Viaţa de noapte în Sankt Petersburg: prostituţia era legală în Rusia ţaristă
La începutul anilor 1900, capitala Rusiei imperiale, Sankt Petersburg era una dintre cele mai mari şi mai bogate metropole ale lumii. Străini din toate părţile veneau să viziteze frumosul oraş, care era renumit şi pentru viaţa de noapte decadentă pe care o avea. Aristocraţii petreceau cu prostituatele în capitala Rusiei de atunci, unde la mijlocul secolului al XIX-lea, bordelurile erau legale.
Primele bordeluri oficiale s-au deschis în Sank Petersburg cu puţin înainte de mijlocul secolului al XIX-lea. În anul 1843, comisiile medicale şi de poliţie au înregistrat primele prostituate, iar un an mai târziu legea privind prostituţia a fost adoptată. Aceasta reglementa condiţiile de trai în bordeluri şi sublinia drepturile şi obligaţiile proprietarilor acestora. Şi cu toate că până la finalul secolului gusturile s-au schimbat, sistemul juridic al acestei afaceri a rămas.
Proprietarele bordelurilor erau deobicei femei cu vârsta cuprinsă între 30 şi 60 de ani, care locuiau acolo. Responsabilitatea matroanelor era aceea de a înregistra fetele la comisiile statului, de a menţine ordinea în bordel, precum şi să se asigure că angajatele respectă regulile de igienă şi că au mereu documentele la zi. Pentru toate acestea, matroana lua din două treimi din câştigul unei prostituate. De multe ori, matroanele le tratau pe fete ca pe nişte sclave, luându-le toţi banii.
După ce erau înregistrate la poliţie, paşaportul prostituatei era luat şi înlocuit cu un card de identitate galben. Acolo erau menţionate examenele medicale şi bordelul la care lucra. La finalul secolului al XIX-lea, autorităţile au introdus nişte reguli mai stricte, care le ajuta pe prostituate să câştige oficial bani.
Scriitorul rus Alexandr Kuprin descrie în una dintre cărţile sale activitatea dintr-un astfel de bordel legal al secolului al XIX-lea: „ Această unitate se afla la intersecţia dintre un bordel foarte scump şi un club luxos, cu un urs mare la intrare, carpete, perdele de mătase şi candelabre şi lachei în costume şi cu mânuşi. Bărbaţii veneau aici pentru a continua noaptea, după ce restaurantele închideau. Aici puteai să joci cărţi, să bei vin scump, şi să alegi dintr-o varietate de femei frumoase.”
Însă nu toate femeile care practicau cea mai veche meserie din lume trebuiau să aparţină unui bordel. O astfel de prostituată era cunoscută drept „prostituata cu foaie albă”. Majoritatea erau prinse de poliţie şi obligate să meargă la control şi să se înregistreze. Apartenenţa femeilor la un bordel le asigura şi siguranţa. La începutul anilor 1900, în Sankt Petersburg s-a înregistrat o serie de crime violente, ale căror victime erau prostituatele cu „foaie albă”. Tot atunci, procentul prostituatelor infectate cu sifilis a crescut la 70%. Şi în vremurile de atunci exista şi acea categorie mai... aristocrată a prostituatelor: damele de companie. Ele însoţeau oamenii importanţi, cu mulţi bani, şi petreceau în apartamentele lor.
În urma revoluţiei din februarie 1917 şi implicit odată cu căderea monarhiei, sistemul de valori morale s-a schimbat. Aşa că, prostituţia a fost desfiinţată din rândul meseriilor, iar comisiile medicale şi de poliţie special înfiinţate pentru acest domeniu au dispărut şi ele.
Sursa: Rbth.com