Zece ani în gulag pentru ochii lui Stalin
În 1953, Pavel Trofim a ales o metodă neobişnuită de protest anticomunist-a găurit câteva portrete ale dictatorului sovietic, fapt pentru care a fost trimis în Siberia.
Basarabenii şi-au manifestat antisovietismul în diferite forme. Unii au opus rezistenţă armată, alţii au constituit partide politice în ilegalitate. S-au înregistrat numeroase cazuri de eschivare de la încorporarea în Armata Roşie, de la plata impozitelor sau livrarea produselor la stat.
Printre basarabenii care şi-au manifestat deschis nemulţumirea faţă de puterea sovietică a fost şi Pavel Trofim. Avea doar 18 ani când i-a scos ochii lui Stalin de pe câteva portrete. Născut în 1935 în comuna Beştemac judeţul Cahul, din părinţii înstăriţi, Pavel Trofim prinde puţină carte „la români", iar după revenirea sovieticilor în Basarabia în 1944, reuşeşte să termine şase clase. Tatăl său căzuse pe front, iar Pavel a crescut cu mama-sa, fraţii săi fiind în Armata Sovietică. La vârsta de 18 ani, fără perspective clare, Pavel rămâne în satul natal, lucrează ziler în colhozul „Mihail Frunze". Ca şi mulţi semeni, era comsomolist.
Isprava din „ungheraşul roşu"
În acea zi de sfârşit de iulie 1953, Pavel Trofim a fost trimis la lucru la ferma de vite. Trebuia să pună nutreţ în silozuri. Tânărul era pe „şantier" de la ora nouă şi a lucrat până la prânz. Începuse să plouă. Pavel se dădu la adăpost în camera de odihnă a fermei, în care se aflau deja două persoane. Intrând în odaie, se apropie de perete, de „ungheraşul roşu", pe care era atârnat un colaj din patru portrete ale lui Iosif Stalin, la diferite vârste: licean, tânăr în plină activitate bolşevică, în uniformă de mareşal şi la tribună.
Pavel surâse batjocoritor, scuipă îndesat de câteva ori pe fiecare portret în parte, luă de pe geam un cui şi începu să le găurească. Unul dintre cei aflaţi în cameră vru să-l oprească: „Nu-i treaba ta", răspunse Pavel şi îşi continuă activitatea:i-a scos lui Stalin de pe trei portrete ochiul stâng, iar de pe al patrulea-ochiul drept. Odată terminată isprava, Pavel merse acasă. Buimăciţi de cele văzute, ceilalţi doi colegi au zbughit-o afară. Au tăcut chitic încă mult timp.
Interogatorii la NKVD
După o vreme însă, cineva a observat găurile de pe portretele lui Stalin. Alertat, NKVD-ul raional a iscodit îndelung lumea din sat, dar fără succes, la început. În sfârşit, securştii au cercetat tabelele de repartiţie la lucru din colhoz, astfel identificând făptaşul, dar şi martorii. Era deja luna septembrie.
Pavel Trofim este reţinut la 19 septembrie, noaptea, aşa cum se obişnuia atunci. Primii, în toiul nopţii, sunt supuşi interogatoriului cei doi martori. Fără să-şi amintească data când Stalin de pe portrete a rămas fără ochi, povestesc amănunţit cazul:descriu contextul, acţiunile lui Trofim şi starea lui de spirit în acel moment, spun cum au vrut să-l oprească.
Având deja proba la mână, securiştii se năpustesc asupra lui Pavel. Acesta, chiar la primul interogatoriu din aceeaşi noapte de 19 septembrie, recunoaşte fapta şi îi relatează anchetatorului cum a avut loc incidentul. Declaraţiile coincid cu cele ale martorilor. NKVD-istului nu-i venea să creadă că tânărul a făcut-o singur, din capul lui, şi că în spatele lui nu stă nicio organizaţie antisovietică. Trofim este luat la întrebări:
„-Cine v-a sfătuit să batjocoriţi portretele?
-Nimeni, a răspuns Pavel.
-Cu cine sunteţi în complicitate?
-Cu nimeni, este răspunsul.
-Aveţi rude peste hotare?
-Nu.
-Ce scop aţi urmărit?
-N-am urmărit niciun scop. Eram beat şi nu ţin minte nimic."
Treaz şi mut
Pavel Trofim credea că starea de ebrietate i-ar fi atenuat fapta. Din contra, beţia era element agravant al oricărei infracţiuni. A ţinut mult la această ultimă speranţa de scăpare, dar martorii au relatat că Pavel era treaz când a sluţit portretele tovarăşului Stalin, iar afirmaţia acestuia că a băut la cooperativă jumătate de kilogram de vin în dimineaţa respectivă nu este adevărată, întrucât la cooperativă la acea vreme nu se vindea vin.
O altă nedumerire a securiştilor era că Pavel nu a scos nicio vorbă în timpul incidentului. L-au iscodit în fel şi chip. Ba chiar, aşa cum obişnuiau, l-au minţit că deţin mărturii cum că, în timp ce găurea portretele, Pavel s-ar fi exprimat urât şi duşmănos la adresa puterii sovietice. Zadarnic, Pavel şi martorii au continuat să afirme că toată isprava a fost făcută în linişte.
Acuzat de „agitaţie şi propagandă antisovietică"
Lucrurile s-au limpezit, aşa încât ancheta a durat mai puţin de o lună. Pavel Trofim este interogat de şase ori (la 19, 22, 28 şi 29 septembrie, 1 şi 5 octombrie), martorii au dat depoziţii de două ori, au avut loc două confruntări între acuzat şi martori. La 5 octombrie, în calitate de probe sunt ridicate portretele lui Stalin şi ataşate la dosar, iar la 6 octombrie ancheta prealabilă este finalizată. Peste o zi, general-maiorul Iosif Mordoveţ, comisarul poporului pentru Afaceri Interne al RSSM, aprobă rechizitoriul potrivit căruia Pavel Trofim este acuzat de „agitaţie şi propagandă antisovietică" şi dosarul este trimis în instanţă.
Vremurile când asemenea fapte erau judecate de Tribunalul militar al NKVD trecuseră, astfel că dosarul este trimis la Judecătoria Supremă a RSSM. Instanţa supremă formal a respectat procedura: a fost audiat acuzatul, martorii, procurorul şi avocatul, au fost confirmate probele din dosar, aşa încât la 23 octombrie 1953 emite sentinţa, prin care îl condamnă pe Pavel Trofim la zece ani de privaţiune de libertate, fără decădere din drepturile civile. Trofim este trimis în gulag.
Reabilitat în 2006
Destalinizarea şi dezgheţul au început la puţin timp de la moartea lui Stalin. Astfel, la 19 martie 1954, procurorul URSS Petr Rudenko, ministrul Justiţiei Constantin Goreşnin, ministrul de Interne Serghei Kruglov şi Preşedintele Comitetului Securităţii de Stat al URSS, Ivan Serov, propun Comitetului Central al PCUS crearea Comisiei unionale şi republicane pentru reexaminarea dosarelor persoanelor judecate pentru activitatea contrarevoluţionară aflaţi în continuare în detenţie. O asemenea comisie este formată şi în RSSM, care, la 23 martie 1955, examinând plângerea lui Pavel Trofim depusă la 28 august 1954, conchide că tânărul „şi-a recunoscut vina, nu au fost stabilite alte fapte antisovietice ale inculpatului, iar ţinând cont de vârsta acestuia, starea socială etc. i se poate micşora pedeapsa".
În baza acestei decizii, procurorul RSSM A. Cazanir înaintează Prezidiului Judecătoriei Supreme a RSSM un protest, care este examinat la 5 mai 1955. Prin Hotărârea Prezidiului se decide reducerea pedeapsei lui Pavel Trofim la cinci ani, cu aplicarea prevederilor decretului Prezidiului Sovietului Suprem al URSS din 27 martie 1953 „Cu privire la amnistiere" şi îl eliberează de pedeapsă şi din gulag. Pavel Trofim a fost reabilitat la 23 ianuarie 2006.