Vestimentaţia tinerilor, în vizorul KGB-ului sovietic

În perioada sovietică, numărul nemulţumiţilor era mai mare decât al celor care se conformau regimului. Majoritatea „inamicilor de clasă“ proveneau din rândurile tinerilor care vroiau să fie în pas cu moda din Occident. Regimul comunist şi-a propus, printre altele, şi omogenizarea vestimentaţiei.

Punctul de vedere oficial era următorul:toţi cetăţenii sovietici erau egali şi nu se deosebeau unul de altul, toţi erau de acord cu Partidul Comunist şi erau devotaţi cauzei construirii comunismului. În realitate, numărul celor care erau nemulţumiţi era mult mai mare decât admitea regimul în rapoartele sale.

În anii 1950, nu vechea societate, ci tineretul studios constituia grupul ţintă din care proveneau „inamicii de clasă“. Cum era posibil aşa ceva? Ideologii partidului au rămas perplecşi. Asta însemna un lucru clar:comunismul nu are viitor. Unul dintre aceste indicii exterioare ale revoltei tineretului era vestimentaţia pe care o preferau.

HAINELE LA MODĂ, SEMN DE TRĂDARE

Cauzele acestui fenomen sunt multiple. Oamenilor li se spunea, încă de la grădiniţă, că „viaţa a devenit mai bună şi mai veselă“, dar ei cresc, merg la şcoală, apoi la facultate şi problemele cotidiene continuă:cum să faci rost de produse alimentare, cum să procuri o haină elegantă etc.

În plus, cei care se îmbracă mai stilat, sub influenţa modei venite din Occident, sunt luaţi în vizor. Partidul Comunist credea că acesta era începutul pierderii vigilenţei ideologice:„acum adoptă vestimentaţia occidentală, capitalistă, mâine o să trădeze patria“.

Aceşti „stileaghi“, cum li se spunea în epocă, erau în vizorul organelor de partid, ale comsomolului, dar şi ale MGB-KGB. Prima dată regimul ridică această problemă în cadrul campaniei împotriva „cosmopolitismului şi închinării în faţa Occidentului“, lansate la sfârşitul anilor 1940 de secretarul CC al PC(b)US Andrei Jdanov, la iniţiativa personală a lui Stalin.

În realitate, tineretul sovietic simţea nevoia să se sincronizeze cu cele mai la modă tipuri de vestimentaţie (în special culori aprinse), dar şi muzică (jazz, rock’n’roll) din Occident, aşa cum este şi astăzi, totodată avea nevoie să se deosebească de părinţii lor. Era o revoltă de tip adolescentin (inclusiv părul fixat), fără a avea o încărcătură ideologică anume. Regimul a interpretat însă comportamentul tineretului anume în această cheie, iar fructul interzis este mai râvnit.

Tendinţa de a se îmbrăca mai stilat în raport cu normele sovietice vine mai întâi pe două filiere:una, prin intermediul veteranilor de război care aduc haine confiscate din Germania sau alte state est-europene, printre care paltoane stilate din România, ţară încă „burgheză“ în 1945;a doua, prin intermediul copiilor corpului diplomatic sovietic care trăiesc ani la rândul în capitalismul „putred“ şi văd diferenţa clară dintre modul sovietic de viaţă şi cel din Lumea Liberă. Revolta tineretului devine mai vizibilă după 1953, când dispare treptat teamă că regimul va reacţiona dur, aşa cum a făcut-o pe timpul fondatorului URSS Lenin şi a urmaşului său, Stalin.

Într-un document inedit, descoperit recent în arhiva fostului KGB al RSSM,   datat cu 24 februarie 1962, se vorbeşte de „stileaghi“ moldoveni şi măsurile care trebuie adoptate împotriva acestui curent. Raportul KGB constată „extinderea relaţiilor de corespondenţă, mai ales din partea studenţilor instituţiilor superioare de învăţământ şi a elevilor din şcoli cu ţările capitaliste“.

TINERETUL MOLDOVEAN, ÎN VIZORUL KGB-ULUI

Organele represive sunt neliniştite pentru că odată cu „scrisorile de după hotare sunt trimise publicaţii ilustrate, vederi, fotografii ce prezintă elogios modul de viaţă din statele capitaliste şi care de multe ori capătă o răspândire largă în rândurile tineretului“. Aceste influenţe „negative“ şi „periculoase“ veneau şi pe linia turiştilor străini. De la aceştia tinerii cumpărau vestimentaţie occidentală, mai ales blugi, consideraţi a fi simbolul civilizaţiei apusene.

Prin intermediul contactelor cu Occidentul se răspândesc şi unele atitudini cu caracter antisovietic. De aceea, se dă ordin Secţiei a doua a KGB al RSSM şi organelor raionale ale poliţiei politice să identifice şi preîntâmpine „influenţele negative“ asupra tineretului din partea „elementelor duşmănoase“. Prima etapă era „profilaxia“, adică chemarea persoanelor care purtau o vestimentaţie elegantă şi prevenirea lor că acest lucru nu corespunde moralei comuniste.

În cazul celor care nu vor da ascultare avertismentelor, precizează raportul KGB al RSSM din februarie 1962, trebuiau aplicate pedepse aspre până la condamnarea la închisoare. Iată cum progresase umanismul regimului sovietic:dacă în primii ani de după revoluţie „duşmanii poporului“ erau identificaţi direct pe stradă după îmbrăcămintea elegantă sau pur şi simplu grijulie şi executaţi imediat (de ex. în 1919-1921 în Odesa, Crimeea), acum, în 1962 sau mult după aceea, aceştia sunt trimişi în închisori.

Potrivit raportului menţionat mai sus, s-a decis racolarea agenturii în rândurile studenţilor, a profesorilor şi a doctoranzilor pentru organizarea unei lupte mai efective cu influenţele burgheze în rândurile tineretului.

Abia în ultimii ani ai URSS-ului, când PCUS şi KGB-ul îşi slăbeşte controlul asupra societăţii, „stileaghi“ şi reprezentanţii altor curente rebele (dendy etc.) ale studenţimii nu mai sunt persecutaţi pentru vestimentaţia lor, atitudinile lor politice sau apolitice care constituiau o crimă sub vechiul regim.

“În primii ani de după revoluţie „duşmanii poporului“ erau identificaţi direct pe stradă după îmbrăcămintea elegantă sau pur şi simplu grijulie şi executaţi imediat.“

„Duşmani de clasă“ sub Stalin şi după

În perioada dictatorului Iosif Stalin, pedeapsă obişnuită pentru orice manifestare, cât de mică, împotriva regimului comunist era foarte dură:execuţie sumară sau deportare în Siberia. După anul 1953, aceste metode nu mai sunt folosite pe larg, dar vigilenţa Partidului Comunist şi a organelor poliţiei politice sovietice nu a încetat nicidecum.

S-a admis că burghezia şi culacii au fost fie eliminaţi, fie reeducaţi însă problema nu era nici pe departe rezolvată. Tinerii, cei născuţi şi instruiţi exclusiv în mediul sovietic şi care trebuiau să edifice comunismul şi de la care se aştepta o loialitate neţărmuită faţă de Partid, tocmai ei sunt problema, la 30 de ani de la Revoluţia din Octombrie 1917. Procesul de reproducere a speciei „homo soveticus“ întâmpină dificultăţi enorme.