William Totok, fost disident anticomunist: „Voi avea talanga de gât toată viaţa“

Membrii Aktionsgruppe Banat (Grupul de Acţiune Banat), care au pus pe jar Securitatea, au revenit în Timişoara pentru a aniversa 40 de ani de la înfiinţare.

Timp de trei zile, cei mai reprezentativi scriitori germani din Banat, care au activat în Aktionsgruppe Banat, în perioada 1972-1975, se află la Timişoara, pentru a participa la o manifestare organizată de Colectivul de Germanistică de la Universitatea de Vest, în colaborare cu Institutul pentru Istoria şi Cultura Germană din sud-estul Europei, din München.Printre cei reîntorşi la Timişoara se numără şi fondatorii grupului, William Totok, Johann Lippet, Gerhard Ortinau, Anton Sterbling, Ernest Wichner, cât şi Werner Kremm, singurul dintre scriitorii care nu au plecat din ţară. Din păcate, Richard Wagner, fostul soţ al Hertei Muller, nu a putut ajunge în România, din cauza unor probleme de sănătate.Conferinţa este însoţită de expoziţia „Grupul de Acţiune Banat în vizorul serviciului secret comunist Securitatea", organizat de Cristina Anişescu (CNSAS) şi de William Totok (Berlin), ce va putea fi vizitată, în foaierul din faţa Aula Magna.Duminică va avea loc vizionarea filmului documentar „Junge rumäniendeutsche Schriftsteller im Visier der Securitate" („Tineri scriitori germani din România în vizorul Securităţii") realizat de Helmuth Frauendorfer.Totok a revenit la TimişoaraWilliam Totok este unul dintre scriitorii care au pus bazele Aktionsgruppe Banat, dar şi cel care a avut cel mai mult de suferit de pe urma securiştilor. S-a născut pe 21 aprilie 1951 la Comloşul Mare, o localitate timişană aflată la graniţa cu Serbia. A studiat germanistica la Universitatea din Timişoara în mai multe reprize, timp în care a lucrat şi ca muncitor necalificat la o fabrică de cărămizi din Jimbolia.Prozatorul şi jurnalistul care trăieşte la Berlin face drumuri dese la Bucureşti pentru a analiza dosare ale CNSAS, însă la Timişoara a revenit după şase ani.Plimbându-se pe corsoul din Piaţa Victoriei, Totok şi-a amintit că în 1990, când a venit în oraşul eliberat de comunism, a fost întâmpinat de mai multe femei care l-au recunoscut şi, plângând, i-au spus că au stat ani buni cu urechile pe Radio Europa Liberă, ascultându-l.Scrisori la Europa LiberăWilliam Totok nu pare schimbat şi este la fel de uşor de recunoscut după barba sa inconfundabilă. Scrisorile trimise în 1970 la Europa Liberă, pentru emisiunea muzicală a lui Cornel Chiriac, i-au adus poreclele de „Interpretul" şi „Muzicologul", care i-au fost atribuite de securişti. Avea doar 18 ani, dar deja era un ghimpe pentru regim, pentru că spunea ce gândeşte.„Prima mea întâlnire cu Securitatea a fost înainte de Bacalaureat. Atunci voiau să vadă ce scris am, pentru a identifica autorul scrisorilor. A fost o muncă titanică făcută de securitatea din Mehedinţi, Dolj, Timiş şi Arad. Totul era coordonat de la Bucureşti. Au căutat printre studenţi, au luat apoi profesorii la rând. În 1970 au depistat scrisul meu după caietele de teză de la română şi istorie", a povestit William Totok.Prima modalitate de a-l pedepsi a fost trimiterea în armată, unde au continuat anchetele securiştilor infiltraţi. „La Baia Mare s-a făcut o şedinţă la care au participat 400 de soldaţi, iar eu am fost pus în mijloc, iar restul erau puşi să mă critice", a spus Totok. Revenit acasă, tânărul scriitor a încercat să intre la facultate, dar pentru a fi şicanat, înainte de examen este din nou chemat la concentrare.Interogaţi o săptămânăÎn 1975 a avut loc prima arestare. William Totok şi-a invitat prietenii la Comloş, însă au avut surpriza să fie săltaţi cu toţii de Securitate. Au fost duşi la pichetul din Jimbolia, unde au fost ţinuţi toată noaptea cu faţa spre perete, fără a avea voie să vorbească. Dimineaţa au fost duşi la Timişoara, la sediul Securităţii.„Nu mai eram acuzaţi de tentativă de fugă. Au fost la mine acasă şi au făcut o percheziţie luând cu ei mai multe caiete. Mi-au pus caietele în faţă. Am descoperit din dosar că au identificat 13 texte din caiet pe care le-au considerat periculoase politic. Am fost eliberat după o săptămână", a mai declarat William Totok.Între timp, acesta a trimis o scrisoare colegului Ernst Wichner, care deja plecase în Germania, în care a descris tot ce se întâmplă în România şi ce credea el că se va întâmpla. „Scrisoarea a fost trimisă de mama mea, dar nu a ajuns la destinatar pentru că acesta se mutase de la acel domiciliu. S-a reîntors astfel în România. Dar, pentru că Securitatea nu era perfectă, a ajuns înapoi la mama. Era un climat de teamă teribilă. Mi-a fost frică să nu mă bată, să nu mă schingiuiască", a mai povestit William Totok.Opt luni în arest preventivSecuriştii nu l-au putut lăsa pe Totok liber şi l-au arestat din nou. A fost ţinut în arest preventiv timp de opt luni pentru „propagandă împotriva orânduirii socialiste". La ieşirea sa din închisoare, la sfârşitul lunii iunie 1976, grupul nu mai exista ca atare.William Totok crede că a fost eliberat după ce scrisoarea a ajuns până la urmă în Occident, printr-o persoană care a plecat în Germania, iar apoi a fost reprodusă în cotidianul francez „Le Monde". „După ce am ieşit din închisoare parcă eram ciumat. Cunoscuţii treceau strada când mă vedeau. Nu mă mai cunoşteau. Din acel moment, tot timpul am fost urmărit. Din prima seară de când am ieşit există înregistrările cu ce am vorbit la un prieten acasă. Era o perioadă dramatică, pentru că eram exclus de peste tot", a mai spus Totok.

Plecat în Germania, în 1987, William Totok a continuat disidenţa din Vest, prin colaborările sale la Radio Europa Liberă, Deutsche Welle sau BBC. Securitatea a încercat să îl anihileze chiar şi în Occident, acesta primind ameninţări cu moartea atât prin scrisori, cât şi pe telefon. „Asta e, cred că voi avea talanga de gât toată viaţa", a concluzionat Totok."După ce am ieşit din închisoare parcă eram ciumat. Cunoscuţii treceau strada când mă vedeau. Nu mă mai cunoşteau.''William Totok jurnalistCe a fost Aktionsgruppe BanatAktionsgruppe era format din scriitori încă de pe când erau în ultimul an de liceu. Ajunşi la facultate, lucrările lor au început să fie publicate în revista „Neue Literatur" din Bucureşti, unde Gerhardt Csejka era redactor-principal. Acesta venea din când în când la Timişoara, discuta textele cu ei, le spunea ce e de publicat şi ce nu, ce credea că nu va trece de cenzură.

Herta Müller (foto) este adesea citată în legătură cu Grupul de acţiune, însă ea nu a fost membră a acestui grup. Ea a activat în cenaclul „Adam Müller-Guttenbrunn", care a funcţionat în Timişoara între 1968 şi 1989, în care mulţi membri proveneau din fostul „Aktionsgruppe Banat". Herta Müller a fost soţia lui Richard Wagner, de care însă se desparte în Germania.