„Voluntariatul“ obligatoriu de pe vremea lui Ceaușescu: Ce însemna, de fapt, „munca patriotică“?

În vremea regimului comunist, termenul de voluntariat nu avea aceeași conotație ca în prezent. Munca efectuată gratis, în folosul semenilor sau al comunității, cunoscută astăzi sub termenul de „voluntariat”, se numea sub Ceaușescu „muncă patriotică” și era, de fapt, obligatorie pentru toți românii.

Conceptul de ”muncă patriotică” nu a fost invenția lui Ceaușescu. Modelul a fost preluat de la Lenin, care introdusese în Rusia, încă de la începutul anului 1918, munca obligatorie generalizată. De la Lenin care a inventat ”subotnicul comunist”, prin care rușii munceau gratis, în folosul statului, în zilele de sâmbătă, Ceaușescu a adaptat în România munca voluntară, devenită mai apoi munca patriotică, în care românii au fost implicați cu mic cu mare în aproape toate sectoarele de activitate, tot în folosul statului.

Inițial, au apărut „brigăzile voluntare”, constituite cu scopul de a reconstrui țara. Apoi, s-a ajuns la munca voluntară justificată prin ideologii de partid. Perioada de vârf a fenomenului numit ”muncă patriotică” a fost atinsă în anii '70-'80. Îndemnul ca întreaga țară să participe la ”voluntariatul patriotic” era făcut chiar de Ceaușescu.

,,Eu rog primii secretari să mobilizeze toate forțele, tineretul, chiar și funcționarii și în zilele de sărbători și din orașe, pentru a strânge la timp, și dacă se poate fără nicio pierdere sau în orice caz, cu pierderi minime, în întregime, grâul. Știți că anul trecut a trebuit să scoatem din fondul central o cantitate destul de mare de grâu. Vom aprecia munca fiecărui comitet județean și a fiecărei organizații de partid după felul cum vor acționa pentru a strânge la timp și în bune condiții în întregime toată recolta”, îndemna Ceaușescu în 1971, într-una din ședințele de partid.

Intelectualii erau puși să măture străzi în zilele de sâmbătă și duminică

Salariații erau scoși la munca patriotică doar după program sau în zilele de duminică, pentru a nu fi scoși din producție în timpul săptămânii de lucru. În singura zi liberă din săptămână, în orașe, bărbații erau scoși la patrulare, alături de milițieni, prestând astfel muncă patriotică pentru menținerea liniștii și ordinii publice. Muncitori sau intelectuali, sub regimul comunist, toți românii erau obligați să-și aducă contribuția la progresul societății. Vara, intelectualii erau scoși la măturat străzile, iarna, ingineri sau economiști puneau umărul la curățarea trotuarelor de zăpadă. Sustragerea de la munca patriotică însemna asumarea unei pedepse. În vara anului 1971, fenomenul s-a extins intens.

„Atât în investițiile industriale, cât și la cele din agricultură, trebuie să se apeleze în mai mare măsură la muncă voluntară, la folosirea tineretului, în general a a oamenilor muncii și din agricultură și din industrie, a gospodinelor, în executarea la timp a investițiilor prevăzute în plan. Aceasta este valabil și pentru lucrările de locuințe și alte lucrări social-culturale, lucrări edilitare”, îndemna Ceaușescu în 1971.

Scopul voluntariatului intens era economisirea de bani la bugetul național și construirea obiectivelor pe care Ceaușescu le avea în plan

Elevii făceau voluntariat în agricultură adevarul.ro

”Zi de muncă patriotică” era termenul consacrat în școli pentru zilele de sâmbătă în care, încărcați în autobuze, elevii de școală generală erau duși la cules de struguri, fructe, cartofi, porumb sau bumbac. Fiecărui elev îi era dat un sac de rafie pe care trebuia să îl umple, după caz, cu struguri, porumb, fructe sau bumbac. Zilele de muncă începeau dimineața și sfârșeau după apusul soarelui.

De-a lungul zilei, ”la munci”, elevii erau supravegheați de cadre didactice, puse și ele la treabă. Munca patriotică a elevilor era prezentată în jurnalele de știri în stil propagandistic:

”În livadă, dragi copii/Strângeți prune brumării, coșuri pline/ Iară mâine veți avea magiun pe pâine”.

Potrivit jurnalelor de știri ale vremii, totul se făcea cu pricepere și entuziasm:

”Elevii de liceu au venit să ajute la strângerea recoltei în cea mai bună tradiție a a muncii voluntar patriotice a tineretului nostru. 66.00 de mii de tineri dovedind entuziasm și pricepere...”

Voluntariat patriotic pentru studenți pe șantiere

Și studenții prestau voluntariat patriotic. Sub Ceaușescu, anul universitar, care începea pe 15 septembrie, debuta în facultăți cu un stagiu de două săptămâni de muncă patriotică la strâns de porumb, cartofi sau recoltat de struguri. Studenții erau duși pe șantiere de muncă, unde li se asigura cazare masă și transport, pentru a presta în folosul patriei. ”Muncile patriotice” pentru studenți durau două săptămâni.

Pentru prestația ”voluntară”, în folosul patriei nimeni nu era plătit. Condițiile de cazare erau insalubre, în barăci de zilieri sau grajduri dezafectate, mâncarea era puțină și proastă, iar, de apă, studenții, pe care Ceaușescu îi voia patrioți, aveau parte doar atunci când venea cisterna.

Dacă se sustrăgeau de la munca patriotică, studenții riscau sancțiuni drastice. Se puteau alege cu scăderea notei la purtare sau o notă mai mică la examen. Membrii Uniunii Tineretului Comunist riscau cea mai mare pedeapsă: excluderea din organizație.

Sursa: adevarul.ro