Viaţa cotidiană în timpul ocupaţiei germane din Primul Război Mondial

Râmnicu Vâlcea s-a aflat sub ocupaţie germană timp de doi ani, începând cu luna noiembrie a anului 1916. Venirea armatei germane în oraş a însemnat raţionalizarea consumului, speculă şi, totodată, mai multe taxe şi impozite pentru râmnicenii care nu au apucat să părăsească oraşul. 

După instalarea trupelor germane, toate resursele din oraş, inclusiv cele alimentare, au fost rechiziţionate. În 1917, armata a confiscat aproape toate animalele, producţia de vin, nuci şi fasole. Locuitorilor li s-a impus să adune castane, jir şi seminţe de dovleac şi să predea nemţilor “carâmbi de cizme vechi, bucăţi de orice fel de piele, bucăţi mici de orice fel de postav, bucăţi de olandă pentru saltele, rufărie pentru îmbrăcăminte ca:izmene, cămăşi, mănuşi şi schimburi pentru paturi”.

În acelaşi an, autorităţile oraşului au strâns 25 000 de lei în urma colectării taxelor şi impozitelor, cu 50 % mai puţin faţă de anii trecuţi. Astfel, s-a ajuns în situaţia de a se introduce noi taxe printre care şi cea pentru “ţinerea de câini”.

“Veniturile bugetare ale municipalităţii nu mai corespundeau cu cele din timp de pace. S-a căutat creşterea acestor venituri prin impunerea de noi taxe. Cea mai originală a fost taxa pentru “ţinerea de câini”, care ajungea la suma de 36 de lei pe an, în funcţie de numărul de animale deţinute”, precizează Bogdan Aleca, cercetător în cadrul Direcţiei Judeţene Vâlcea a Arhivelor Naţionale (DJVAN).

Consiliul Comunal a hotărât să introducă şi o taxă pe pâine pentru a putea susţine cantina unde mânca populaţia foarte săracă a Râmnicului. Primăria a stabilit o taxă de 2 bani pe bucată în condiţiile în care o pâine costa 30 de bani.

Din documentele păstrate la DJVAN rezultă că, pe lângă faptul că pâinea avea un preţ destul de ridicat, negustorul care se ocupa de aprovizionarea oraşului îşi bătea joc de oameni. Pâinea era de o calitate inferioară şi cântărea mult mai puţin decât susţinea vânzătorul.

“Un control al funcţionarilor primăriei a arătat că pâinea era coaptă din “făina cea mai ordinară, amestecată cu tărâţe şi mălai necernut”, iar gramajul era inferior celui afişat. În urma verificării, s-a dat o hotărâre ca pâinea să se facă din făină curată, să nu se mai amestece cu mălai, să se fabrice de o greutate de 880 de grame, aplicându-se câte o etichetă pentru a împiedica vânzarea în afara oraşului, în cârciumi, restaurante sau birturi, peste numărul cartelelor şi al raţiei”, mai spune Bogdan Aleca.

Potrivit ordinului dat de Comandatura de Etapă Mobilă 270 Germană, raţia zilnică de pâine a fost stabilită la 500 de grame pe cap de locuitor.

Războiul i-a îmbogăţit pe speculanţi

Măsurile dispuse de nemţi privind raţionalizarea hranei i-a îmbogăţit pe speculanţi. Aceştia achiziţionau fructe, carne, ouă sau lapte de la ţăranii din alte localităţi şi le vindeau la suprapreţ în timp ce majoritatea râmnicenilor suferea din cauza foamei.

“În acea perioadă, specula bântuia ca un flagel. Specula alimentelor aducea câştiguri frumuşele, iar comerţul ilegal a înflorit, chiar cu sprijinul unor funcţionari”, afirmă Bogdan Aleca.

În septembrie 1917, agentul comunal Budişteanu informa municipalitatea că o femeie din Brezoi a intrat în oraş pentru a vinde diverse. Vânzătoarea a scăpat basma curată pentru că s-a înţeles cu un reprezentant al poliţiei locale.

“La ţarina dinspre Troian, am întâmpinat o căruţă condusă de doi cai, însoţită de o doamnă de la Brezoi, cu 400 de ouă, doi porci, două damigene de ţuică, 20 de pui de găină, cinci gâşte, patru raţe şi unt topit, iar în timp ce eu urmăream nişte precupeţi ce făceau cumpărături de ouă şi altele, subcomisarul de poliţie al oraşului a luat căruţa, a dus-o la poliţia locală, în cabinetul de lucru rămânând doar domnul poliţai cu doamna (…) Şi în urmă văd că s-a eliberat acea căruţă”, se arată în documentul păstrat la DJVAN.

Un bărbat care vindea la suprapreţ caşcaval achiziţionat de la o fabrică din Băile Govora nu a avut acelaşi noroc. Acesta a ajuns să dea socoteală la Poliţie după ce a fost reclamat pentru comerţ ilegal. Alţi speculanţi şi-au văzut nestingheriţi de treabă şi, în ciuda interdicţiilor, aceştia au reuşit să vândă diverse bunuri chiar sub ochii vigilenţi ai militarilor nemţi. În timpul ocupaţiei, s-au dispus şi câteva măsuri ce au condus la dezvoltarea oraşului:s-a înfiinţat o şcoală pentru adulţi în care se preda în limba germană, s-a deschis patinoarul din parcul Zăvoi, s-a reînfiinţat cinematograful. De asemenea, după ce nemţii s-au plâns de mizeria din oraş, autorităţile au dispus măsuri pentru salubrizarea oraşului.

Sursa:www.adevarul.ro