Ziua în care România a urcat la bordul propriului avion cu reacție

În dimineața rece de 28 ianuarie 1983, pe pista aeroportului Otopeni, un avion alb, cu linii sobre și inscripția ROMBAC 1-11, aștepta semnalul de plecare. Nu era un zbor obișnuit. La bord se aflau pasageri, dar și o ambiție națională rar exprimată în acei ani: aceea că România putea construi singură un avion de pasageri cu reacție.

Ruta era București–Timișoara, una dintre cele mai circulate legături interne. Însă miza era simbolică. Pentru prima dată, un avion comercial produs în România urma să intre oficial în serviciul civil. Indicativul său, YR-BRA, avea să devină un reper în istoria aviației românești.

Un proiect născut din orgoliu industrial

ROMBAC 1-11 (sau Rombac One-Eleven) a fost realizat la Întreprinderea de Avioane București (actuala Romaero Băneasa), sub licența avionului britanic BAC One-Eleven, un model de succes pe rutele medii europene în anii ’60–’70. România comunistă își propusese nu doar să asambleze aeronava, ci să o producă aproape integral, folosind o industrie aeronautică internă care atinsese atunci un nivel tehnic remarcabil.

Primul exemplar a fost finalizat la începutul lunii august 1982 și prezentat oficial pe 27 august, în fața presei și a autorităților. Câteva săptămâni mai târziu, pe 20 septembrie 1982, avionul efectua primul zbor de prezentare în fața conducerii statului, de pe aeroportul Băneasa, dupa cum relateaza turismistoric.ro

Dar adevăratul test nu era cel demonstrativ. Era cel comercial.

Zborul care a făcut istorie

Pe 28 ianuarie 1983, ROMBAC 1-11 a decolat cu pasageri la bord. Nu era doar o validare tehnică, ci și una psihologică: în plin Război Rece, România devenea singura țară din Europa comunistă, în afara URSS, care producea un avion de pasageri cu reacție.

Aparatul era echipat cu două motoare Rolls-Royce Spey, fabricate sub licență la Turbomecanica București. Putea transporta până la 119 pasageri, avea o viteză de croazieră de aproximativ 870 km/h și o autonomie de circa 3.500 km — suficient pentru majoritatea rutelor europene. Echipajul standard era format din pilot și copilot, o configurație modernă pentru acea perioadă.

Pentru pasagerii de atunci, zborul nu părea ieșit din comun. Pentru istorie, însă, era un moment de vârf.

O carieră discretă, dar solidă

Deși planurile inițiale erau ambițioase, doar nouă avioane ROMBAC 1-11 au fost construite înainte de 1989. Contextul economic, prăbușirea blocului comunist și competiția tot mai dură din aviația civilă au pus capăt programului.

Primul exemplar, YR-BRA, a avut însă o carieră lungă. A zburat timp de peste 17 ani, acumulând zeci de mii de ore de zbor și mii de aterizări, înainte de ultimul său zbor, la 28 noiembrie 1999, pe ruta Karachi–Teheran–București. A fost o întoarcere simbolică acasă, după o viață petrecută în aer.

Un capitol rar din istoria României moderne

ROMBAC 1-11 nu a fost doar un avion. A fost expresia unei epoci în care România a încercat să își depășească condiția tehnologică și să joace într-o ligă rezervată marilor puteri industriale. Chiar dacă proiectul nu a supraviețuit schimbărilor istorice, el rămâne una dintre cele mai ambițioase realizări ale industriei românești din secolul XX.

Astăzi, când privim înapoi, zborul din 28 ianuarie 1983 nu mai este doar o dată dintr-o cronologie tehnică. Este o filă de istorie despre îndrăzneală, competență și un moment rar în care România a construit, la propriu, aripi pentru viitor.