Diogo Cao, primului european ce a ajuns la gura Fluviului Congo și a descoperit un regat african neștiut

 Diogo Cao este un nume care nu mai spune mare lucru astăzi în Istoria Portugaliei, însă rolul pe care acesta l-a jucat în dezvoltarea Imperiului Portughez a fost unul major...Diogo Cao a fost un marinar și explorator portughez care a ajuns, în vara anului 1482, la gura Fluviului Congo, devenind primul european care a ajuns acolo. Totodată, cu ocazia acelei prime expediții realizate în Africa (vom vedea în cadrul acestui articol că nu este singura pe care el o va întreprinde), el intră în contact și cu un regat complet necuoscut europenilor (care auziseră până la sfârșitul secolului al-XV-lea de legenda Părintelui Ioan și a regatului său aflat pe undeva prin interiorul Africii, dar asta era cam tot ceea ce știau ei despre Africa la acel moment.) și anume...Regatul Kongo. Dio Cao s-a născut în 1452 și a murit în 1486

Un portret din secolul al-XIX-lea ce-l înfățișează pe Diogo Cao (Sursa: https://andgotoportugal.com/diogo-cao/)

I.Copilăria și tinerețea lui Diogo Cao

 Puține lucruri se știu despre Diogo Cao. Potrivit tradiției istorice, acesta se naște în anul 1452, în orașul Vila Real, din Regatul Portugaliei, în jurul anului 1452. Bunicul său, Goncalo Cao luptase pentru independența portughezilor în Bătălia de la Aljubarrota din 1385 (dintre portughezi și castilieni). [1] Deja în jurul anului 1480, Cao naviga pe coasta de vest a Africii în serviciul regelui Joao al-II-lea (1481-1495), existând o mărturie că la un moment dat acesta s-ar fi întors în Portugalia cu câteva nave spaniole capturate.

II. Începutul carierei de navigator

 Când Tratatul de la Alcacovas (semnat în 1480, între spanioli și portughezi) confirmă monopolul Regatului Portugaliei asupra activităților comerciale și de explorare de-a lungul coastei de vest a Africii, Regele Joao al-II-lea decide să se miște repede pentru a securiza și extinde stăpânirea lui asupra regiunii. Ca atare, în anul 1481, acesta trimite o flotă de 10 corăbii către Coasta de Aur (care se află între statele Coasta de Fildeș și Nigeria de astăzi) pentru a construi o fortăreață care va ajunge să fie cunoscut sub numele de Sao Jorge Da Mina (aflată pe teritoriul Ghanei de astăzi și care mai există și în zilele noastre).[2] Fortul urma să servească ca centru comercial pentru comerț (incluzând sclavii) și ca un important punct de realimentare pentru călătoriile altor marinari portughezi. În acelaș timp, Joao al-II-lea se hotărăște în anii 1480-1490 să repornească un program de explorare către sud de-a lungul coastei Africii de Vest, o inițiativă care fusese suspendată în timpul Războiului cu Spania.[3] Ca atare, Diogo Cao a fost ales să conducă această primă expediție în Africa comandată de Regele Joao al-II-lea, în anul 1482.

III.Prima călătorie în Kongo a lui Diogo Cao

 Când Joao al-II-lea decide să reînceapă munca Prințului Henric Navigatorul (aceea de explorare a Africii), acesta îl trimite pe Diogo Cao, cel mai probabil la mijlocul verii lui 1482, să exploreze coasta Africii de la sud de Ecuator. Exploratorul își umple nava cu stâlpi de piatră (padroes), pe vârful cărora era sculptată crucerea Ordinului lui Hristos, ce era gravată cu stema regală portugheză, el plănuind să ridice acești stâlpi la la repere importante la care el va ajunge de-a lungul expediției lui. Pe drumul spre destinație, expediția s-a oprit la Sao Jorge Da Mina pentru realimentare.

 În august 1482, Diogo Cao ajunge la gura de vărsare a Fluviului Congo și marchează această realizare geografică cu un padrao (stâlp) ridicat la Shark Point, comemorând astfel, ocupația portugheză.[4] Acel stâlp stă acolo până în 1642, când este distrus de către olandezi în timpul ocupației lor a Congoului.[5]

 Cao navighează în sus pe marele fluviu pentru o distanță scurtă și începe o activitate comercială modestă cu Regatul Kongo. Acestuia i se spune că regele lor trăia mai sus de fluviu, așadar, el trimite patru mesageri nativi să-l caute pe conducătorul lor (Nzinga a Nkuwu) și apoi continuă să se îndrepte spre sud de-a lungul Angolei de astăzi, unde ridică un al doilea padrao, pentru a marca, cel mai probabil, sfârșitul acestei călătorii, la Cabo De Santa Maria.[6] Când el s-a întors în Congo, Cao a fost iritat să afle că mesagerii lui nu se întorseseră, ca atare el a răpit 4 indigeni locali care vizitau nava lui și s-a întors cu ei în Portugalia.

 O ilustrație de secol XIX ce descrie întâlnirea dintre Diogo Cao și conducătorul Regatului Kongo, Nzinga a Nkuwu (Sursa: https://en.wikipedia.org/wiki/Diogo_C%C3%A3o)

 Acesta se întoarce la Lisabona la 8 aprilie 1484, unde Joao al-II-lea îl înnobilează, promovându-l de la gradul de scutier la cel de cavaler al casei lui și să-i acorde o anuitate, un venit de 18.000 de reali și o stemă pe care doi stâlpi sunt pictați.[7] Regele i-a cerut, de asemenea, să navigheze înapoi către Kongo pentru a-i repatria pe cei 4 nativi lăsăți în urmă.

IV. A doua călătorie în Kongo a lui Diogo Cao (1484-1486)

 Faptul că în cadrul celei de a doua expediții a lui Diogo Cao, acesta a fost însoțit de faimosul cartograf Martin Behaim (așa cum se presupune după globul de la Nuremberg al celui din urmă, din anul 1492, pe care este marcată această călătorie) este un fapt istoric neclar. Dar este cunoscut faptul că exploratorul a vizitat din nou Regatul Kongo în 1485, moment în care a lăsat patru misionari portughezi acolo și a luat patru nobili kongo în Portugalia.[8]. Tot în cadrul acestei călătorii în Kongo, Cao a ridicat alți doi stâlpi (padroes) pe uscat pe lângă cei ridicați în călătoria anterioară, primul la Cabo Negro (în Angola de astăzi), iar cel de al doilea, la Cape Cross. Stâlpul de la Cape Cross marchează sfârșitul progresului în ceea ce privește distanța pe care el reușește s-o acopere spre sud, undeva la 1400 km. De asemenea, Cao a luat cu el alți 4 ambasadori indigeni de acolo spre a-i duce la Lisabona, pe care el a primis să nu-i țină mai mult de 15 luni

V Sfârșitul vieții și moartea lui Diogo Cao

 Informațiile cu privire la moartea lui Diogo Cao sunt puține și contradictorii. Pe o legendă de pe globul creat de Martin Behaim se poate citi inscripția , , hic moritur” (aici el moare), aceasta părând să indice că exploratorul și-a pierdut viața pe coasta Africii de Vest în 1486, în timpul celei de a doua expediții. Totuși, un istoric din secolul al-XVI-lea, Joao de Barros nu menționează niciodată moartea lui Cao, dar scrie în schimb despre întoarcerea sa în Congo și luarea ulterioară a unui trimis nativ în Portugalia.

 Un raport al unui consiliu de astronomi și marinari prezenți la o conferință științifică din 1525, din Badajo, a afirmat clar că moartea lui s-a întâmplat lângă Serra Parda. O hartă de coastă a lui Henricus Martellus Germanus, publicată în 1489 ne arată că locația unuia dintre stâlpii (padrao) ridicați de Diogo Cao ca fiind Ponta dos Farilhoes de lângă Serra Parda, cu legenda , , et hic moritur” (și aici el a murit).

 În ciuda faptului că nici în zilele noastre nu se cunosc locul și cauza morții exploratorului, un lucru este clar și anume că...prin cele două călătorii realizate în Congo (1482 și 1484-1486), Diogo Cao a pus bazele apariției Imperiului Portughez din Africa, la aproape un secol după moartea sa, în 1575 un alt nobil și explorator portughez, Paulo Dias de Novaes debarcă pe țărmul Angolei de astăzi (unde ajunsese și Cao în a doua sa călătorie) pentru a fonda acolo o colonie.

Bibliografie

I.Surse secundare (cărți și articole)

1. Emett Jefferson Murphy, Istoria civiizației africane, Editura Minerva, Colecția BPT, București, 1981

II.Surse web

1. https://en.wikipedia.org/wiki/Diogo_C%C3%A3o

[1] https://en.wikipedia.org/wiki/Diogo_C%C3%A3o

[2] Ibidem

[3] Ibidem

[4] Ibidem

[5] Ibidem

[6] Ibidem

[7] Ibidem

[8] Emett Jefferson Murphy, Istoria civiizației africane, Editura Minerva, Colecția BPT, București, 1981, Vol.1, Cap.10 (, , Statele și populațiile bantu”), p.287