Cine a fost Petre Dulfu, autorul „Isprăvilor lui Păcală”?

În patrimoniul Muzeului Național de Istorie a României se află o fotografie de atelier a scriitorului, traducătorului și pedagogului Petre Dulfu, născut la 10 mai 1856 în localitatea Tohat (astăzi în județul Maramureș). A urmat studiile liceale la Baia Mare și pe cele universitare la Cluj, unde, în anul 1881, a obținut titlul de doctor cu o teză dedicată activității literare a lui Vasile Alecsandri.

Ulterior s-a stabilit la sud de Carpați, devenind profesor de pedagogie la Școala Normală „Carol I” din București. A predat, de asemenea, filosofie la Azilul „Elena Doamna” și la Școala Normală Superioară, fiind numit profesor titular la aceste două instituții în iunie 1893. De-a lungul activității sale didactice a elaborat numeroase manuale școlare – de etică, filosofie, limba română, aritmetică și geografie. De asemenea, s-a remarcat ca traducător, realizând traduceri din opera lui Euripide, scrie Muzeul Național de Istorie a României, pe pagina de Facebook a instituției.

Debutul său literar datează din anul 1874, când a publicat poezii în revista „Familia”, editată la Pesta de Iosif Vulcan. De-a lungul carierei a scris versuri, povestiri, basme și texte dramatice. Cea mai cunoscută lucrare a sa rămâne volumul „Isprăvile lui Păcală”, apărut în 1894. Pentru această operă, Academia Română i-a acordat premiul „Eliade Rădulescu”, în valoare de 5.000 de lei.

În legătură cu celebrul personaj Păcală, în colecția muzeului se păstrează și o litografie intitulată „Păcală și ceasornicele”, realizată după un desen de Constantin Jiquidi (1865–1899), desenator și caricaturist. De altfel, C. Jiquidi s-a numărat printre autorii celor 55 de ilustrații care au însoțit ediția volumului Isprăvile lui Păcală publicată de Petre Dulfu în 1894.

_{Foto sus: Petre Dulfu (© Muzeul Național de Istorie a României)}