Constantin Titel Petrescu, eliberat din închisoare de comuniști după ce și-a „recunoscut greșeala de a se fi opus unificării mișcării muncitorești”
Avocat, publicist, om politic, unul dintre liderii Partidului Social-Democrat din România în perioada interbelică, Constantin Titel Petrescu s-a născut pe 5 februarie 1888, la Craiova. Absolvent al Facultății de Drept a Universității din București, el avea să devină un avocat apropiat cercurilor socialiștilor – pledând în cauzele lor.
După Primul Război Mondial, Constantin Titel Petrescu a devenit un susținător al aripii moderate a Partidului Socialist, care a respins afilierea la Internaționala a III-a Comunistă. În 1927, avea să fie unul dintre artizanii (re)înființării Partidului Social-Democrat (PSD), notează Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului, pe pagina de Facebook a instituției.
În anii celui de-al Doilea Război Mondial, ca lider al social-democraților, Petrescu a purtat negocieri pentru formarea unei alianțe anti-hitleriste, alături de fruntașii național-liberali, național-țărăniști și comuniști – sub titulatura de Blocul Național Democrat. S-a implicat activ în preparativele pentru debarcarea de către MS Regele Mihai I a guvernului condus de Ion Antonescu (23 august 1944), fiind numit ministru-secretar de stat fără portofoliu în guvernul de uniune condus de gen. Constantin Sănătescu.
După război, relațiile dintre o parte a conducerii PSD și PCR s-au deteriorat, iar Constantin Titel Petrescu a refuzat în 1946 alianța electorală cu Partidul Comunist Român (PCR), înființându-și propria mișcare politică: Partidul Social-Democrat Independent (PSDI) – cu care va participa la alegerile din noiembrie 1946.
După congresul de unificare al PCR și PSD din februarie 1948, membrii PSDI au intrat în vizorul autorităților comuniste. Constantin Titel Petrescu a fost arestat în noaptea de 5 spre 6 mai 1948 și depus la Malmaison, printr-o decizie de internare administrativă – fără a i se fi intentat vreun proces. Abia în data de 22 ianuarie 1952, Tribunalul Militar București avea să pronunțe sentința nr. 49 prin care Constantin Titel Petrescu era condamnat la „muncă silnică pe viață” pentru „crimă de înaltă trădare”.
Constantin Titel Petrescu înainte de detenție (stânga), respectiv în detenție (foto: memorialsighet.ro)
A fost închis la penitenciarele Jilava și Sighet (camera 53) și Rîmnicu Sărat. A fost eliberat în 1955, numai după ce a admis semnarea unei scrisori prin care își recunoștea greșeala de a se fi opus unificării mișcării muncitorești. După ce inițial refuzase acest „troc” imund în februarie 1955, a admis semnarea respectivei scrisori (publicată în oficiosul „Scînteia” din data de 18 decembrie 1955) în schimbul promisiunii eliberării social-democraților din închisori.
Deși era foarte bolnav la data eliberării sale din închisoare (decembrie 1955), Direcția Generală a Securității Statului a decis deschiderea unui dosar de urmărire informativă a lui Constantin Titel Petrescu în mai 1956 (nume de cod: Dobrogeanul), cu scopul de a se stabili dacă acesta întreprinde măsuri pentru reorganizarea mișcării social-democrate sau dacă intenționează să intre în legătură cu diferiți fruntași social-democrați aflați în străinătate.
Cu sănătatea zdruncinată de cei peste șapte ani de temniță – de-a lungul cărora avea să se îmbolnăvească de tuberculoză, Constantin Titel Petrescu a murit la data de 2 septembrie 1957, fiind înhumat la Cimitirul Belu din București.
Foto sus: Constantin Titel Petrescu luând cuvântul la înhumarea lui Constantin Dobrogeanu Gherea, în 1920 (sursa: Constantin Titel Petrescu, Socialismul în România, 1946)