Ziua în care Nadia Comăneci a învins computerul olimpic

La Jocurile Olimpice de la Montreal, din 1976, Nadia Comăneci a obţinut prima notă de 10 din istoria competiţiei, la gimnastică. Tabela electronică a afişat 1.00, deoarece nu putea arăta nota maximă.

Toată lumea se bucurase de succesele Nadiei, din Norvegia, însă dincolo de flori şi zâmbete, de strângeri de mână şi îmbrăţişări, existau interese mai presus de cele naţionale. În 1976, Şcoala Sportivă din oraşul Gheorghe Gheorghiu-Dej a câştigat din nou titlul de campioană, şi în mod normal urma să reprezinte România la JO. Doar că... „La trei zile după Campionatul Naţional, am primit un formular oficial pentru Jocurile Olimpice de la Federaţia Română de Gimnastică. Formularul conţinea lista celor ce urmau să concureze la Montreal-patru de la Dinamo şi trei de la Oneşti, una dintre ele fiind Nadia", a dezvăluit Bela Karolyi.

Fireşte că antrenorul a turbat de nemulţumire. S-a dus la Ministerul Educaţiei şi Învăţământului, dar acolo i s-a spus să stea cuminte, să nu-şi taie craca de sub picioare. Nu s-a lăsat şi a mers la Comitetul Central al PCR, unde după lungi rugăminţi udate cu lacrimi, nervi şi argumente s-a decis, în cele din urmă, ca selecţia să se facă într-un meci Oneşti - Dinamo. 

Acesta n-a mai avut loc fiindcă la o vizită neanunţată la sală a lui Ilie Verdeţ, care răspundea de propagandă pe atunci, gimnastele bucureştene au fost de negăsit - erau la plajă! Drept urmare, Bela Karolyi a fost desemnat să alcătuiască lotul pentru Montreal. După o săptămână, în care le-a urmărit pe sportive, a ales şase de la Oneşti şi două rezerve de la Dinamo. „Din acel moment, unii dintre membri clubului Dinamo şi ai Federaţiei nu numai că m-au dezagreat, ci s-au pregătit să mă dea jos", a mai mărturisit el. 

În februarie 1976, Nadia şi colegele ei au mers în Canada, pentru un meci bilateral cu echipa acestei ţări. Găzduită de un patinoar transformat într-o sală cu 12.000 de locuri, din Kitchener, lângă Toronto, întâlnirea s-a încheiat cu victoria clară a României:388, 60 la 381, 65. Acest aspect conta însă mai puţin. Şocant a fost faptul că Nadia a primit atunci nota 10! Şi nu o singură dată, ci de şase ori. Nu era totuşi o premieră pentru gimnasta din Oneşti, ea reuşind aceeaşi notă maximă şi la Naţionalele din 1975. 

Deşi era conştient că eleva lui se apropia de perfecţiune, Bela Karolyi a tratat arbitrajul de atunci drept generos. „Notele mari, decarii, mă interesau doar în măsura în care, prin vâlva stârnită, micşorau decalajul de reclamă dintre fetiţele noastre şi gimnastele ultraconsacrate ca Turişceva sau Korbut", gândea acesta.

Deplasarea în Canada nu a însemnat doar competiţie. Încă de la plecarea din ţară, Nadia şi Teodora Ungureanu îl rugaseră pe Bela Karolyi să meargă să vadă Cascada Niagara. Şi cum de la Toronto până acolo erau doar 62 de kilometri, organizatorii întâlnirii bilaterale le-au dus pe românce să vadă minunăţia. Întrebată dacă i-a fost teamă când a privit cascada, Nadia a dat din cap şi a răspuns: „Nu. M-am gândit doar dacă aş avea curajul să mă arunc în ea, într-un butoi. Am citit într-un almanah că 13 americani şi canadieni au făcut asta şi doar patru dintre ei au scăpat cu viaţă".

Primul zece a adus medalia de argint 

Nadia obţinuse mai multe note de zece în concursurile premergătoare Jocurilor Olimpice din 1976. La Montreal, însă, situaţia era cu totul alta. În joc erau medaliile olimpice. Şi nimeni nu se gândea că, în condiţiile în care miza era uriaşă, o gimnastă poate să-şi învingă emoţiile şi să fie perfectă. S-a întâmplat în concursul pe echipe. Fetele noastre concurau la paralele, iar Nadia a făcut exerciţiul ei ca la carte. Sala a răsplătit-o cu aplauze. Apoi, s-a retras cuminte lângă antrenorii şi colegele ei. Toţi aşteptau nota. Pe tabela electronică a apărut 1.00, spre uluiala tuturor. Bela Karolyi s-a îndreptat spre juriu pentru a cere explicaţii. 

Momentul a fost descris astfel: „Scuzaţi-mă, am spus, este foarte important pentru mine să ştiu nota Nadiei. Şi atunci, un membru suedez al juriului, foarte agitat, mi-a arătat cele zece degete ale mâinilor. Zece? Ce-i asta zece? Vreau nota Nadiei, am strigat nedumerit. Şi atunci am auzit vocea crainicului:Doamnelor şi domnilor, pentru prima dată în istoria Jocurilor Olimpice, Nadia Comăneci a obţinut nota zece!" Iar delegaţia ţării noastre obţinea cea dintâi medalie la această ediţie: argintul.

A sfidat legile echilibrului

„Echipa română de fetiţe-flori - 15 ani şi jumătate medie de vârstă - a eclipsat URSS, care a obţinut, totuşi, aurul. Gimnastica olimpică, iată ceva minunat. Cu Nadia Comăneci este, cât se poate de simplu, artă", scria trimisul special al revistei „l'Éxpress". Evoluţiile Nadiei au făcut ca interesul pentru concursul feminin de gimnastică să fie imens.

Cu toate că sala în care s-a desfăşurat avea 16.000 de locuri, biletele s-au găsit foarte greu, pe piaţa neagră ele vânzându-se şi cu 200 de dolari, adică de 20 de ori preţul oficial! Nadia a obţinut apoi alte şase note de 10, cucerind titlul olimpic la individual compus, paralele şi bârnă, precum şi medalia de bronz la sol. Teodora Ungureanu a secundat-o cu brio, ocupând locul 2 la paralele şi 3 la bârnă. 

Un exerciţiu din 150 de combinări 

Pentru a ajunge la exerciţiile pe care le-a executat ireproşabil, la Montreal, la JO din 1976, Nadia a trudit din greu. Până la 9 ani, a făcut zilnic câte două ore de antrenament. După aceea, norma a crescut la trei ceasuri, iar de la 12 ani a fost nevoită să suplimenteze. "Tracţiunea în braţe de la paralele atingea uneori 250 de kilograme. Un copil neantrenat s-ar fi desprins literalmente din articulaţiile umerilor", a explicat Martha Karolyi. Complexitatea exerciţiului pe care Nadia îl executa la paralele era ilustrată de faptul că el cuprindea 13-14 elemente, dar era alcătuit din combinarea a 150.

20.000 de repetări, la antrenamente i-au fost necesare Nadiei pentru a face perfect saltul lateral flick-flack la bârnă!

Date importante pentru Nadia

-iulie 1975-Nadia Comăneci şi Teodora Ungureanu participă la Concursul preolimpic de la Montreal. Nadia ocupă primul loc la individual compus (76, 85 puncte), iar Teodora este pe locul 3 (75, 50 p), la un punct de Nelli Kim. Pe aparate, Comăneci e prima la paralele.
-noiembrie 1975-United Press International o desemnează pe Nadia cea mai bună sportivă a anului.
-februarie 1976-România câştigă (388, 60 la 381, 65) întâlnirea cu Canada. Nadia este notată de şase ori cu 10! În cadrul aceluiaşi turneu în America de Nord, la Tucson, echipa noastră învinge SUA cu 383, 70 la 381, 50.
-martie 1976-Nadia câştigă Cupa America, desfăşurat în faimoasa Madison Square Garden din New York. Sovieticii au evitat o confruntare directă, aşa că Olga Korbut a declinat invitaţia în ultima clipă.

Nadia promitea că „va munci mai mult"

Presa din întreaga lume s-a întrecut în a găsi metafore prin care să descrie evoluţiile româncei. „Calificativul maxim obţinut de Nadia Comăneci deschide o epocă nouă în istoria gimnasticii mondiale. De acum încolo se va vorbi despre gimnastica dinainte şi de după Nadia Comăneci", concluziona „Daily Mirror".

Punctul pe „i" l-a pus însă Jacques Beauchamp, în „Journal de Montreal": „Întrebată fiind după unul dintre numeroşii «zece din zece», Nadia le-a răspuns celor care doreau să-i afle proiectele de viitor: «Voi continua să muncesc căci sper să obţin rezultate şi mai bune». Ce părere aveţi de acest răspuns? Această dorinţă de a face şi mai mult, după ce ai atins perfecţiunea, este o lecţie pentru noi toţi, sportivi sau nu! Şi incomparabila domnişoară a declarat asta fără ezitare, cu simplitate, cu modestie. M-am gândit atunci la alte «glorii ale sportului» care n-au realizat nici jumătate, nici o treime din ce a izbutit această fetiţă şi care se cred buricul pământului".  

„Tezaurul" avea escortă

Evoluţia Nadiei în concursul pe echipe a făcut ca organizatorii JO de la Montreal să acorde gimnastelor noastre şi mai multă atenţie. Astfel s-a decis ca fetele noastre să călătorească cu un autocar special - până atunci mergeau alături de concurente din alte ţări - iar escorta a fost dublată!