Vizita lui Ceauşescu în Uniunea Sovietică

În vara anului 1961, Nicolae Ceauşescu a vizitat mausoleul lui Lenin şi al lui Stalin de la Moscova. A făcut cunoştinţă cu brigadierul-erou Stanilevici şi a admirat oglinjoara revoluţionarei Zemliacika. Sâmbătă seara, la 29 iulie 1961, Nicolae Ceauşescu a părăsit Bucureştiul pentru prima sa vizită importantă din an. S-a nimerit chiar „patria socialismului", care alimentase ani la rând visurile generaţiei de ilegalişti.

Alături de Gheorghe ­Gheorghiu-Dej, prim-secretarul CC al PMR, Ion Gheorghe Maurer, preşedintele Consiliului de Miniştri, Leonte Răutu, membru supleant al Biroului Politic, şeful Direcţiei de propagandă şi cultură a CC al PMR, Alexandru Bârlădeanu, vicepreşedintele Consiliului de Miniştri, Corneliu Mănescu, ministrul Afacerilor Externe, şi Nicolae Guină, ambasadorul român în URSS, Nicolae Ceauşescu a plecat spre Moscova. În jargonul de partid, s-ar fi spus că era o „delegaţie puternică". În trenul care a pornit din gara Băneasa a urcat şi Ivan Kuzmici Jegalin, ambasadorul sovietic la Bucureşti. În fotografia oficială, publicată în presa vremii, Ceauşescu apare îmbrăcat într-un costum alb, cu pantofi deschişi la culoare.Oprire în UngheniDupă ce a trecut prin punctul de vamă Ungheni, duminică dimineaţa, la ora 7, trenul a intrat pe teritoriu sovietic. Acolo s-a organizat primul moment sărbătoresc în cinstea „prieteniei sovieto-române". Oaspeţii au fost întâmpinaţi în gara pavoazată cu portretele lui Dej, Hruşciov şi Brejnev şi panoul dedicat „unităţii şi coeziunii de nezdruncinat dintre partidele comuniste şi muncitoreşti". În ritmul marşului, Gheorghiu-Dej şi Ivan Bodiul, prim-secretar al RSS Moldovenească, s-au salutat. După ce s-a aplaudat cu foc, la discursurile celor doi lideri, trenul şi-a reluat mersul către destinaţia finală.Vizită la MausoleuConform ziarului „Scînteia", la Moscova, oaspeţii au ajuns duminică, 30 iulie, la 14.20, în gara Kiev. Pe români i-a întâmpinat crema partidului sovietic. Membri ai Biroului Politic, miniştri, şefi de secţie, preşedinţi ai comitetelor de stat, prim-secretari, activişti mai mici şi mai mari s-au prezentat pe peronul gării. Din tren s-a coborât conform protocolului, în ordinea importanţei politice. Aşadar, Ceauşescu şi-a aşteptat rândul după Dej şi Maurer. Era deja al treilea om în partid! În fotografiile de grup dedicate evenimentului, tânărul secretar al partidului se regăseşte în apropierea lui Dej şi a lui Hruşciov. La discuţii, la masă, participanţii au fost aşezaţi de asemenea în ordinea „rangului", aşa încât Ceauşescu l-a avut în faţă pe Iuri Andropov.Săptămâna a debutat intens, cu întâlniri la nivel înalt. La 1 august 1961, delegaţia română a mers la Kremlin, unde i-au primit, printre ­alţii, pe Nikita Hruşciov, Andrei Gromîko şi Iuri Andropov. În aceeaşi zi, a convorbit cu Brejnev, pe-atunci preşedinte al Prezidiului Sovietului Suprem al ­URSS. Ceauşescu, alături de ceilalţi trimişi ai Bucureştiului, a luat dejunul oficial, oferit de CC al PCUS şi guvernul sovietic, în Palatul Mare al Kremlinului.  

Tot luni, delegaţia română a vizitat Mausoleul lui Lenin şi al lui Stalin. Au avut noroc că au prins moaştele dictatorului de origine gruzină, alături de cele ale „părintelui revoluţiei". La a doua descindere a lui Ceauşescu la Moscova, în octombrie 1961, rămăşiţele lui Stalin au fost mutate în necropola de lângă Kremlin, în semn de protest faţă de „marea teroare". Rulmenţi înfrăţiţiÎn zilele următoare, fruntaşii PMR au fost plimbaţi la diverse obiective industriale şi agricole, menite să demonstreze superioritatea economiei planificate socialiste. Nicolae Ceauşescu a cuvântat la Uzina de Rulmenţi nr. 1 din Moscova, prezentată invitaţilor drept un „mic orăşel", cu 18.000 de angajaţi. După ce a lăudat realizările sovieticilor, fostul fiu de plugar din Scorniceşti a amintit şi de Uzina de Rulmenţi din Bârlad. După ce s-au plimbat printre maşini şi linii automatizate, invitaţii au semnat în cartea de onoare. Au fost răsplătiţi cu un album de fotografii din viaţa uzinei şi o miniatură ce reprezenta o rampă de lansare cu un sputnik. S-au îndreptat apoi spre Depoul de locomotive „Moscova-Triaj".Oaspeţii au ascultat povestea „subotnicelor comuniste", care s-au angajat în 1919 să bată recordurile producţiei prin prelungirea programului de lucru, cu şase ore, sâmbăta. Două ore a bătut în lung şi în lat delegaţia română halele depoului. Acolo l-a întâlnit Ceauşescu pe Stanilevici, conducătorul primei brigăzi de muncă din URSS.Nave cosmice şi „berbecuţi-minune"În program s-a strecurat şi o descindere la Expoziţia realizărilor economiei naţionale a URSS. Acompaniaţi de K. N. Rudnev, vicepreşedintele Consiliului de Miniştri, oaspeţii au vizitat câteva dintre cele 300 de pavilioane. Admiraţie au stârnit „minunile" tehnologiei sovietice: machetele navelor cosmice, aparatul electronic capabil să diagnosticheze peste 90 de boli, maşina de calcul Ural-11 şi multe altele. La pavilionul destinat zootehniei, s-a zăbovit în staulul „creaţiilor" academicianului Lîsenko. Impresie a produs rasa de vaci care dădea lapte cu 5, 7 la sută grăsime. Din Ucraina au fost aduşi la expoziţie berbecii-minune, cu 30, 6 kg lână fiecare, potrivit cercetătorilor !După ce s-au scuturat de colbul şantierelor, oaspeţii au trecut în sălile Muzeului Revoluţiei, situat în strada Gorki, în inima Moscovei. Au admirat acolo, printre altele, oglinjoara revoluţionarei Zemliacika, în care se ascundeau documente secrete aparţinând lui Lenin, haina şi şapca muncitorească ale lui Sverdlov, discipol credincios al aceluiaşi Lenin, tablouri gigantice înfăţişându-l pe „părintele revoluţiei" în diverse ipostaze.

Deşi au venit cu trenul, oaspeţii s-au întors cu avionul. Delegaţia PMR a părăsit Moscova în 12 august 1961, pe o ploaie de vară. Ceauşescu s-a reîntors însă în acelaşi an, cu ocazia Congresului al XXII-lea al PCUS. În vara anului 1961 s-a consumat astfel ultima întâlnire româno-sovietică la nivel înalt, fără scântei. Într-o „atmosferă caldă, prietenească".Mediatizare maximăVizita oficială întreprinsă de conducerea PMR în ­URSS, în vara anului 1961, a avut o expunere amplă în presa centrală din România. Nu a fost zi, pe parcursul celor două săptămâni petrecute de mai-marii comunişti români în cele câteva capitale ale republicilor sovietice, în care să nu figureze măcar o ştire şi-un toast de la vreun dineu oficial.Din punct de vedere politic vizita nu a avut vreo semnificaţie aparte însă. Bunăoară, Ion Gheorghe Maurer, unul dintre membrii delegaţiei, nu şi-a amintit vreun moment special. Iată ce a relatat despre vizită fostul prim-ministru român („Maurer şi lumea de ieri", Dacia, 2001): „A fost un program încărcat de vizite, mitinguri, deplasări în alte oraşe, mari spectacole, recepţii. Hruşciov ne primea ca pe nişte oaspeţi. (...) Erau mereu feţe noi în jur". Ceva se schimbase totuşi la Krem­lin.Modalitatea în care se derulau întrevederile cu liderii sovietici era alta. „În 1961, când delegaţia română a fost primită cu onorurile cuvenite, noii conducători sovietici voiau să dovedească şi prin aceasta lumii schimbările survenite în ­URSS ­după moartea lui Stalin. În '61 deci, noi eram trataţi ca şi conducătorii unei ţări vecine şi prietene, nu ai unei ţări ocupate"."Am fost trataţi ca şi conducătorii unei ţări vecine şi prietene, nu ai unei ţări ocupate.''Ion Gheorghe Maurer fost prim-ministru