Vestimentația în Dacia romană
În epoca romană, vestimentația a fost determinată de statutul social al purtătorului. La fel cum cetățeanul îmbrăcat în togă a devenit emblematic pentru vestimentația romană bărbătească în ochii posterității, viziunea noastră despre moda feminină romană este marcată de imaginea matroanei în portul ei specific. Acesta consta din trei elemente de bază: tunica, urmată de stola, iar în locurile publice includea și palla deasupra. Ținuta era completată de o panglică purtată în păr, iar lenjeria intimă consta din bucăți de pânză înfășurate peste zona pieptului și cea lombară (subligaculum).
Cămașa simplă, închisă pe toate părțile, numită tunica, este probabil elementul cel mai important al vestimentației romane, răspândit la toate straturile sociale. În cazul femeilor, aceasta era lungă, ajungând până la glezne, fiind prinsă la brâu sau, uneori, și sub piept.
Îmbrăcămintea cu cea mai mare încărcătură simbolică era stola, ea putând fi purtată exclusiv de către soțiile de cetățeni, asociată cu principiile morale atribuite femeilor respectabile: modestia, moralitatea și loialitatea, reflectate împreună în termenul de pudicitia. Din acest motiv, îmbrăcarea ei era strict interzisă femeilor nemăritate, prostituatelor și sclavelor.
Pe timp de pace: ofițer roman purtând sagum, alături de soţie. Manta în formă dreptunghiulară, sagum-ul e prins pe umărul drept cu ajutorul unei fibule; reconstituire realizată de Cătălin Drăghici
În locurile publice se cuvenea ca femeile respectabile să poarte palla, cu care își puteau acoperi și capul. Această mantie dreptunghiulară de mari dimensiuni era înfășurată peste corp în așa fel încât unul dintre capetele ei, care atârna de pe umăr, era ținut în mână.
Femeile cu statut de sclav se distingeau prin faptul că nu purtau nimic deasupra tunicii, iar prostituatele și femeile socotite imorale erau îmbrăcate în togă. Pe lângă moda clasică, de origine italică, populația din provincii, mai ales cea din teritoriile celtice și germanice, a păstrat unele elemente din vestimentația tradițională care a precedat cucerirea romană, după cum aflăm de pe reliefurile funerare din Pannonia, Noricum și cele două Germanii. Descoperirile de fibule (accesorii vestimentare care funcționau ca un ac de siguranță și care erau folosite pentru a prinde diferitele elemente de costum) ne indică prezența coloniștilor din aceste regiuni și în Dacia romană.
În epoca Principatului, elementul de bază al vestimentației bărbătești era tunica scurtă, cu sau fără mâneci, care, în cazul bărbaților, ajungea până la nivelul genunchilor sau mai sus de aceștia. Tunica era confecționată din lână sau in și era albă în cazul în care era purtată de către persoane de statut social înalt. Conform izvoarelor iconografice, sclavii și persoanele de statut social inferior purtau tunici de culoare închisă. Apartenența la ordinul senatorial sau la cel ecvestru era indicată de două dungi verticale de purpură care străbăteau tunica pe întreaga ei lungime.
Matroană şi cetăţean roman în togă; reconstituire realizată de Cătălin Drăghici
Bărbații care beneficiau de cetățenie, ca însemn al statutului lor, purtau toga deasupra tunicii. Modul de îmbrăcare al acestei mantii de lână de dimensiuni mari era reglementat prin reguli stricte. Deosebit de important era felul în care era realizat drapajul veșmântului, care trebuia să fie în conformitate cu cerințele estetice ale vremii. La fel ca în cazul pallei, fixarea ei pe corp se făcea fără fibule sau nasturi. Pe baza reprezentărilor figurate, se consideră că în majoritatea provinciilor cum era și Dacia, din cauza condițiilor climatice, dar și a greutăților pe care le implica portul ei (mai ales din cauza volumului), toga a fost exclusă din vestimentația cotidiană, în locul ei fiind adoptate diferitele tipuri de mantii.
În rândul soldaților, cel mai răspândit tip de manta era sagum-ul. Acesta avea formă dreptunghiulară și era prins pe umărul drept cu ajutorul unei fibule. Se purta sagum atât în timpul campaniilor, deasupra armurii, cât şi în timp de pace, deasupra tunicii.
În acest articol mai puteți citi și despre:
- Viața de soldat roman într-un castru din Dacia
- Igiena corporală
- Alimentația
- Petrecerea timpului liber
Acest text este un fragment din articolul „Viața cotidiană în Dacia romană" apărut în Historia Special nr. 32, disponibilă la toate punctele de distribuție a presei (rețeaua Inmedio, chioșcuri de ziare, benzinării) în perioada 25 septembrie - 25 decembrie 2020, dar și în format digital pe platforma paydemic.com