Cei mai cunoscuţi torţionari din comunism: Enoiu, Crăciun, Ficior, Moromete, Vişinescu

Cei mai cunoscuţi torţionari din comunism. Angajaţi ai Securităţii din primii ani ai instituţiei, Gheorghe Enoiu, Gheorghe Crăciun sau Alexandru Vişinescu au fost printre comuniştii responsabili cu torturarea deţinuţilor din închisori sau colonii de muncă.

Gheorghe Enoiu, „Măcelarul de la Interne”

„Gheorghe Enoiu a fost unul dintre tinerii formaţi din primii ani ai adolescenţei de PCR. A fost „educat“ pentru a servi partidul şi regimul cu orice preţ. Deţinuţii care l-au cunoscut pe Enoiu îşi amintesc cum torţionarul îi pedepsea pe cei din începea”, potrivit volumului „Apostolii lui Stalin. Cercul brutelor”.

Enoiu a fost un colonel de Securitate, fost director al Direcţiei de Anchete Penale a Ministerului Afacerilor Interne. Celebru pentru cruzimea cu care îi bătea pe cei anchetaţi, Enoiu a participat la câteva dintre cele mai cunoscute anchete printre care se numără şi liderul comunist Lucreţiu Pătrăşcanu, liderii stalinişti Ana Pauker, Teohari Georgescu şi Vasile Luca.

O altă anchetă extrem de dură pe care Gheorghe Enoiu a coordonat-o a fost cea a deţinuţilor torţionari implicaţi în aşa-numitul proces de reeducare de la Piteşti. Anchetează „elementele contrarevoluţionare“ arestate după protestele stârnite în România de revoluţia maghiară din octombrie 1956, precum şi pe cei implicaţi în celebrul jaf al Băncii de Stat a RPR din iunie 1959.

În epocă era cunoscut drept „măcelarul de la Interne“.

Într-o scrisoare adresată CC al PCR la 10 noiembrie 1984, Enoiu aproape şterge cu buretele faptele sale:„În acea perioadă am avut vârsta între 21-40 ani, iar pregătirea sub toate aspectele – politică culturală, ideologică şi de specialitate mi-am făcut-o în timp ce munceam şi aveam şi unele sarcini şi răspundere. Recunosc şi am recunoscut întotdeauna că din necunoaştere, nepricepere [...] am săvârşit greşeli şi abateri pe care le regret sincer şi m-am străduit ulterior să-mi îndrept activitatea, muncind cinstit. Am arătat şi susţin şi astăzi că în cazul meu unele persoane au fost pătimaşe, exagerând rolul şi poziţia mea în săvârşirea unor fapte negative“.

La 5 decembrie 2010, fostul torţionar moare.

 Cei mai cunoscuţi torţionari din comunism. Gheorghe Crăciun

La începutul anilor ’50, comunistul Gheorghe Crăciun e mai întâi numit şef al Direcţiei Regionale Craiova, apoi mutat la Direcţia Lagăre şi Colonii de Muncă, cu sarcini administrative la Canal. Din 1954 Crăciun va avea o nouă misiune. E numit şef al Grupului Operativ din Munţii Făgăraş şi trebuie să cureţe toate crestele de partizani şi alţi duşmani ai poporului. Gheorghe Crăciun e cel care întocmeşte strategia pentru eliminarea partizanilor, cei mai importanţi fiind cei din „banda Gavrilă“ (n.a. – partizanii lui Ion Gavrilă Ogoranu), potrivit volumului „Apostolii lui Stalin. Cercul brutelor”.

 În noiembrie 1958 torţionarul e numit comandant al Penitenciarului Aiud. În cei şase ani pe care îi va petrece în această funcţie va asigura continuarea procesului de „reeducare“, început, cu metode mult mai sinistre, la închisoarea din Piteşti. Metodele folosite pentru torturarea deţinuţilor le va schimba fundamental viaţa celor chinuiţi. „Cei ce refuzau reeducarea erau supuşi pedepselor, precum şi unui regim lent de exterminare […] raţii alimentare reduse ori chiar suspendarea hranei, condiţii igienico-sanitare necorespunzătoare, celule igrasioase şi îngheţate (fără încălzire) care duceau la îmbolnăviri şi decese, îmbrăcăminte subţire neadecvată, lipsa plimbărilor în aer liber, lipsa asistenţei medicale“, potrivit dosarului-rechizitoriu al lui Gheorghe Crăciun din ancheta realizată de procurorul militar Alin Saiciuc în anul 20009.

 În plus, comunistul a fost inventatorul unui revoluţionar instrument de tortură şi pedeapsă:„carcera de 60 cm pe 60 cm căptuşită pe interior cu cuie”, arată Raportul Tismăneanu.

 După venirea la putere a lui Ceauşescu, Crăciun este pensionat. Comunistul va trăi până în 2001.

 Ion Ficior

Iosif Ion Ficior, născut 4 aprilie 1928 în localitatea Cucerdea (judeţul Mureş), este un fost comandant al Coloniei de muncă Periprava, care a deţinut şi alte poziţii în sistemul penitenciar comunist, activând în unităţile carcerale Poarta Albă, Suceava sau Borzeşti, în anii '50 şi începutul anilor '60.

 În intervalul 01.08.1958 – 1.11.1963 în care la conducerea coloniei Periprava s-a aflat colonelul Ioan Ficior, la Periprava au fost înregistrate 103 cazuri de deces în rândul colectivităţii încarcerate pe motive politice, potrivit Institutlui de Inestigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER).

 Potrivit IICCMER, colonelul Ioan Ficior a fost unul dintre cei mai duri ofiţeri superiori ai Ministerului de Interne care a activat în Direcţia Generală a Penitenciarelor în perioada 1951 – 1982.

 Nicolae Moromete

  Nicolae Moromote a fost cunoscut de cei din închisori drept Maromet. Fost comandant al închisorii Jilava în anii 1950, a fost unul dintre cei mai duri torţionari ai regimului comunist. „Maromet” s-a născut în satul Gherăieşti, judeţul Olt. În mai 1950, a ajuns ajuns locotenent în cadrul Securităţii. Comandant al Jilavei până în anul 1952, acesta era unul dintre torţionarii care se ocupau de cei consideraţi „duşmani ai poporului”. 

 Alexandru Vişinescu, torţionarul condamnat la 20 de ani de închisoare

Alexandru Vişinescu s-a născut la Buzău, în 1925, şi a fost comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat din anul 1956 şi până la desfiinţarea închisorii, în 1963, fiind şi ultimul comandant al închisorii, unde a murit, în urma torturilor, Ion Mihalache. Înainte de a fi numit în funcţia de comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat, Alexandru Vişinescu a deţinut poziţii în sistemul penitenciar, activând în unităţile Mislea şi Jilava, la începutul anilor '50. 

 Vişinescu a lucrat în cadrul grupei operative a închisorii în perioada decembrie 1954-aprilie 1956. Decizia autorităţilor de a dezafecta penitenciarul Râmnicu Sărat l-a propulsat pe fostul comandant în funcţia de inspector în cadrul aparatului central al Direcţiei Generale a Penitenciarelor. Ulterior, între 1965 şi 1976, a deţinut funcţii de conducere în cadrul închisorilor Ploieşti şi Ilfov şi a predat la şcoala de subofiţeri de penitenciare.

 Alexandru Vişinescu a fost condamnat la 20 de ani de închisoare cu executare. De asemenea, după executarea pedepsei, timp de cinci ani, acestuia îi sunt interzise mai multe drepturi. Decizia nu este definitivă.

 Potrivit rechizitoriului, în perioada 1956-1963, Alexandru Vişinescu, în calitate de comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat, „a săvârşit acţiuni şi inacţiuni sistematice care au avut ca rezultat persecutarea colectivităţii reprezentată de deţinuţii politici încarceraţi în acest penitenciar, prin privare de drepturi fundamentale ale omului sau prin restrângerea gravă a exercitării acestora, pe motive de ordin politic”.