Doctorul Struensee, dictatorul iluminist al Danemarcei

Personalitatea doctorului Struensee a revenit recent în atenția publicului datorită filmului A royal affair. Oamenii au redescoperit astfel una din cele mai interesante și complexe personalități ale istoriei moderne europene:germanul Johann Friedrich Struensee, medic la curtea regală daneză, apoi ministru de stat și dictator. Istoricii nu au ajuns încă la un verdict final privind dictatura de scurtă durată a lui Struensee, ceea ce face ca acest personaj să rămână încă un mister.

Cariera publică a lui Struensee nu a durat decât patru ani – 1768-1772 – și s-a sfârșit cu execuția acestuia. Cum s-a ajuns aici?

În anii ce urmează Păcii de la Paris (1763), ce pune capăt Războiului de Șapte ani, Europa își revenea de pe urma unui război haotic. În multe state, autoritățile centrale își pierduseră din putere și autoritate, și era nevoie de un nou tip de conducere care să câștige încrederea populației. Despoții luminați precum Frederic cel Mare, Ecaterina a II-a sau Maria Tereza nu se mai bucurau de aceeași apreciere:acțiunile lor împotriva altor state, pe parcursul războiului, distruseseră ideea de moralitate politică. Franța, cândva cea mai mare putere europeană, era în pragul colapsului financiar și avea grave probleme economice. Prusia era acum putere dominantă de pe continent, iar tradiționala influență franceză în Suedia, Polonia și Turcia pierdea teren în favoarea noii puteri de la Răsărit:Moscova. Totuși, Franța și-a păstrat sfera de influență în domeniul cultural, prin scrierile lui Voltaire, Rousseau și ale enciclopediștilor, care circulau în întreaga Europă. Aceste scrieri aveau să-l influențeze pe un necunoscut doctor din Altona, care avea să lanseze primul experiment de guvernare inspirat de filosofia iluministă.

După obținerea diplomei de medic, Struensee s-a stabilit la Altona, un orășel în apropiere de Hamburg, în care locuiau mulți din exilații de la curtea regală din Copenhaga. Tânărul doctor, familiarizat din timpul studiilor cu ideile iluministe, a ajuns cunoscut în cercurile sociale din Altona datorită talentului său pentru conversație, personalității stranii și ideilor politice pe care le promova. Ambiția avea să-l facă pe Struensee să urmească țeluri mai înalte și să încerce să părăsească micul orășel german.

Șansa a apărut în 1766, când regele danez Frederic al V-lea a murit și a fost urmat la tron de fiul său în vârstă de 17 ani, Christian al VII-lea. Tânărul rege avea grave probleme de sănătate, cauzate în mare parte de tratamentul brutal la care fusese supus de custodele său, Countele Reventlow. Practic, fiul regelui fusese împins aproape intenționat la marginea nebuniei, iar acum i se cerea să preia conducerea unui regat. Din fericire, el a fost ajutat de Bernstorff, conducătorul guvernului, și de oameni de calitate precum A. G. Moltke sau Reverdil.

Conștienți că regele va trebui totuși să se implice în guvernarea țării (având în vedere tipul de guvernământ), ei sperau că aranjarea unei căsătorii va avea efecte benefice asupra lui Christian. Astfel, tânărul rege s-a căsătorit cu sora regelui englez George al III-lea, Caroline Matilda. Din perspectiva fetei de 15 ani, această căsătorie și mutarea în regatul scandinav au fost o adevărată tragedie. La început, se părea că noua soție avea o influență benefică asupra regelui. În scurtă vreme însă, el a revenit la vechile vicii.

Doctorul Struensee intră în contact cu familia regală daneză în 1768, când regele face o scurtă călătorie în câteva principate germane. El se îmbolnăvește chiar când se afla în apropiere de Altona, astfel că apropiații săi sunt nevoiți să-i găsească rapid un doctor. Datorită legăturilor sale cu personalitățile locale, Struensee ajunge să-l trateze pe regele danez, care este impresionat de talentul medicului. Astfel, el ajunge să fie chemat la curtea de la Copenhaga, pentru a-l servi pe tânărul Christian.

În scurtă vreme, regele s-a decis să facă o vizită la Paris și la Londra, pentru a încerca să-și recapete buna reputație. Atât regele englez, cumnatul lui Christian, cât și regele francez erau dornici să aibe relații cât mai bune cu Danemarca datorită importanței strategice a acestui regat în regiuna Balticii. Turneul este astfel aranjat, iar regele Christian insistă ca doctorul Struensee să-l însoțească, în calitate de medic personal. Bernstorff a fost mai mult decât mulțumit de această cerință, sperând că doctorul german va reuși să-l țină pe rege departe de excese. Turneul în Franța și Anglia a durat din mai 1768 până în ianuarie 1769 și a fost un adevărat succes. Christian al VII-lea a făcut o impresie foarte bună, atât la Paris, cât și la Londra, fiind întotdeauna fermecător în public. În spatele ușilor însă, tânărul rege avea dese accese de depresie.

A fost sugerat că doctorul apelase la forme de tratament controversate pentru a controla starea regelui. Cum se explică faptul că acesta apărea mereu binedispus în public, dar în privat era deprimat și părea că nu mai are niciun pic de voință proprie? Indiferent ce metode a folosit Struensee, este clar că el a reușit să obțină controlul absolut asupra regelui. I-a fost, așadar, foarte ușor, să crească pe scara socială și să-și depășească condiția de simplu medic.

Controlându-l pe rege, lui Struensee i-a fost ușor să impună un anumit tip de guvernare. Ca monarh absolut, nimeni nu putea să-l contrazică pe rege. Nicio lege nu putea fi aprobată fără el, iar orice lege propusă de acesta nu mai avea nevoie de nicio altă aprobare. Așadar, regele trebuia să fie suficient de lucid cât să semneze legile dorite de Struensee, dar nu cât să fie capabil să inițieze singur alte proiecte de guvernare.

O relație ilicită

Cel mai important obstacol din calea lui Struensee a fost Regina. Aceasta nu-l plăcea deloc pe doctor, detesta ateismul său, dar cu toate acesta era într-un fel atrasă de el. Urmau apoi Bernstorff, cel mai important om din Danemarca, în care toată lumea avea încredere, și Contele Hoick, un om de stat mediocru, dar care se bucura de încrederea regelui.

Regina a început să-l aprecieze pe Struensee după acesta i-a salvat viața copilului său. În scurtă vreme, ea a cedat farmecelor medicului și cei doi au început o relație amoroasă, care nu avea să se încheie decât în momentul execuției lui. Eliminarea lui Bernstorff a fost mai complicată, datorită influenței sale la curte. Cât despre Hoick, el a fost dat la o parte cu ușurință, grație proastei sale reputații. Nici regina, nici Bernstorff sau nobilimea nu s-au împotrivit eliminării de pe scena politică a contelui Hoick.

Zvonuri privind relația dintre regină și Struensee au început să circule destul de rapid la curte, iar după ce Matilda naște o fetiță, în mai 1770, aceste zvonuri iau amploare. La început, regele, sub influența lui Hoick, a refuzat să recunoască paternitatea copilului, însă a cedat în cele din urmă, la rugămințile soției sale. Imediat după aceea, Hoick a fost demis din funcție.

Struensee a ajuns să fie cel mai apropiat consilier al regelui. Practic, toate documentele care ajungeau sau plecau de la rege treceau prin mâinile sale, el reușind astfel să controleze întreaga activitate politică a țării. Struensee se bucura de noua putere, dar avea totuși o problemă:cum să reușească să-l controleze în continuare pe rege fără ca acesta să cadă prea mult în patima bolii, astfel încât să fie necesară numirea unei regențe.

Până în toamna anului 1770, Struensee controla deja aproape toate afacerile de stat. Era, așadar, timpul pentru inițierea experimentelor de reformă și crearea unui stat modelat după princicpiile lui Rousseau. Problema era că Struensee era perceput ca un străin și nu cunoștea tradițiile daneze. Asta a făcut ca toate măsurile pe care acesta dorea să le impună erau privite cu suspiciune, chiar și când acesta reprezentau un progres în sensul modernizării țării.

Câteva din reformele introduse de Struensee

-Abolirea torturii

-Abolirea cenzurii presei

-Abolirea privilegiilor nobililor și a practicii de numire a nobililor în funcții publice

-Interzicerea comerțului cu sclavi în coloniile daneze (Danemarca este, astfel, prima țară ca interzice comerțul cu sclavi)

-Criminalizarea și condamnarea mitei

-Reorganizarea armatei

În plus, Struensee nu a reușit niciodată să-și extindă controlul asupra Consiliului regal. Teoretic, Struensee vorbea de „voința poporului” și de nevoia respectării acesteia, dar el nu avea nicio modalitate de a afla ce anume își dorea poporul. Consiliul nu era deloc reprezentantiv, iar membrii săi erau ostili acestui personaj german care ajunsese să dicteze politica în regatul lor. Astfel, Struensee nu putea să se bazeze decât pe puterea sa asupra regelui și pe sprijinul reginei.

Imediat după eliminarea lui Bernstorff, Struensee a abolit cenzura presei, în ciuda opoziției Bisericii și a corpului universitarilor. Astăzi, măsura pare mai mult decât binevenită, dar la momentul respectiv ea a fost extrem de controversată. Ulterior, după ce activitatea sa s-a lovit de rezistența Consiliului, Struensee l-a desființat pur și simplu.

În iulie 1771, regele l-a numit pe Struensee „Geheime-Kabinets-minister”. Deși funcția sugerează că doctorul nu era altceva decât un ministru, el devenise practic dictator cu drepturi depline. El avea dreptul de a aproba și promulga orice lege. În următoarele 16 luni, el va promulga 1069 de legi, dovadă a zelului său și a dorinței de reformare a întregului sistem. Din păcate, tocmai acest zel – și confuzia cauzată de vasta reformă legislativă – va sta la baza declinului său.

În scurtă vreme, contradicțiile noului regim au ieșit la iveală. Analizând cheltuielile publice, Struensee a luat măsuri stricte împotriva mitei și delapidării, dar în același timp își atribuia singur sume importante. Pe de altă parte, salariile birocrației au fost reduse semnificativ, până la limita sărăciei, în timp ce cheltuilile curții regale, controlate de noul dictator, erau de-a dreptul uimitoare.

Dictatura lui Struensee nu putea dura foarte mult. În foarte scurt timp, el și-a făcut foarte mulți dușmani, iar nobilimea abia aștepta să găsească o modalitate să scape de el, fără a afecta însă monarhia, de care ea însăși depindea. Mama vitregă a regelui a pus bazele unui complot împotriva lui Struensee și a reginei:doctorul trebuia arestat, reginei urma să i se interzică accesul la rege, iar acesta din urmă trebuia forțat să semneze decretul de demitere a lui Struensee.

Planul s-a desfășurat fără probleme pe 17 ianuarie 1772, după un bal mascat. Struensee a fost arestat, iar în ziua următoare regele Christian a fost aclamat pe străzile capitalei ca eliberator. Struensee a fost judecat pentru lezmajestate și a fost găsit vinovat. A fost executat pe 28 aprilie. Regele a divorțat, iar fosta regina a fost întemnițată, fiind salvată ulterior de intervenția regelui englez.

Moștenirea lui Struensee în istoria modernizării Danemarcei e încă o chestiune controversată. Fără îndoială că refomele sale iluministe au jucat un rol important în reformarea statului danez, însă rapiditatea și, uneori, brutalitatea cu care acestea au fost impuse au făcut ca rolul lui Struensee în istoria Danemarcei să nu fie încă acceptat fără un anumit grad de reticență.

S.M. Toyne, Dr. Struensee:Dictator of Denmark, în „History Today”, 1951, nr.1