Dinu C. Giurescu, aventura unui academician în lumea benzilor desenate

Autor: Dodo Niță

Descendent al celebrei familii de istorici, Dinu Giurescu s-a născut pe 15 februarie 1927 la București. Cum e firesc pentru cineva născut într-o familie de cărturari, lectura a fost una dintre preocupările sale principale, chiar din clasa I primară. Iar chioșcul de ziare de la intersecția străzii Berzei unde locuia, cu Știrbei Vodă, era un popas obligatoriu în drumul său zilnic spre școală. De acolo cumpăra în fiecare joi revista „Universul Copiilor”, unde citea benzi desenate de Tata Pascal (Pascal Rădulescu), după scenarii de Moș Nae (Nicolae Batzaria), sau ziarul de prânz „Tempo”, unde lectura zilnic „o povestire în imagini, Omul de cauciuc (aventuri, submarine etc.)”, apărută în serial.

Înainte de intrarea la liceu, părinții săi au angajat-o pe doamna Guichard să-l învețe limba franceză, și ce metodă mai ușoară să pricepi o limbă străină, decât să citești benzi desenate în limba respectivă? Micuțul Dinu se delecta cu aventurile unor eroi curajoși, „sans peur et sans reproche”, precum Jungle Jim, Prince Vaillant, Luc Bradefer, care apăreau în revistele franțuzești de benzi desenate „Mickey”, „Robinson”, „Hop-la”. Mai târziu, student la Istorie, dar și cititor zilnic al cotidianului „Universul”, cel mai „serios” și mai citit ziar din România, mai mult ca sigur că se amuza de stripurile mute cu peripețiile Profesorului Nimbus, desenate de A. Daix și apărute în paginile ziarului între 1939-1940 sau, în timpul războiului (1943), de cele cu Poetul Mazăre, desenate de George Voinescu și constituind o adevărată frescă a boemei bucureștene.

După război, instaurarea regimului comunist în țara noastră a condus la distrugerea întregului sistem politico-economico-social și al modului de viață tihnit al clasei mijlocii din care făcea parte familia Giurescu. Casele lor au fost naționalizate, celelalte proprietăți – confiscate, tatăl său, fost ministru, ajunge în închisoare, iar tânărul Dinu Giurescu, pregătit să continue tradiția familiei, de istorici ai României, se trezește... normator la Sovromconstrucții.

În anii ’60 începe însă dezghețul ideologic, tatăl său este eliberat din închisoare, iar el se angajează la Muzeul de Artă al R.P.R. şi apoi chiar profesor la Institutul de Arte plastice „Nicolae Grigorescu”. Cei doi revin la viața lor intelectuală și-și continuă studiile istorice. Îndrumat de tatăl său, Dinu C. Giurescu face o pasiune pentru domnia lui Ion Vodă cel Cumplit. Studiază nenumărate izvoare istorice și scrie primul studiu serios despre domnia marelui voievod. Mai multe cărți pe acest subiect îi vor apărea în anii următori, 1963, 1966, 1974. Studiul său bucurându-se de mult interes, este abordat de redacția revistei pentru copii „Luminița”, care îi cere să scrie scenariul unei benzi desenate având acest subiect. Banda desenată de Dumitru Dobrică va apărea, în mai multe episoade lunare, de-a lungul anului 1970. Șase ani mai târziu, Dinu C. Giurescu recidivează și scrie scenariul mai multor povestiri scurte, Tudor Vladimirescu, Mari patrioți, mari revoluționari, Eroi de epopee, desenate impecabil de Albin Stănescu și publicate tot de revista „Luminița”.

În anii ’80, viața sub regimul comunist devine din nou insuportabilă. Megalomania ceaușistă a făcut să reapară cartelele alimentare, a interzis accesul la (puținele) publicații străine care mai veneau în țară. Picătura care a făcut să se reverse paharul pentru Dinu Giurescu a fost demolarea casei părintești. Ieșise la pensie, una dintre fetele sale se stabilise de mai mulți ani în Statele Unite, așa încât, în 1988, profesorul pleacă definitiv din România și se stabilește în SUA, pentru a începe o nouă viață. Dar soarta hotărăște altfel și răstoarnă orânduirea comunistă.

În 1990, Dinu C. Giurescu se întoarce în țară și, plin de entuziasm, se aruncă în vâltoarea transformării societății românești. Va fi profesor de istorie la Universitate, director al Muzeului Țăranului Român, va publica numeroase cărți de istorie, iar în 2001 este primit în Academia Română. Banda desenată nu va mai face parte din preocupările sale, dar își aduce aminte cu nostalgie de lecturile copilăriei, în paginile cărții de memorii și amintiri De la Sovromconstrucţia nr 6 la Academia Română (Editura Meronia, 2008).

Acest text este un fragment din articolul "Socialismul și benzile desenate.1948-1989" apărut în numărul 33 al revistei Historia Special, disponibil în perioada 23 decembrie 2020 - 20 martie 2021 la toate punctele de distribuție a presei (rețeaua Inmedio, chioșcuri de ziare, benzinării), dar și în format digital pe platforma paydemic.com

Cumpără acum Cumpără Acum