Cine l-a asasinat pe Rasputin?

Povestea misteriosului călugăr aciuat pe lângă familia imperială în ultimii ani ai monarhiei ruse a suscitat adesea vii controverse. Unii istorici au pus pe seama lui Rasputin picătura care a umplut paharul şi care a determinat prăbuşirea Imperiului Ţarist. Să fie oare adevărat sau mitul „călugărului nebun“ care a guvernat Rusia este doar o proiecţie neverosimilă creată cu scopul de a discredita şi mai mult casa Romanovilor?

Grigorie Efimovici Rasputin s-a născut pe 10 ianuarie 1869 în satul siberian Pokrovskoie, pe malul râului Tura. Copilăria lui a fost marcată de două evenimente tragice:moartea surorii sale, Maria, şi, câţiva ani mai târziu, decesul fratelui său mai mare, Dimitri. La 18 ani a fost închis la Mănăstirea Verkoturie timp de trei luni pentru furt.

Deşi este considerat călugăr, nu a făcut niciodată parte din clerul monahal al Bisericii Ortodoxe Ruse, ci mai degrabă din secta hlâştilor. În 1889 s-a însurat cu Praskovia Dubrovina având trei copii:Dimitri, Varvara şi Maria. În 1901 a plecat în pelerinaj la Ierusalim şi, la întoarcere, s-a stabilit la Sankt Petersburg.

Misticul jerpelit a atras atenţia Anei Virubova, bună prietenă a ţarinei Alexandra. Ana l-a recomandat împărătesei, când Alexei, singurul băiat al perechii imperiale, a căzut de pe cal, suferind o puternică hemoragie internă. Medicii Curţii credeau că aceasta îi va fi fatală băiatului, care suferea de hemofilie, boala „regală“ transmisă de regina Victoria. Ţarina a acceptat să vină călugărul şi aşa a intrat Rasputin în familia imperială.

În noaptea în care el s-a rugat la căpătâiul copilului care agoniza, ţarina Alexandra a crezut că s-a înfăptuit o minune. Alexei şi-a revenit, iar Rasputin a devenit un obişnuit al Curţii. Apogeul puterii lui Rasputin a venit după declanşarea Primului Război Mondial, când ţarul a plecat pe front, iar „Călugărul nebun“, după cum îl numeau rapoartele Okhranei (serviciile secrete imperiale), a început să influenţeze deciziile de stat. Devenise ţinta oportuniştilor care, în schimbul unor petreceri cu femei, băutură şi lăutari, îi cereau să mijlocească pentru ei tot felul de funcţii. Rasputin se lăsa „întinat“, pentru că filosofia sa mistică îi permitea. „Numai prin durerea păcatului omul poate să cunoască mântuirea lui Dumnezeu“, spunea el.

În decembrie 1916, prinţul Felix Iusupov, Marele Duce Dimitri Pavlovici şi Vladimir Puriskevici, membru al Dumei, l-au ademenit în cămările din subsolul Palatului Moika, pentru a-l ucide. S-a spus că, până la urmă, Rasputin a murit înecat, după ce a fost otrăvit, bătut, împuşcat, legat fedeleş şi aruncat în Neva. Ultimele cercetări consideră că decesul acestuia a survenit în urma împuşcării, iar glonţul fatal a provenit dintr-un revolver britanic, marca Webley Mk VI, folosit de serviciile secrete britanice din acea perioadă. Rasputin dorea ieşirea Rusiei din conflict, iar serviciile secrete britanice au încercat să împiedice acest lucru trimiţându-l pe locotenentul Oswald Rayner, un apropiat al prinţului Iusupov, să rezolve problema. Atât Okhrana, cât şi declaraţiile ulterioare ale locotenentului îl găsesc pe acesta între ucigaşii lui Rasputin.