Din arborele genealogic al familiei Noica

Spuneam în numărul trecut al revistei, că Iacovache Noica, străbunicul meu, a fost cel căruia cei din familia Noica i-au datorat generații la rând bunăstarea și modul de a fi și a se comporta.

Un portret al proprietarului funciar, agricultorului și deputatului care a fost, îl putem încropi cu ceva efort din ziarele vremii sau din documentele arhivelor Creditului Funciar Rural, Societății Agricultorilor sau ale Parlamentului.

O scrisoare de la Viena

Un portret însă al omului este dificil de făcut astăzi, după mai bine de un secol. Cred însă că o bună prezentare și-o face singur în ultima scrisoare pe care o trimite de la Viena, în seara zilei de 4 octombrie 1890, în preziua morții sale, administratorului său, Apostol Marinescu. Această scrisoare, păstrată în familie, ne dezvăluie în autorul ei, un model de om serios, chivernisit și bun gospodar. Căci, cu credință în Dumnezeu, totală încredere în administratorul său și multă pricepere, vădește preocupare și grijă față de tot și toate câte sunt ale lui – de la lecțiile copiilor, la potrivirea sării pentru brânza din luna curentă și curățarea coșurilor de pe casă.

Măcar o parte din însușurile strămoșului meu s-au transmis peste generații în familia noastră: seriozitatea, corectitudinea, spiritul întreprinzător. Căci, cum altfel am putea caracteriza ceea ce au făcut o parte din urmașii săi: profesorul doctor Dumitru Noica, Grigore Noica, Andrei Noica, filosoful Constantin Noica, Dan Noica, doctorul Ștefan Noica, profesorul doctor Nicolae A. Noica și mulți alții. Să continuăm povestea și să-i amintim.

Iacovache Noica

S-a născut în anul 1828 în Mavrodin, în casa părintescă de lângă Biserica târgului. Lui i se datorește, în bună parte, bunăstarea familiei în următoarele două generații. El a fost un personaj dinamic și întreprinzător. Proprietar al moșiilor Frăsinet și Schitu din județul Teleorman, cumpărate de la boierul Mihail Bâțcoveanu, el își construise și o casă în Alexandria, care astăzi nu mai există. Iacovache Noica a fost ales în Parlamentul țării, în Adunarea Deputaților, în sesiunea 1885–1887 și apoi în cea dintre anii 1887–1889 [1].

În 1885 a fost ales în comisia de verificare și validare a mandatelor de deputați alături de Voinov Nicolae, Pogor Vasile, Gănescu Gheorghe, Popescu Alexandru, Maniu Vasile și Câmpineanu Ion [2] (Ion Câmpineanu a fost primul Guvernator al Băncii Naționale a României). În sesiunea din 1885–1887, Iacovache Noica a fost ales în secțiunea a V-a a Adunării Deputaților, alături de Constantin Disescu, Ion Pilat, Take Ionescu, Alex. Djuvara, Ion Melic, Constantin Cerkez, Alex. Marghiloman, M. Kogălniceanu, Petre Carp, Emil Costinescu, Constantin Malaxa [3].

Iacovache Noica a fost căsătorit de două ori: cu Maria Constantinescu din Pitești și cu Maria Câncea Ornescu ( 1844 – 1907). A avut copii din ambele căsătorii. Din căsătoria cu Maria, prima soție, Iacovache a avut patru copii: Tecla, Matei, Hariclea și Smara. Rămas văduv, Iacovache Noica se recăsătorește, cu Maria Câncea, la 3 iunie 1862. Slujba de cununie a avut loc la Biserica cu hramul „Sfinților Împărați Constantin și Elena” din târgul Zimnicea. Nași la cununie au fost „Dumnealui Macavei cu Dumneaei Paraschiva, soția sa”. Actul de cununie are nr. 7, este vizat și înscris de Protopopia din Marginea și Călmățui, districtul Teleorman, sub nr. 894, din 9 iulie 1862. Documentul este scris cu litere chirilice și se află în arhiva familiei. 

Act de cununie

Astăzi, la trei zile ale lunii iunie anul una mie optu sute șai-zeci și doi la orașul Tîrgul Zimnicei, mahalaua de Sus, districtul Teleorman, s’a cununat D-lui Iacov fiul d-lui Ghencu Noica cu Maria, fiica d-lui Petcu Câncea din mahalaua de Sus, orașul Tîrgul Zimnicei, districtul Teleorman în legea pravoslavnică a bisericii Răsăritului, dumnealui întru a doua cununie, și Dumneaei întru întâia cununie, naș fiindu-le Dumnealui Macavei cu Dumneaei Paraschiva, soția sa, și spre încredințare s’a adat atât la mâna D. miresii cât și D. ginerelui câte un asemenea actu.
Preotul Mihai
Anul 1862 iunie 3

Urmașii lui Iacovache

Din căsătoria cu Maria, cea de-a doua soție, Iacovache a avut 13 copii: Petre, Gheorghe, Constantin, Alexandrina, Andrei, Dumitru, Paraschiv, Gheorghe, Niculae, Elena, Grigore, Pascal, Constantin. Iacovache Noica s-a stins din viață în anul 1890, în ziua de 5 octombrie, între 4 și 5 dimineața, la Viena, unde se afla în drum spre Paris.

În seara de 4 octombrie 1890, el i-a scris lui Apostol Marinescu, la adresa Hotel „Iacovache”, Alexandria, România, transmițându-i ultimele dorințe. (S-a păstrat scrisoarea în original, inclusiv plicul cu ștampila: WIEN). Cea mai mare fiică a lui Iacovache Noica a fost Tecla Noica (1854 – 1887). Ea a fost căsătorită cu Mihail Ionescu din Călinești (Teleorman), proprietarul unui impunător conac în Drăgănești-Vlașca.

Conacul lui Mihail Ionescu din Drăgănești- Vlașca a fost construit, în regie, în anul 1909, după planurile arhitectului Paul Smărăndescu [4]. Suprafața construită a fost de 700 mp și a costat cca 180000 lei. În anul 1942, aici funcționa Școala de Agricultură din Drăgănești, iar în anul 2000 este proprietatea Episcopiei din Alexandria.

Trebuie remarcată preocuparea lui Mihail Ionescu pentru calitatea grâului cultivat pe moșia sa, mărturie fiind medalia de aur pe care o obține în anul 1881, pentru grâul de 60 livre pe care l-a realizat [5]. Remarcăm și implicarea Teclei Noica în viața socială a județului Teleorman; ea a fost, alături de Alexandrina P. Anghelescu și Ecaterina Cardaș, membră în comisia care a decernat, la un concurs, medaliile pentru „țesături” [6].

Dintre copiii Teclei Noica, amintim pe: Teonica, aceea care se va căsători cu P. Rădoi și apoi cu Grigore Filipescu; Marioara; Anton Ionescu, căsătorit cu Olga Cioranu; Elena, căsătorită cu D. M. Popescu, și Iulian. În generația următoare a Teclei, găsim pe Margareta Rădoi, soția generalului Nicolae Samsonovici, fost ministru al Apărării Naționale, în guvernele Alexandru Vaida Voevod, Iuliu Maniu. Din ramura Teclei Noica fac parte și: Costică Zlotescu, Lucia Samsonovici, Richard Popovici, Roxana Rusovici, căsătorită cu Gh. Ionescu-Sisești, și Radu Rusovici.

În seria copiilor lui Iacovache, Teclei îi urmează Matei Noica (1856 – 1908). Acesta s-a căsătorit cu Paraschiva Iordanovici și a cumpărat moșia Grădiștea din județul Ilfov. În curtea vechii Biserici a grădiștenilor se află un impozant cavou al lui Matei Noica. Smaranda Noica (1861 – 1893), altă fiică a lui Iacovache, a fost căsătorită cu Andrei M. Văcăreanu (1847–1897). Au avut 8 copii: Anton, Iacob, Emanuel, Maria, Mihai, Marin, Tecla și Nicolae. Anton Văcăreanu (1880–1918), căsătorit cu Florica Zlotescu, deși a murit la numai 38 de ani, a fost într-o vreme primar al orașului Alexandria.

Un alt fiu al lor, Emanuel Văcăreanu (2 noiembrie 1884 – 15 noiembrie 1916), a fost primul genealogist al familiei. Licențiat în drept în anul 1906 și cu un doctorat susținut la Paris [7], el moare pe câmpul de luptă de la Robănești, în toamna lui 1916. Maria se va căsători cu Paul Kiriacescu și va avea două fete. În generația următoare a Smarandei găsim pe medicul Emanuel Văcăreanu, pe Sanda Kiriacescu, aceea care se va căsători cu medicul Ionel Pavel (1897–1991), membru al Academiei Române, și pe Gabriela Kiriacescu, căsătorită cu Constantin Bucșan.

Ramurile familiei Noica

Din ramura Smarandei Noica fac parte și: Mihai Văcăreanu, Florica Milea, Dan Pavel, Irina Pavel, încă și Mariuca Văcăreanu, Ruxandra Milea, Ryan Pavel, Anca și Ilinca Bazilescu. Din cea de a doua căsătorie a lui Iacovache Noica, cu Maria Câncea, amintim prima fată, pe Alexandrina Noica (1866 – 1946). Ea s-a căsătorit cu Constantin Vlădescu (1843 -1923) și a avut 12 copii: Mihai, Gheorghe, Maria, Elena, Constantin (Titan), Aurelia, Iacov, Constanța, Alexandru, Iuliana, Ion și Clemența. Dintre ei, o amintim doar pe Elena (1889 – 1982), care a fost căsătorită cu Andrei N. Mincu, cândva primar al orașului Alexandria. În generația următoare a Alexandrinei, găsim pe Petrișor și Dorina Petrescu, ambii farmaciști, pe Constantin Săndulescu (Den) și Alexandrina (Adina Graur).

Să amintim că Constanța Vlădescu (1893 – 1989) a trăit alături de Alexandru Steopoe, profesor remarcabil în domeniul materialelor de construcții, ale cărui amintiri, în 14 volume, le am de la dânsa. În apartamentul de două camere, din b-dul 1 Mai (Grivița), al Tantei Tanța Vlădescu, se întâlneau, după 1980, din inițiativa lui Dinu Noica, de Sfinții Constantin și Elena, toți verii care mai erau în viață. Pe această femeie extraordinară am reușit să o cunosc în ultimii săi ani de viață și să fiu alături de dânsa.

Din ramura Alexandrinei Noica face parte și Maria Ioana, căsătorită cu Voiculescu, un distins matematician ce-și desfășoară activitatea în Statele Unite ale Americii. La Toporu și Răsuceni (Teleorman), deținea proprietăți funciare un alt fiu al lui Iacovache, Andrei Noica (1867 – 1918) și el ajuns primar al orașului Alexandria și deputat tachist (membru al Partidului Conservator-Democrat, al cărui președinte era Take Ionescu). El s-a căsătorit cu Sevastia Vetra, fiica boierului Anton I. Vetra (1841–1903) și a Cozinei Depărățeanu, vară primară a poetului Alexandru Depărățeanu. Andrei și Sevastia au avut cinci copii: Iacovache, căsătorit cu Dori Capră; Andrei, magistrat și campion național la călărie, căsătorit cu Felicia Hodoș; Dan, avocat și campion balcanic la tir, căsătorit cu Elena Capră, și Vlad.

Din ramura lui Andrei Noica fac parte: Andrei Noica, profesor doctor Nicolae Noica, inginerul Niculae A. Noica, Simina Noica, o distinsă profesoară de filologie, stabilită de vreo două decenii, în Franța. O personalitate deosebită a familiei o constituie profesorul dr. neurolog Dumitru Noica (1869–1937), căsătorit cu Matilda Burcă (1880–1969), vară primară cu soția lui Nicolae Titulescu și cu cea a lui Virgil Madgearu. Singurul lor copil, Maria Matilda Noica, se va căsători cu diplomatul Dimitrie D. Iurașcu (1890–1946), ministru plenipotențiar la Oslo și la Lisabona.

Din ramura lui Dumitru Noica fac parte: Caterina Iurașcu, Niculae Iurașcu, Alexandru și Sebastian Stoenescu și Ilinca și Matei Iurașcu. Între copiii lui Iacovache se află și Paraschiv Noica (1873–1936), proprietar al moșiei de la Frăsinet și al celei de la Răsuceni. El a fost căsătorit cu Teodosia Hristodorescu (1875– 1959), cu care a avut cinci copii: Maria, soția scriitorului și omului politic Nicolae Ottescu; Viorica, s-a căsătorit cu medicul Constantin Mavrianopol; Ortansa, soția profesorului inginer Anghel (Grigore) Stavrescu, autor al electrificării multor clădiri importante din țară; Iacob, avocat, și Ion, inginer.

Din ramura lui Paraschiv Noica fac parte: Ioana și Constantin Ottescu, Șerban Mavrianopol, Sanda și Andrei Stavrescu, Radu-Paraschiv, Niculae și Dan Rădulescu, Ilinca Mavrianopol, Ioana Bălăcescu, Ruxandra Stavrescu, Ioana,.. Enumărarea numeroșilor copii ai lui Iacovache trebuie să continue cu Gheorghe Noica (1874-1925). Acesta a fost căsătorit cu Aretina Capitanovici (1888 – 1953), sora generalului medic Mihail Capitanovici. Au avut împreună patru copii: Ștefan Noica (1904–1983), fondatorul spitalului din Roșiorii de Vede, căsătorit cu Anca Costescu [8] (1912–1984), fiica generalului Constantin N. Costescu, aghiotant al regelui Carol I; Maria, căsătorită cu inginerul Pamfil Popescu; Mircea, avocat, căsătorit cu Elena Procopiu; și Ortansa (n. 1911), soția farmacistului Niculae Capră.

Din ramura lui Gheorghe Noica fac parte: Mihai Noica, Niculae Noica, Sanda Iliescu, Maria Alexandrina Ionescu, Ileana Boangher, Matei Noica, Anca Luchamp, Alexandra Simionescu, Cristina Georgescu, Radu Capră, Laura M. Noica, Ruxandra Noica, Ștefan Iliescu, Irina Iliescu, Mihai Boangher, Sandu Boangher, Angelica Noica, Laura Matei Noica, Daniel Luchamp, Anne Marie Luchamp, Melania Simionescu, Ileana Georgescu, Gabriela Georgescu, Radu Georgescu, Mădălina Capră și Ștefana Capră.

O altă fiică a lui Iacovache, Elena Noica (1877 – 1957), a fost căsătorită cu Ion Dărăscu, fratele lui Virgil Dărăscu, director al ziarului „Universul”. Ajungem, în sfârșit, la Grigore Noica (1880–1946), proprietar funciar, cu studii de agronomie în Germania, care a fost senator în Parlamentul României. El s-a căsătorit cu Clementa Casassovici (1885–1955). Din această căsătorie s-au născut trei copii: Grigore, căsătorit cu Coca Ivanovici; Adina, căsătorită cu Constantin Cernescu, și Constantin Noica (1909–1987), filosof, căsătorit de două ori; prima dată, cu Wendy Muston și apoi cu Mariana Paul (Nicolaide).

Din ramura lui Grigore Noica fac parte: Alexandra Noica, Răzvan Noica (părintele Rafael, călugăr ortodox), Anita Richardson, Iulia Richardson, Brian Richardson și Angela Richardson. Iată pe scurt arborele genealogic al familiei mele.

Foto sus: Maria și Iacovache Noica

Ultima scrisoare a lui Iacovache Noica

Viena, 4 octombrie 1890
Noi, luni seara la 1u pe la orele 8, sosiserăm, cu voia lui Dumnezeu, bine în Viena, petrecurăm foarte bine, avurăm noroc să vedem și expoziția din Viena, văzurăm multe și frumoase lucruri, ne-a mai favorizat și timpul, pe aici secetă ca și la noi. Diseară la ora 9, vrînd Dumnezeu, plecăm pentru Paris. De acolo vă vom depeșia adresa noastră. Pe cîtu se atinge de casă și interesele casei, fiind dumneata și Tinca, n-avem nimic de zis, numai Dumnezeu să vă dea la toți sănătate, sînteți capabili a le face toate la locurile lor.
Lui Nae i-am dat o notă a încasa niște chirii din prăvălii, să vadă a închiria colțul, nu însă pe mai multu decît un anu, poate să mai amîna negustoria și vom lua un preț mai bun. Să ni fie cîrciumă sau băcănie, tot de manufactură sau cantar să le dea. D. Alecu să sape gropile pentru pus salcîmi la Schitu în curte. Acii între stîlpii ulucilor să fie aproape să scoată buturugile pădurii, să prepare locul de pus vie între casă și odăile reparate, să-l niveleze, ca să putem avea un teren dreptu suptu…. asmalele de vie.
Profesoru dacă o veni la școală să vie să mediteze regulatu pe copii, la venirea mea mă voi regula cu plata Dumnealui. Dacă vine D. G. Chirițescu, Grigore Brătianu, să le dați ospitalitate bună oricîte zile vor ședea, pune-le și trăsura la dispoziție și dacă vor cere și chiar pentru a merge pînă la Turnu cu trăsurile sau și cupeu, însă să le dai om pe capră cu Dincă, poruncindu-I a nu goni caii nebunește, să umble potrivit cu ei. De moară să aveți gijă să nu ne fure. Cred că mașinistul cel nou să fie citit meșter și om cuminte în purtarea lui, fiind așa noi trebuie să-i dăm omului ce este al lui.
Dacă nu s-o mulțumi, este cu familia la odăile din /……../ căutați în oraș o casă cu chirie, …….a-și pune familia, este liber cum va voi dînsul. Ia seamă să fie curat în moară, pe lîngă moară, la șirile cu pae, în cotețe. Stăruește a se face două sobe și cercevelele la geamuri, al doilea rind, la odăile caselor din curtea Proprietății unde voim a sta băieții fiind deja dulgheru acolo.- mai repară ceva cum la uși, la dușumele dacă este ceva de lipsă, pentru sobe să cumperi cămine noi, dacă nu vor fi bune cele vechi.
Alexe să meargă cîteva zile la spital și să se caute serios. Dă-i bilet către d. Cretzianu, că-l rugăm a-l primi pe Alexe în spital. Ia seama, brînza din luna aceasta să fie potrivită din sare și pusă la vase potrivite, nu la butoi mare, aveți grijă să nu se fure. Asemenea și laptele, să nu se risipească. Bivoliților /…………../ să le faci uruială, orzu cu porumbu, să le dai seara și dimineața; turmacilor să le dai ovăz ca să nu cază, vacile care au înțărcatu dați-le la cîrdu, pune botnițe vițeilor să nu le sugă, a le slăbi, cailor de plug să le dați o parte orz și trei părți zoană făcută cu sare, puneți-le multe la jghiab să mănînce seara și dimineața și astfel putețu ara la ogoare cu ei pînă va cădea zăpada.
Ogoarele să nu le neglijați, să faci 500 / pogoane. Aveți grijă ce-i la grajd, atît fînul, grăunțele să fie cu mare economie, țesală multă și curățenie, mîncare puțină……călări (?) să-i puneți totdeauna pentru mișcare. Vedeți rîndașul să se ocupe de cai, nu de semn, ai grijă de dînșii; pe lîngă clăile de fîn să fie curat, porcii satului să nu dea iama acii. De va fi rămas nițcai datorii pe la vreunii din țărani, nu-i lăsa ceva bani să dea, ai grijă pe fecioru lui Stoica ispravnicului să nu-l mai priimești în moșie, să dai ordinu nici la moară să nu-i macine.
Caraula de noapte să fie...observatu, nu vă băgați în casă cu găinile și pînă la ziuă să n-aveți…de curte, aveți mare grijă de focuri, lămpi, ferească Dumnezeu. La timp, să regulați persoane cu ce trebuie-n casă, de servițiu în curte care treburi au rămas pe iarnă, să nu plătim lefuri și nutrimente degeaba. Cocenilor de foc să nu le dați iama, la bordei să se slujească cu creangă, vreasc, că este destul prin curte. Ai grijă de varză, ceapă de apă, praz, ridichi, sfeclă, țelină, cartofi de iarnă,…..să le învelești; coșurile caselor, bordeielor să pui să le măture.
Șoproanele: să vie lucrurile bine aranjate, și bine măturate; trimite pe Lică la curte în Alexandria a regula cu Andrei șopronul de acolo.
Cînd mai scrii, să scrii cum merge grîul și rapița, țăranii au arat moșia.
Am zis că multe sînt de vorbit și…de zis.

NOTE

1. vezi: Arhivele Generale ale Statului, Parlament, Dosar 820 / 1885-1886; dosar 871 / 1887-1888.
2. vezi: Dosar nr.820 / 1885 f. 2.
3. vezi: Dosar nr.820 / 1885–1886 f. 10.
4. Vezi: Paul Smărăndescu, Albumul cu lucrările de arhitectură 1907–1942. Editat în 1942, p.54. Fotografii
5. Vezi: „Monitorul Oficial” 25 noiembrie 1881
6. Vezi: „Monitorul Oficial” 7 decembrie 1881
7. Vezi: Emmanuel Vacareanu, La protimesis en droit roumain. Thése pour le doctorat. Présentée et soutenue le Jeudi 9 décembre 1909, à la 1 h. ½ par … Paris, V. Griard & E. Briére. Libraire – Editeurs (Saind-Armand Cher) Imprimerie Bustère, 1909, 2 f. + 142 p. (Université de Paris, faculté de Droit).
8. părinții mei.