, iar mixurile de culori erau din ce în ce mai îndrăznețe.

Caracterizate de un amestec între Haute Couture și sport, hainele Elsei au fost atât de apreciate, încât din America a primit primele parteneriate de licență.

În 1929 începe să se joace cu materialele. Inventează o pelerină de ploaie din lână și mătase cauciucată, costume de baie cu fermoare la vedere, urmate de acelea cu fermoare colorate, prima ei rochie de seară-care avea un decolteu adânc-, costume cu umerii accentuați și pălării excentrice, precum Madcap.

În 1932 casa își diversifică activitatea  și devine“Schiaparelli-Pour le Sport, Pour la Ville, Pour le Soir”. La acel moment număra peste 400 de angajați.

Anul  1933 îi aduce extinderea rețelei de magazine în Londra și New York.

Peste un an, adaugă parfumului „S” lansat în 1928 și linia de trei parfumuri „ Soucis”, „Salutand”, „Schiap”. Firma avea deja peste 700 de angajați.

Faima ei crescuse atât de tare încât în 1934 este primul designer de modă femeie care a apărut pe coperta revistei americane „Times”.

De-a lungul timpului multe personalități ale epocii i-au trecut pragul atelierului:Wallis Simpon, care a devenit Ducesa de Windsor, actrițele Marlene Dietriech, Vivien Leight sau Lauren Bacall, dar și Gala Dali sau Nusch Eluard (care a purtat o rochie Schiaparelli când a fost pictată de Picasso).

Schiapa, așa cum o numeau prietenii, s-a ocupat și de domeniul textilelor. Cercetările ai au dus la descoperirea unor materiale revoluționare, cum a fost rhodophane-ul, un material transparent și casant precum sticla sau crepul zdrobit care avea aspectul scoarței de copac.

Activitatea Elsie continuă și crează primul sacou pentru femei, inspirându-se din garderoba masculină.

Până la ea nimeni nu mai dăduse o temă unei colecții de modă. Ale ei s-au numit „Circul”, „Comedia  dell’Arte”, „Astrologie ” și multe alte denumiri.

Anii ′30 sunt marcați mai ales de colaborările cu monștrii sacrii ai artei. Cu pictorul Salvador Dali a creat piese ce vor face istorie:costume cu buzunare de sertare de birou, pălăria-pantof, renumita rochie albă care avea imprimată un homar, rochia schelet sau  rochia lacrimă.

Desenele lui Jean Cocteau care reprezentau bijuterii sau  broderii complicate sunt imprimate pe hainele ei.

Continuă să impresioneze cu obiecte ca mănușile din piele de șarpe cu cuie, ghetele cu franjuri lungi din blană de maimuță sau prin gențile cu decorațiuni luminoase care funcționau pe bază de baterii. Pentru Elsa nimic nu era prea mult și ușurința cu care îmbina elemente ce păreau să nu aibă nimic în comun făcea ca toate piesele să  fie nu numai niște opere de arte, dar și niște obiecte care se potriveau natural în moda străzii.

În 1937 lansarea parfumului „Șocant”  aduce pe podiumuri culoarea „roz șocant”. Era o culoare tare, vibrantă, care în zilele noastre se găsește sub denumirea neon. Iată cum Elsa inventa ceva ce urma să devină un adevărat curent peste câteva decenii.

Perioada înfloritoare a creației a fost curmată de începerea Celui de Al Doilea Război Mondial. Până în vara lui 1940 Elsa se luptă să țină casa deschisă și cât mai profitabilă pentru a nu diminua locurile de muncă. Timpurile se schimbau și Elsa și-a modificat piesele. A creat salopete cu buzunare largi, care puteau să dețină echivalentul unei genți de mână.

În iulie plecă în Statele Unite ale Americii unde ține o serie de conferințe care aveau ca temă „Hainele și femeile”. La Dallas primește premiul „Neiman Marcus” pentru serviciile aduse modei și devine prima persoană de pe bătrâna Europă care este laureată a acestei distincții.

În ciuda războiului și a faptului că Muzeul de Artă Modernă (MoMa) îi oferă un post de director în cadrul unui departament de design vestimentar, Elsa se întoarce la Paris. 

Dar este nevoită să părăsească din nou capitala Franței. Își lasă afacerea între mai 1941 și iulie 1945 celui care era mâna ei dreaptă și se mută la New York. De dincolo de ocean a ajutat Franța îngenunchiată de război cu ajutoare.

Imediat ce francezii a fost eliberați Elsa și-a reluat activitatea la Paris și a prezentat o nouă colecție în septembrie 1945. L-a angajat pe Hubert de Givenchy ca director de creație pentru boutique-ul Schiparelli, a construit o fabrică de parfumuri pentru  a putea susține colecția ei de parfumuri care se mărise cu alte trei nume și a făcut din nou să se vorbească despre ea odată cu apariția garderobei Constellation care era compusă din șase rochii, o pelerină de ploaie, trei pălării pliante, toate dedicate femeilor care călătoresc mult.

În 1949 se reinventează când lansează o colecție, în ciuda grevelor care avuseseră loc la atelierele ei. De această dată hainele par neterminate:se mai văd ace, părți neîmbinate și nici un accesoriu, precum butonii. Aceste haine îndrăznețe au făcut  The New York Times să declare colecția de-a dreptul „izbitoare”. Tot în acel an, Newsweek îi dedica coperta Elsei.

Elsa a fost și cea care a lansat prima linie de ochelari de soare concepuți de un designer.

Chiar dacă a continuat să aibă succes în S.U.A și vânzări bune la parfumuri, Elsa nu și-a mai găsit locul în lumea haute-couture. Femeile începuseră să se închine noului curent lansat de Christian Dior. Ea s-a încăpățânat să-și păstreze stilul, dar nimeni nu mai voia hainele ei.

Elsa și-a închis casa de modă în 1954, în același an în care Coco Chanel se reîntorcea în afaceri.

Deși nu este la fel de cunoscută ca rivala ei, presa vremii a așezat-o pe Schiaparelli mult mai sus decât pe Chanel. Este ciudat faptul că inventiva Elsa nu a mai reușit să se modeleze după lumea care se schimbase. Să fii fost vârsta de vină sau doar încăpățânarea tipic italienească? Sau poate că lumea abia ieșită din război nu mai relaționa cu hainele ei suprarealiste. Să fii fost Schiapa prea modernă pentru vremurile acelea?

Elsa a murit în somn în 1973 și un con de umbră s-a așternut peste creația ei. Dar în 2010 casa Schiparelli și-a redeschis porțile. Cu o nouă echipă și un nou director de creație, aceasta păstreză viziunea de geniu a Elsei, aducând-o din nou în atenția publicului. Deasemenea, designeri de top contemporani au celebrat-o în colecțiile lor. Poate că uneori istoria te iartă și îți mai dă o șansă împotriva uitării.