Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil

Din comisia care a cercetat crimele de la Katyn a făcut parte și Alexandru Birkle, fost student și elev al lui Mina Minovici (1858-1933) și șef de lucrări la Catedra de medicină legală. Alături de cei 11 experți din diferitele țări europene, doctorul Birkle a constatat pe bază de argumente anatomo-patologice și criminalistice că masacrul s-a produs prin împușcarea victimelor în ceafă, în primăvara anului 1940. 

De asemenea, Alexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administrația germană a Ucrainei în orașul Vinița, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa. Putem doar presupune că printre victimele de la Tătarca s-ar fi aflat și deținuți basarabeni și bucovineni de la Tiraspol, dar și de la Chișinău. Prin cercetarea cadavrelor descoperite acolo, Birkle a ajuns la concluzia că, asemenea cazurilor de la Katyn, moartea tuturor victimelor a provenit din împușcături de revolver, în ceafă, de la mică distanță.

Mulți au primit un singur glonț, alții având mai multe, de calibru 5,6 mm, în cap, iar unii prezentând mai multe răni provocate de forțe brutale. Toate cadavrele au fost găsite cu mâinile strâns legate la spate cu sfoară, iar în gura și esofagul unora a fost găsit pământ, ceea ce dovedește fără tăgadă că aceștia din urmă... „nu muriseră până în momentul îngropării și astfel au înghițit pământ, sufocându-se în groapă”.

La 6 august 1943, doctorul Birkle a prezentat Raportul medico-legal provizoriu asupra cercetărilor de la Tătarca. Potrivit documentului, până la acea dată, fuseseră descoperite 42 de gropi comune și reperate încă 10-20. În fiecare groapă se aflau aproximativ 80 de cadavre, adică un total de peste 3.500 de cadavre, însă Alexandru Birkle se aștepta ca numărul final să fie mult mai mare, de aproximativ 5.000. Din cele 516 cadavre exhumate în acel moment, un număr de 486 au fost examinate medico-legal și protocolate de neobositul nostru medic legist.

[...]

Ulterior, agenții NKVD-ului i-au urmărit cu asiduitate pe toți experții est-europeni de la Katyn. Pe tot parcursul Procesului de la Nürnberg, sovieticii au încercat, fără succes, să includă criminali de război naziști ca fiind implicați în Masacrul de la Katyn. Chestiunea a fost omisă în documentele finale de la Nürnberg, notându-se doar faptul că un batalion nazist sub comanda unui colonel (Ahrens) a staționat lângă Katyn abia începând cu decembrie 1941.

Birkle reușește să fugă în ultima clipă

La 22 noiembrie 1944, sovieticii, cu intenția de a-l prinde pe Birkle, îi supraveghează casa la București și îl caută sub pretextul unei urgențe medico-legale, dar el reușește să fugă în ultima clipă. Ascuns de colegii săi, ajunge să trăiască clandestin timp de doi ani de zile. În acest răstimp, fiica lui Birkle, încă studentă la medicină și în condițiile în care casa era păzită de santinele sovietice, se adresează ambasadelor Angliei și SUA, care însă evită să se implice în problema Katyn.

Până la urmă, soția, Olimpia, și fiica doctorului, Rodica, au fost arestate. Casa le-a fost confiscată. Cu ajutorul unui pașaport fals, Alexandru Birkle a fugit în 1946 în Elveția, la prietenul său, legistul François Naville, care l-a ajutat cu bani și cu sfaturi în refugierea sa politică. Pleacă în Franța și apoi traversează Atlanticul, ajungând în Argentina unde devine unul dintre medicii apropiați Principesei Ileana (1909-1991), fiica cea mică a Regelui Ferdinand I al României și a Reginei Maria, cea care avea să devină Maica Alexandra, stareța, până la moartea ei din 1991, a mănăstirii cu hramul „Schimbarea la față” de la Ellwood City, Pennsylvania.

După o scurtă ședere în Peru, unde a avut activități didactice la Facultatea de medicină din Lima, Alexandru Birkle ajunge finalmente în SUA, unde a lucrat ca psihiatru. Fără acte și fără diplome, medicul Birkle și-a câștigat totuși traiul ca... medic...

În schimb, acasă în România, în 1948, Alexandru Birkle a fost condamnat în contumacie pentru crime contra păcii, la 20 de ani de muncă silnică (Curtea București, Secția I-a Penală, Decizia 5696 din 22 decembrie 1948) iar soția și fiica sa, în 1952, pentru complicitate la favorizarea infractorului (pentru faptul că l-au ajutat să fugă din țară). 

În arhivele CNSAS există două dosare de urmărire ale securității în cazul doctorului Birkle, ele nu sunt masive, ambele totalizând până în 65 de pagini. Ele protocolează fuga acestuia și încercările poliției și securității de a-l prinde, sub directa supervizare a NKVD-ului. Primul dosar datează din 1944, atunci când la ordinul sovieticilor de fi prins, a fost dat în urmărire generală.

În nota 27.813 din 24 noiembrie 1944, Direcția generală a Poliției și Corpul detectivilor București trimitea o depeșă către Inspectoratul general de la Sibiu: „rugăm luați măsuri urgente de a se face investigații pentru prinderea și arestarea doctorului Birkle Alexandru, fost medic legist la Tribunalul Ilfov, care în dimineața zilei de astăzi, simțind că este urmărit a dispărut de la domiciliul său. Rezultatul se va raporta pe orice cale cât mai urgent posibil”.

Fragmentul face parte din Dosarul dedicat evenimentelor de la Katyn, publicat în numărul 244 al revistei Historia, disponibil la toate punctele de distribuție a presei, în perioada 13 mai - 14 iunie, și în format digital pe platforma paydemic.